English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Web / Hristos Lumina Lumii

Adventist

Romanian_non-diacritics

Printable ModePrintable Mode

Hristos Lumina Lumii, 32


32:1 Cap. 31 - Predica de pe munte

32:2 RAREORI I-A ADUNAT ISUS numai pe ucenici pentru a primi cuvintele Sale. El nu i-a ales ca ascultatori numai pe aceia care cunosteau calea vietii. Lucrarea Lui era de a ajunge la multimile care zaceau in ignoranta si ratacire. El impartea invataturile Sale pline de adevar acolo unde puteau ajunge la mintile intunecate. El Insusi, care era Adevarul, statea cu coapsele incinse si cu bratele mereu intinse pentru a binecuvanta si, prin cuvinte de avertizare, de indemn si de incurajare, cauta sa-i inalte pe toti cei care veneau la El.

32:3 Cu toate ca a fost destinata ucenicilor, Predica de pe Munte a fost rostita in auzul multimii. Dupa intarirea apostolilor prin binecuvantare, Isus a mers cu ei pe malul lacului. Aici, incepusera sa se adune oameni inca din zorii zilei. Afara de multimea obisnuita de prin cetatile Galileii, se gaseau si oameni din Iudea si chiar din Ierusalim, din Perea, din Decapole, din Idumea, tocmai din sudul Iudeii; de asemenea, erau si din Tir si Sidon, cetati feniciene pe tarmul Marii Mediterane. "Cand au auzit tot ce facea, au venit", "ca sa-L asculte si sa fie vindecati de bolile lor... din El iesea o putere care ii vindeca pe toti" (Marcu 3,8; Luca 6,17-19).

32:4 Tarmul ingust nu oferea conditii prielnice ca glasul Lui sa fie auzit de cei care doreau, de aceea Isus S-a retras pe coasta muntelui. Ajungand la un podis care oferea un loc placut de adunare pentru multimea nenumarata, S-a asezat pe iarba, iar ucenicii si multimea I-au urmat pilda.

32:5 Locul ucenicilor era intotdeauna langa Isus. Oamenii se imbulzeau mereu in jurul Lui, totusi ucenicii intelegeau ca ei nu trebuie sa fie dati la o parte din fata Lui. Ei se asezau chiar langa El, ca sa nu piarda nici un cuvant din invataturile Lui. Erau ascultatori atenti, doritori sa inteleaga adevarurile pe care urmau sa le propovaduiasca in toate tarile si pentru toate vremurile.

32:6 Cu simtamantul ca acum trebuie sa se astepte la ceva neobisnuit, s-au strans langa Invatatorul lor. Ei credeau ca imparatia trebuie sa se intemeieze in curand si din evenimentele diminetii primisera asigurarea ca acum trebuie sa se vesteasca ceva cu privire la aceasta imparatie. Un sentiment de asteptare stapanea si multimea si fetele oamenilor dadeau dovada de marele lor interes. In timp ce oamenii stateau pe coasta inverzita a dealului, asteptand cuvintele Invatatorului divin, inima le era plina de ganduri despre slava viitoare. Erau acolo carturari si farisei care asteptau ziua cand sa stapaneasca peste romanii priviti cu atata ura si sa aiba bogatiile si splendoarea marelui imperiu universal. Taranii saraci si pescarii sperau sa auda cuvinte de incurajare, si anume ca saracacioasele lor colibe, hrana lor neindestulatoare, viata lor de munca, teama lor de lipsa trebuie sa fie schimbate in palate pline de belsug si zile de viata usoara. In locul hainelor aspre cu care se imbracau ziua si in locul invelitorii cu care se acopereau noaptea, ei nadajduiau ca Hristos sa le dea hainele scumpe si bogate ale asupritorilor. Inima lor tresalta plina de speranta ingamfata ca Israel trebuia sa fie onorat in curand in fata natiunilor ca popor ales al Domnului, iar Ierusalimul sa fie asezat in fruntea unui imperiu universal.

32:7 Hristos a dezamagit nadejdea unei maretii lumesti. In Predica de pe Munte, El a cautat sa indrepte ce se stricase printr-o gresita educatie si sa le dea ascultatorilor Sai o dreapta conceptie despre Imparatia si despre caracterul Sau. Dar El n-a atacat direct ratacirile oamenilor. El a vazut mizeria lumii adusa de pacat, dar nu le-a pus in fata o descriere vie a starii lor de nelegiuire. I-a invatat lucruri nemarginit mai bune decat acelea pe care le cunoscusera. Fara a combate ideile lor despre Imparatia lui Dumnezeu, El le-a facut cunoscute conditiile intrarii in aceasta Imparatie, lasandu-i pe ei sa traga concluziile privitoare la natura ei. Adevarurile pe care El le-a invatat nu sunt de mai mica insemnatate pentru noi decat pentru multimea care-L urma pe Isus. Nu mai putin ca ei, noi trebuie sa invatam principiile fundamentale ale Imparatiei lui Dumnezeu.

