32:25 Multimile erau uimite de aceasta invatatura, care se deosebea atat de mult de preceptele si de purtarea fariseilor. Oamenii ajunsesera sa creada ca fericirea consta in detinerea de bunuri lumesti si ca renumele si onoarea oamenilor merita sa fie dorite. Li se parea foarte placut sa fie numiti "rabi" si sa fie laudati ca fiind intelepti si evlaviosi, de aceea isi insirau virtutile in fata lumii. Acestea erau privite ca o incununare a fericirii. Dar, in fata acestei multimi nenumarate, Isus a spus ca bogatiile si onoarea lumeasca erau singura rasplata pe care aveau sa o primeasca asemenea persoane. El vorbea cu siguranta si cuvintele Lui erau insotite de o putere convingatoare. Oamenii au tacut si un simtamant de teama i-a patruns. Tulburati, au inceput sa se priveasca unul pe altul. Care dintre ei putea sa fie mantuit, daca invataturile Omului acestuia erau adevarate? Multi dintre ei erau convinsi ca Invatatorul acesta atat de deosebit era manat de Duhul lui Dumnezeu si ca ideile exprimate de El erau dumnezeiesti.