33:9 aratasera cat de departe erau de spiritul Evangheliei. Nici ei nu re-cunosteau ca marea noastra nevoie este aceea de a ne increde doar in harul lui Dumnezeu. In indreptatirea lor de sine, ei il recomandau pe sutas pentru binele pe care il facuse "poporului nostru". Dar sutasul a spus despre sine: "Nu sunt vrednic". Inima lui fusese atinsa de harul lui Hristos. Si-a vazut nevrednicia; totusi s-a temut sa ramana fara ajutor. Nu s-a increzut in propria bunatate; argumentul era nevoia lui cea mare. Credinta lui s-a prins de Hristos si de caracterul adevarat. N-a crezut in El doar ca intr-un facator de minuni, ci ca intr-un Prieten si un Mantuitor al omenirii.