32:8 Cele dintai cuvinte ale lui Hristos pentru oamenii adunati pe munte au fost cuvinte de binecuvantare. Fericiti sunt aceia, a zis El, care isi recunosc saracia spirituala si

32:9 simt ca au nevoie de mantuire. Evanghelia trebuie sa fie predicata saracilor. Ea nu este descoperita celor ingamfati spiritual, celor care sustin ca sunt bogati si n-au nevoie de nimic, ci celor umili si intristati. Un singur izvor s-a descoperit pentru pacat, un singur izvor pentru cei saraci cu duhul.

32:10 Inima mandra se lupta sa castige mantuirea, dar atat vrednicia, cat si titlul nostru pentru cer se gasesc in neprihanirea lui Hristos. Domnul nu poate face nimic pentru refacerea omului pana cand, convins de propria slabiciune si scapat de increderea in sine, nu se preda conducerii lui Dumnezeu. Atunci el poate sa primeasca darul pe care Dumnezeu asteapta sa-l reverse. Nimic nu este retinut de la cel care isi simte nevoia. El poate sa vina fara nici o piedica direct la Acela in care locuieste toata plinatatea. "Caci asa vorbeste Cel Preainalt, a carui locuinta este vesnica si al carui Nume este sfant: 'Eu locuiesc in locuri inalte si in sfintenie, dar sunt cu omul zdrobit si smerit, ca sa inviorez duhurile smerite si sa imbarbatez inimile zdrobite'" (Is. 57,15).

32:11 "Ferice de cei ce plang, caci ei vor fi mangaiati." Prin cuvintele acestea, Hristos nu ne invata ca plansul are putere in sine sa ridice vina pacatului. El nu aproba prefacatoria sau umilinta voita. Plansul de care vorbeste El aici nu inseamna nici deprimare si nici lamentari. Desi ne intristam din cauza pacatului, noi trebuie sa ne bucuram de pretioasele privilegii pe care le avem ca fii ai lui Dumnezeu.

32:12 Adesea, noi ne intristam si plangem din cauza ca faptele rele aduc urmari neplacute pentru noi, dar aceasta nu e pocainta. Adevarata intristare pentru pacat este urmarea lucrarii Duhului Sfant. Duhul descopera nerecunostinta inimii care L-a dispretuit si intristat pe Mantuitorul si ne aduce in pocainta la piciorul crucii. Prin fiecare pacat, Isus este ranit din nou; si atunci cand privim la Acela pe care noi L-am strapuns, plangem pentru pacatele care au adus chin si suferinta asupra Lui. Un astfel de plans va duce la renuntarea la pacat.

32:13 Omul lumesc poate spune ca intristarea aceasta este o slabiciune; dar ea este puterea care leaga pe omul pocait de Cel vesnic cu legaturi ce nu pot fi sfaramate. Ea arata ca ingerii lui Dumnezeu aduc inapoi binecuvantarile pierdute prin impietrirea inimii si prin neascultare. Lacrimile celui care se pocaieste sunt doar picaturile de ploaie ce vin inaintea soarelui sfinteniei. Intristarea aceasta prevesteste o bucurie care va fi ca un izvor viu pentru suflet. "Recunoaste-ti numai nelegiuirea, recunoaste ca ai fost necredincios Domnului Dumnezeului tau"; "nu voi arunca o privire intunecata impotriva voastra, caci sunt milostiv, zice Domnul" (Ier. 3,13.12). "Sa dau celor intristati din Sion", are El in gand,

32:14 "sa le dau o cununa imparateasca in loc de cenusa, o haina de lauda in locul unui duh mahnit" (Is. 61,3).

32:15 Exista mangaiere si pentru aceia care plang in timp de intristare si incercare. Amaraciunea adusa de durere si umilinta e mult mai de pret decat dedarea la pacate. Prin intristare, Dumnezeu ne descopera punctele slabe din caracter, pentru ca prin harul Sau sa ne putem infrange defectele. Ne sunt descoperite capitole necunoscute ale vietii noastre si ni se da ocazia sa aratam daca primim mustrarea si sfatul lui Dumnezeu. Cand suntem adusi in incercare, nu trebuie sa ne iritam si sa ne plangem. Nu trebuie sa ne revoltam si sa ne smulgem de sub mana lui Hristos. Trebuie sa ne umilim sufletul in fata lui Dumnezeu. Caile Domnului sunt intunecate si triste pentru acela care asteapta ca lucrurile sa se desfasoare potrivit dorintelor sale. Pentru firea noastra omeneasca, ele se arata intunecoase si lipsite de bucurie. Dar caile lui Dumnezeu sunt cai pline de indurare si sfarsitul este mantuirea. Ilie nu stia ce face atunci, in pustie, cand zicea ca nu-i mai trebuie viata si se ruga sa moara. Domnul, in indurarea Sa, nu S-a luat dupa cuvantul lui. In fata lui Ilie se afla inca o mare lucrare de facut; si cand lucrarea lui s-a terminat, el nu trebuia sa piara in descurajare si in singuratatea pustietatii. El nu avea sa se pogoare in tarana mormantului, ci sa se inalte in slava, cu convoiul carelor ceresti la tronul de sus.

