38:16 "Iata", a zis Isus, "Eu va trimit ca pe niste oi in mijlocul lupilor. Fiti dar intelepti ca serpii si fara rautate ca porumbeii." Hristos Insusi n-a lasat nerostit nici un singur cuvant din adevar, dar a vorbit totdeauna cu iubire. El a dat pe fata cel mai mare tact si o atentie deosebita si plina de bunatate in legaturile Lui cu oamenii. El n-a fost niciodata aspru, niciodata n-a rostit un cuvant sever daca nu era nevoie, niciodata n-a provocat unei inimi sensibile o suferinta care sa nu fie necesara. El n-a mustrat cu asprime slabiciunea omeneasca. Fara teama a demascat fatarnicia, necredinta si nedreptatea, dar in glasul Lui erau lacrimi cand rostea mustrarile Sale usturatoare. A plans pentru Ierusalim, cetatea iubita de El care a refuzat sa primeasca pe Acela care era calea, adevarul si viata. Oamenii L-au lepadat pe Mantuitorul, dar El i-a privit cu duiosie milostiva si cu intristare asa de mare, ca I se sfasia inima. Fiecare fiinta era pretioasa in ochii Lui. Desi totdeauna S-a purtat cu demnitate dumnezeiasca, El S-a plecat cu cea mai duioasa purtare de grija asupra fiecarui membru al familiei lui Dumnezeu. In toti, El vedea oameni cazuti, pe care avea misiunea sa ii salveze.