40:16 Dupa ce multimea a fost hranita, a mai ramas hrana din belsug. Dar El, care are la indemana toate izvoarele puterii nesfarsite, a zis: "Strangeti firimiturile care au ramas, ca sa nu se piarda nimic". Cuvintele acestea insemnau mai mult decat a pune painea in cosuri. Invatatura era dubla. Nimic nu trebuie sa se piarda. Nu trebuie sa lasam nefolosite ocaziile trecatoare. Sa nu neglijam nimic ce ar putea fi de folos pentru o fiinta omeneasca. Sa se adune tot ce ar putea ajuta la potolirea foamei celor flamanzi de pe pamant. Aceeasi grija sa fie si in cele spirituale. Cand s-au adunat cosurile cu firimituri, oamenii s-au gandit la prietenii lor de acasa. Doreau ca si ei sa aiba parte de painea binecuvantata de Hristos. Continutul cosurilor a fost impartit acelora din multime care doreau si dus prin toate satele din jur. In felul acesta, aceia care luasera parte la masa urmau sa dea si altora painea care se cobora din cer, pentru a potoli foamea sufletului. Ei urmau sa repete ceea ce invatasera din lucrarile minunate ale lui Dumnezeu. Nimic nu trebuia sa se piarda. Nici un cuvant despre mantuirea vesnica nu trebuia sa cada la pamant, fara folos.