32:16 Cuvantul spus de Dumnezeu pentru cel intristat zice: "I-am vazut caile si totusi il voi tamadui; il voi calauzi si il voi mangaia pe el si pe cei ce plang impreuna cu el". "Le voi preface jalea in veselie si le voi da bucurie dupa necazurile lor" (Is. 57,18; Ier. 31,13).

32:17 "Ferice de cei blanzi." Greutatile cu care avem sa dam piept pot fi foarte mult usurate de umilinta aceea care se ascunde in Hristos. Daca avem umilinta Domnului, ne vom ridica mai presus de dispret, de refuzurile altora, de necazurile la care suntem expusi in fiecare zi si ele vor inceta sa raspandeasca intuneric asupra spiritului nostru. Cea mai inalta dovada de noblete la un crestin este stapanirea de sine. Acela care, atunci cand e tratat cu cruzime si insulte, nu pastreaza un spirit calm si increzator Ii rapeste lui Dumnezeu dreptul de a descoperi in el desavarsirea Sa de caracter. Umilinta inimii este taria care da biruinta urmasilor lui Hristos; ea este dovada legaturilor lor cu cerul.

32:18 "Domnul este inaltat; totusi vede pe cei smeriti" (Ps. 138,6). Aceia care dau pe fata spiritul bland si smerit al lui Hristos sunt priviti cu duiosie de Dumnezeu. Poate ca lumea ii priveste cu dispret, dar in ochii Lui ei sunt de mare valoare. Nu numai cei intelepti, cei mari, cei bogati vor castiga dreptul de a patrunde in curtile ceresti; nu numai

32:19 lucratorul activ, plin de zel, care munceste neincetat. Nu! Cel sarac in duh, care flamanzeste dupa prezenta launtrica a lui Hristos, cel smerit cu inima, pentru care ambitia cea mai inalta este sa faca voia lui Dumnezeu, si acestia vor castiga o intrare imbelsugata. Ei vor face parte din numarul celor care si-au spalat hainele si le-au albit in sangele Mielului. "Pentru aceasta stau ei inaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu si-I slujesc zi si noapte in templul Lui. Cel ce sade pe scaunul de domnie Isi va intinde spre ei cortul Lui" (Apoc. 7,15).

32:20 "Ferice de cei flamanzi si insetati dupa neprihanire." Simtamantul de nevrednicie va face inima sa flamanzeasca si sa inseteze dupa neprihanire si dorinta aceasta nu va fi dezamagita. Aceia care Ii fac loc lui Isus in inima lor Ii vor simti iubirea. Toti aceia care doresc sa ajunga la un caracter asemanator cu al lui Dumnezeu vor fi satisfacuti. Niciodata Duhul Sfant nu lasa neajutorat pe cel care-L cauta pe Isus. El ia din lucrurile lui Hristos si i le descopera. Daca ochiul este atintit asupra lui Hristos, lucrarea Duhului nu inceteaza pana cand sufletul nu ajunge sa aiba chipul Lui. Elementul curat al iubirii va face sufletul sa creasca, dandu-i destoinicia sa ajunga la tinte mai inalte si sa aiba cunostinte mai mari in lucrurile ceresti, asa incat el nu va ramane neimplinit. "Ferice de cei flamanzi si insetati dupa neprihanire, caci ei vor fi saturati."

32:21 Cei induratori vor afla indurare, iar cei cu inima curata vor vedea pe Dumnezeu. Orice gand necurat pangareste sufletul, distruge simtul moral si tinde sa stearga influentele Duhului Sfant. El intuneca intelegerea spirituala, asa ca oamenii nu mai pot vedea pe Dumnezeu. Domnul poate si chiar iarta pe pacatosul care se caieste; dar, cu toate ca este iertat, sufletul ramane patat. Acela care doreste sa aiba o vie cunoastere a adevarului spiritual trebuie sa evite orice necuratie in vorbire sau in cuget.

32:22 Dar cuvintele lui Hristos cuprind mai mult decat eliberare de necuratiile senzuale, mai mult decat eliberarea de acele intinari ceremoniale, de care iudeii se fereau cu atata grija. Ceea ce ne impiedica sa-L vedem pe Dumnezeu este egoismul. Spiritul egoist judeca pe Dumnezeu ca fiind asemenea lui. Cata vreme n-am renuntat la acest spirit, noi nu-L putem intelege pe Acela care este iubire. Numai o inima neegoista, numai un spirit umil si increzator Il va vedea pe Dumnezeu ca fiind "plin de indurare si milostiv, incet la manie, plin de bunatate si credinciosie" (Exod 34,6).

32:23 "Ferice de cei impaciuitori." Pacea lui Hristos se naste din adevar. Ea este in armonie cu Dumnezeu. Lumea este in vrajmasie cu Legea lui Dumnezeu;

32:24 pacatosii sunt in vrajmasie cu Creatorul lor si, ca urmare, sunt in vrajmasie unii cu altii. Dar psalmistul spune: "Multa pace au cei ce iubesc Legea Ta si nu li se intampla nici o nenorocire" (Ps. 119,165). Oamenii nu pot sa produca pace. Planurile omenesti pentru innobilarea si inaltarea oamenilor sau a societatii nu vor fi in stare sa produca pace, deoarece ele nu pot atinge inima. Singura putere care creeaza sau care perpetueaza adevarata pace este harul lui Hristos. Cand acesta este sadit in inima, el va indeparta patimile care provoaca cearta si dezbinarea. "In locul spinului se va inalta chiparosul, in locul maracinilor va creste mirtul", iar pustietatea vietii "se va veseli si va inflori ca trandafirul" (Is. 55,13; 35,1).

32:25 Multimile erau uimite de aceasta invatatura, care se deosebea atat de mult de preceptele si de purtarea fariseilor. Oamenii ajunsesera sa creada ca fericirea consta in detinerea de bunuri lumesti si ca renumele si onoarea oamenilor merita sa fie dorite. Li se parea foarte placut sa fie numiti "rabi" si sa fie laudati ca fiind intelepti si evlaviosi, de aceea isi insirau virtutile in fata lumii. Acestea erau privite ca o incununare a fericirii. Dar, in fata acestei multimi nenumarate, Isus a spus ca bogatiile si onoarea lumeasca erau singura rasplata pe care aveau sa o primeasca asemenea persoane. El vorbea cu siguranta si cuvintele Lui erau insotite de o putere convingatoare. Oamenii au tacut si un simtamant de teama i-a patruns. Tulburati, au inceput sa se priveasca unul pe altul. Care dintre ei putea sa fie mantuit, daca invataturile Omului acestuia erau adevarate? Multi dintre ei erau convinsi ca Invatatorul acesta atat de deosebit era manat de Duhul lui Dumnezeu si ca ideile exprimate de El erau dumnezeiesti.

32:26 Dupa ce a explicat ce constituie adevarata fericire si cum poate sa fie obtinuta, Isus a aratat mai clar datoria ucenicilor, ca invatatori alesi de Dumnezeu pentru a-i conduce pe altii pe cararea neprihanirii si a vietii vesnice. El stia ca ei vor suferi adesea dezamagiri si descurajare si ca vor da piept cu o impotrivire hotarata, ca vor fi insultati si ca marturia lor va fi lepadata. El stia bine ca, in implinirea misiunii lor, oamenii umili, care ascultau atat de atent cuvintele Sale, aveau sa sufere calomnie, tortura, inchisoare si moarte si de aceea a continuat:

32:27 "Ferice de cei prigoniti din pricina neprihanirii, caci a lor este Imparatia cerurilor! Ferice va fi de voi cand, din pricina Mea, oamenii va vor ocari, va vor prigoni, vor spune tot felul de lucruri rele si neadevarate impotriva voastra! Bucurati-va si veseliti-va, pentru ca

32:28 rasplata voastra este mare in ceruri; caci tot asa au prigonit pe proorocii care au fost inainte de voi."

32:29 Lumea iubeste pacatul si uraste neprihanirea si aceasta a fost cauza vrajmasiei fata de Isus. Toti aceia care refuza iubirea Lui nemarginita vor socoti crestinismul ca un izvor de tulburari. Lumina lui Hristos indeparteaza intunericul care acopera pacatele lor si nevoia de reforma sa da pe fata. In timp ce aceia care se predau influentei Duhului Sfant incep sa se lupte cu ei insisi, aceia care se alipesc de pacat se lupta impotriva adevarului si a reprezentantilor lui.

32:30 In felul acesta izbucneste conflictul, iar urmasii lui Hristos sunt acuzati ca provoaca tulburari. Insa comuniunea lor cu Dumnezeu este aceea care le aduce vrajmasia din partea lumii. Ei sufera ocara lui Hristos. Ei merg pe cararea urmata de oamenii cei mai nobili de pe pamant. Ei trebuie sa faca fata persecutiei nu cu intristare, ci cu bucurie. Orice incercare de foc este mijlocul folosit de Dumnezeu pentru curatirea lor. Cu fiecare incercare, ei sunt mai pregatiti sa fie impreuna-lucratori cu El. Fiecare lupta isi are locul ei in batalia cea mare pentru neprihanire si fiecare va spori bucuria triumfului lor final. Avand in vedere lucrul acesta, incercarea credintei si a rabdarii lor va fi primita cu voie buna, nu cu teama si nici cu gandul de a o inlatura. Dornici sa-si indeplineasca misiunea fata de lume si asteptand aprobarea lui Dumnezeu, slujitorii Sai trebuie sa-si implineasca toata datoria fara sa tina seama de teama sau de favoarea oamenilor.

32:31 "Voi sunteti sarea pamantului", a zis Isus. Nu va retrageti din lume pentru a scapa de persecutii. Voi trebuie sa ramaneti intre oameni, pentru ca gustul iubirii dumnezeiesti sa poata fi ca o sare care sa protejeze lumea de stricaciune.

32:32 Inimile care raspund influentei Duhului Sfant sunt canalele prin care se revarsa binecuvantarile lui Dumnezeu. Daca aceia care slujesc pe Dumnezeu ar fi luati de pe pamant si daca Duhul Lui ar fi retras de la oameni, lumea aceasta ar fi lasata prada pustiirii si nimicirii, care sunt rodul stapanirii lui Satana. Desi cei nelegiuiti nu recunosc, ei datoreaza chiar si binecuvantarile vremelnice prezentei poporului lui Dumnezeu in lume, pe care ei il dispretuiesc si il apasa. Dar, daca sunt crestini doar cu numele, ei sunt ca sarea care si-a pierdut gustul. Ei n-au nici o influenta spre bine in lume. Pentru ca reprezinta gresit pe Dumnezeu, ei sunt mai rai decat necredinciosii.

32:33 "Voi sunteti lumina lumii." Iudeii limitau binecuvantarile mantuirii la natiunea lor; dar Hristos le-a aratat ca

32:34 mantuirea este ca lumina soarelui. Ea apartine intregii lumi. Religia Bibliei nu trebuie sa fie marginita intre scoartele unei carti, nici intre zidurile unei biserici. Ea nu trebuie sa fie scoasa la iveala cu anumite ocazii pentru folosul nostru si apoi sa fie pusa cu grija inapoi. Ea trebuie sa sfinteasca viata de toate zilele si sa se dea pe fata in toate tranzactiile de afaceri si in toate legaturile noastre sociale.

32:35 Adevaratul caracter nu este ceva ce se realizeaza in afara noastra si care ne acopera, ci el radiaza dinauntru. Daca dorim sa-i conducem pe altii pe calea neprihanirii, principiile neprihanirii trebuie sa se gaseasca mai intai in inima noastra. Marturisirea noastra de credinta poate face cunoscuta teoria religiei, dar religia noastra practica este aceea care proclama cuvantul adevarului. O viata consecventa, o purtare sfanta, o integritate neclintita, un spirit activ si binevoitor, o pilda de evlavie, toate acestea sunt mijloacele prin care se da lumii lumina.

32:36 Isus nu a insistat asupra prevederilor legii, dar nici nu i-a lasat pe ascultatorii Sai sa traga concluzia ca El a venit sa anuleze cererile ei. El stia ca se gaseau acolo iscoade, care cautau sa prinda orice cuvant pe care l-ar fi putut folosi pentru a sluji scopului lor. El cunostea prejudecatile care existau in mintea multora dintre ascultatori si n-a spus nimic care sa clatine credinta lor in religia si institutiile incredintate lor prin Moise. Hristos Insusi daduse atat Legea morala, cat si legea ceremoniala. El nu venise pentru a distruge increderea in propria invata-tura. Tocmai datorita marelui respect pentru lege si profeti cauta El sa darame zidul pretentiilor traditionale, care ii tinea in loc pe iudei. In timp ce indeparta gresitele interpretari ale legii, El ii avertiza cu grija pe ucenicii Lui sa nu paraseasca adevarurile vitale incredintate poporului iudeu.

32:37 Fariseii se mandreau cu ascultarea lor fata de lege; cu toate acestea, cunosteau atat de putin din principiile ei in viata de toate zilele, incat cuvintele Mantuitorului sunau a erezie. Cand El indeparta molozul sub care fusese ingropat adevarul, li se parea ca da la o parte chiar adevarul. Ei sopteau unul catre altul ca El desfiinta legea. El le-a citit gandurile si le-a raspuns, zicand:

32:38 "Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea si Proorocii, am venit nu sa stric, ci sa implinesc." Prin cuvintele acestea, Isus indeparta acuzatia fariseilor. Misiunea Lui in lume era ca sa apere cerintele sacre ale acestei legi, pe care ei Il acuzau ca o strica. Daca Legea

32:39 lui Dumnezeu s-ar fi putut schimba sau desfiinta, n-ar fi fost nevoie ca Hristos sa sufere urmarile neascultarii noastre. El a venit sa explice legatura legii cu omul si sa ilustreze preceptele ei prin viata Lui de ascultare.

32:40 Dumnezeu ne-a dat sfintele Sale precepte pentru ca iubeste omenirea si pentru a ne apara de rezultatele neascultarii. El ne descopera principiile neprihanirii. Legea este exprimarea gandurilor lui Dumnezeu; cand este primita in Hristos, ea devine gandul nostru. Ea ne inalta mai presus de puterea dorintelor si a inclinatiilor firesti, mai presus de ispitele care duc la pacat. Dumnezeu doreste sa fim fericiti si ne-a dat preceptele legii, pentru ca, prin ascultare de ele, sa avem bucurie. Cand ingerii au cantat la nasterea lui Isus:

32:41 "Slava lui Dumnezeu in locurile preainalte,

32:42 Si pace pe pamant, intre oamenii placuti Lui" (Luca 2,14),

32:43 ei faceau cunoscute principiile legii pe care El venise s-o proclame si s-o onoreze.

32:44 Cand a fost data legea pe Sinai, Dumnezeu a facut cunoscuta oamenilor sfintenia caracterului Sau, pentru ca, prin contrast, ei sa vada pacatosenia lor. Legea a fost data pentru a-i convinge de pacat si a descoperi nevoia lor dupa un Mantuitor. Pe calea aceasta, principiile ei erau sadite in inima prin Duhul Sfant. Lucrarea aceasta se face si astazi. Principiile legii sunt explicate in viata lui Hristos; si cand Duhul Sfant al lui Dumnezeu atinge inima, cand lumina lui Hristos descopera oamenilor nevoia lor dupa sangele Lui curatitor si dupa neprihanirea Lui indreptatitoare, legea continua sa fie un mijloc care ne duce la Hristos, ca sa fim indreptatiti prin credinta. "Legea Domnului este desavarsita si invioreaza sufletul" (Ps. 19,7).

32:45 "Cata vreme nu va trece cerul si pamantul", a zis Isus, "nu va trece o iota sau o frantura de slova din Lege inainte ca sa se fi intamplat toate lucrurile." Soarele care straluceste in ceruri, pamantul pe care locuim sunt martori din partea lui Dumnezeu ca Legea Lui este neschimbata si vesnica. Desi acestea ar putea trece, preceptele divine vor ramane. "Este mai lesne sa treaca cerul si pamantul decat sa cada o singura frantura de slova din Lege" (Luca 16,17). Sistemul simbolurilor care aratau catre Isus ca Miel al lui Dumnezeu avea sa fie desfiintat la moartea Lui; dar preceptele Decalogului sunt tot asa de imutabile ca si tronul lui Dumnezeu.

32:46 Deoarece "Legea Domnului este desavarsita", orice indepartare de la ea trebuie privita ca pacat. Aceia care nu asculta de poruncile lui Dumnezeu si invata pe altii

32:47 sa faca la fel sunt condamnati de Hristos. Viata de ascultare a Mantuitorului a sustinut cerintele legii; ea a aratat ca legea poate sa fie tinuta de oameni si a dovedit ce caracter frumos se poate dezvolta prin ascultare. Toti aceia care asculta ca El declara la fel, ca Legea este "sfanta, dreapta si buna" (Rom. 7,12). Pe de alta parte, toti aceia care calca poruncile lui Dumnezeu sustin pretentiile lui Satana, ca Legea e nedreapta si ca nu poate fi ascultata. In felul acesta, ei sprijina amagirile marelui vrajmas si arunca dezonoare asupra lui Dumnezeu. Ei sunt copiii celui rau, care s-a rasculat cel dintai impotriva Legii lui Dumnezeu. A-i primi in cer ar duce din nou elementele discordiei si revoltei acolo si ar primejdui fericirea universului. Nici un om care de bunavoie desconsidera un principiu al legii nu va intra in Imparatia cerului.

32:48 Rabinii socoteau ca neprihanirea lor le dadea dreptul sa intre in cer, dar Isus a declarat-o neindestulatoare si fara valoare. Neprihanirea fariseilor se intemeia pe ceremonii exterioare si pe cunoasterea teoretica a adevarului. Rabinii pretindeau ca sunt sfinti prin propriile eforturi de pazire a legii; dar faptele lor despartisera neprihanirea de religie. In timp ce erau foarte minutiosi in tinerea formelor rituale, viata lor era imorala si josnica. Asa-zisa lor neprihanire niciodata nu putea sa intre in Imparatia cerului.

32:49 Cea mai mare eroare a mintii omenesti in zilele lui Hristos era aceea ca o simpla cunoastere a adevarului constituie neprihanirea. In toata experienta omeneasca, s-a dovedit ca o cunoastere teoretica a adevarului nu este indestulatoare pentru mantuire. Ea nu produce roadele neprihanirii. Zelul pentru ceea ce se numeste adevarul teologic este adeseori insotit de o ura fata de adevarul curat, asa cum se manifesta in viata. Capitolele cele mai intunecate ale istoriei sunt impovarate de crimele savarsite de bigoti religiosi. Fariseii pretindeau ca sunt fii ai lui Avraam si se laudau ca au in stapanire cuvintele lui Dumnezeu, dar aceste avantaje nu i-au ferit de egoism, rautate, lacomie dupa castig si fatarnicia cea mai josnica. Ei se considerau cei mai religiosi oameni din lume, dar asa-zisa lor drept-credinciosie i-a facut sa-L rastigneasca pe Domnul maririi.

32:50 Aceeasi primejdie exista si astazi. Multi se socotesc adevarati crestini pentru faptul ca subscriu la anumite declaratii teologice. Dar ei n-au adus adevarul in viata de toate zilele. Ei nu l-au crezut si nu l-au iubit, de aceea n-au primit puterea si

32:51 harul aduse de sfintirea prin adevar. Oamenii isi pot marturisi credinta in adevar; dar, daca acesta nu-i face sinceri, amabili, rabdatori, ingaduitori si cu un caracter ceresc, el este un blestem pentru ei si, prin influenta lor, este un blestem pentru lume.

32:52 Neprihanirea vestita de Hristos este conformarea inimii si a vietii fata de voia lui Dumnezeu. Oamenii pacatosi pot sa devina drepti numai daca au credinta in Dumnezeu si daca pastreaza o vie legatura cu El. Atunci adevarata evlavie va inalta gandurile si va innobila viata. Atunci formele exterioare ale religiei sunt in armonie cu curatia crestina launtrica. Atunci ceremoniile cerute in slujba lui Dumnezeu nu sunt ritualuri fara rost ca ale fariseilor fatarnici.

32:53 Isus a luat fiecare porunca in parte si a explicat adancimea si largimea cerintelor ei, in loc de a indeparta o frantura din puterea lor. El arata cat de larg cuprinzatoare sunt principiile lor si demasca fatala greseala a iudeilor in manifestarea lor exterioara de ascultare. El spune ca, printr-un gand rau sau printr-o privire poftitoare, Legea lui Dumnezeu este calcata. Acela care accepta partial cea mai mica nedreptate calca Legea si isi injoseste propria natura morala. Uciderea se gaseste intai in minte. Acela care face loc urii in inima isi pune piciorul pe cararea ucigasilor si jertfele lui sunt o uraciune in fata lui Dumnezeu.

32:54 Iudeii cultivau un spirit de razbunare. In ura lor fata de romani, ei rosteau cuvinte aspre si faceau jocul celui rau, dand pe fata atributele lui. In felul acesta, ei erau formati sa savarseasca faptele groaznice la care ii condusese el. In viata religioasa a fariseilor nu se gasea nimic care sa indemne pe neamuri la evlavie. Isus i-a rugat sa nu se lase amagiti de gandul ca in inima lor se puteau revolta impotriva opresorilor si sa cultive dorinta de razbunare pentru rautatile suferite.

32:55 Este adevarat, exista o indignare indreptatita chiar si pentru urmasii lui Hristos. Cand ei vad ca Dumnezeu este dezonorat si slujirea Lui este batjocorita, cand vad pe cel nevinovat apasat, sufletul lor este miscat de o dreapta indignare. O asemenea manie, nascuta dintr-o constiinta morala sensibila, nu este pacat. Dar aceia care la orice presupusa provocare se simt liberi sa se manie si sa cultive resentimente isi deschid inima lui Satana. Amaraciunea si spiritul de cearta trebuie sa fie izgonite din suflet, daca vrem sa fim in armonie cu cerul.

32:56 Mantuitorul merge si mai departe. El zice: "Daca-ti aduci darul la altar, si acolo iti aduci aminte ca fratele tau are ceva impotriva ta, lasa-ti darul acolo, inaintea altarului, si du-te intai

32:57 de te impaca cu fratele tau; apoi vino de adu-ti darul". Multi sunt plini de zel in servicii religioase, in timp ce intre ei si fratii lor sunt nefericite neintelegeri, pe care le-ar putea rezolva. Dumnezeu le cere sa faca tot ce le sta in putere pentru a readuce armonia. Cat timp ei nu fac lucrul acesta, El nu poate primi slujirea lor. Datoria crestinilor in aceasta problema este aratata clar.

32:58 Dumnezeu revarsa asupra tuturor binecuvantarile Sale. "El face sa rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni si da ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti." El este "bun si cu cei nemultumitori si cu cei rai" (Luca 6,35). El ne invita sa fim asemenea Lui. "Binecuvantati pe cei ce va blestema", zicea Isus; "faceti bine celor ce va urasc... ca sa fiti fii ai Tatalui vostru care este in ceruri". Acestea sunt principiile legii care constituie izvoarele vietii.

32:59 Idealul lui Dumnezeu pentru copiii Sai este mai inalt decat cel mai inalt gand la care poate ajunge o minte omeneasca. "Fiti desavarsiti dupa cum si Tatal vostru cel ceresc este desavarsit." Porunca aceasta este o fagaduinta. Planul de Mantuire urmareste recuperarea noastra totala de sub puterea lui Satana. Hristos desparte totdeauna de pacat pe cel zdrobit. El a venit sa nimiceasca lucrarile diavolului si a luat masuri ca Duhul Sfant sa fie dat oricarei fiinte care se pocaieste, pentru a o feri de pacat.

32:60 Lucrarea ispititorului nu trebuie sa fie socotita ca o scuza pentru vreo fapta rea. Satana jubileaza cand aude ca aceia care se numesc urmasi ai lui Hristos aduc scuze pentru nedesavarsirile caracterului lor. Tocmai scuzele acestea conduc la pacat. Nu exista scuza pentru pacat. Este posibil ca fiecare copil al lui Dumnezeu pocait si credincios sa aiba un caracter sfant si o viata asemanatoare cu a lui Hristos.

32:61 Idealul caracterului crestin este asemanarea cu Hristos. Dupa cum Fiul omului a fost desavarsit in viata Sa, tot asa si urmasii Lui trebuie sa fie desavarsiti in viata lor. In toate lucrurile, Isus a fost facut asemenea fratilor Sai. El S-a facut trup asa cum suntem si noi. A fost flamand, insetat si obosit. El a fost intarit prin hrana si inviorat prin somn. El a impartasit viata omului; cu toate acestea, a fost Fiul nevinovat al lui Dumnezeu. El era Dumnezeu in trup. Caracterul Lui trebuie sa fie caracterul nostru. Despre aceia care cred in El, Domnul zice: "Eu voi locui si voi umbla in mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu" (2 Cor. 6,16).

32:62 Hristos este scara pe care a vazut-o Iacov sprijinindu-se pe pamant, cu capatul de sus ajungand la poarta cerului, tocmai la hotarul slavei. Daca scara aceasta n-ar fi ajuns la pamant cu o singura treapta, am fi fost pierduti. Dar Hristos vine la noi acolo unde suntem. El a luat natura noastra si a biruit, pentru ca si noi, luand

32:63 natura Lui, sa putem birui. Facut "intr-o fire asemanatoare cu a pacatului" (Rom. 8,3), El a trait o viata fara pacat. Acum, prin dumnezeirea Sa, stapaneste pe tronul cerului, in timp ce prin natura Sa omeneasca vine la noi. El ne invita ca prin credinta in El sa ajungem la slava caracterului lui Dumnezeu. De aceea noi trebuie sa fim desavarsiti, dupa cum si Tatal nostru "ceresc este desavarsit".

32:64 Isus aratase in ce consta neprihanirea si dovedise ca Dumnezeu este izvorul ei. Acum S-a indreptat catre datoriile practice. In milostenie, in rugaciune si in post, a zis El, sa nu se faca nimic pentru a atrage atentia sau a castiga lauda. Dati cu sinceritate pentru ajutorul saracilor si al suferinzilor. In rugaciune, faceti ca sufletul sa comunice cu Dumnezeu. In timpul postului, omul sa nu mearga cu capul plecat si cu inima plina de ganduri egoiste. Inima unui fariseu este un teren gol si neroditor, in care nu se poate dezvolta nici o samanta de viata dumnezeiasca. Numai acela care se preda fara rezerva lui Dumnezeu Ii va servi in modul cel mai placut Lui. Caci, prin comuniunea cu Dumnezeu, oamenii devin impreuna-lucratori cu El in a prezenta caracterul Sau in natura umana.

32:65 Serviciul facut din sinceritatea inimii are o mare rasplata. "Tatal tau, care vede in ascuns, iti va rasplati." Prin viata pe care o traim prin harul lui Hristos se formeaza caracterul. Frumusetea de la inceput incepe sa se refaca in suflet. Atributele caracterului lui Hristos ne sunt daruite si chinul dumnezeiesc incepe sa straluceasca. Chipul barbatilor si al femeilor care merg si lucreaza cu Dumnezeu exprima pacea cerului. Ei sunt inconjurati de atmosfera cerului. Pentru acestia, Imparatia lui Dumnezeu a inceput. Ei au bucuria lui Hristos, bucuria de a fi o binecuvantare pentru omenire. Ei au onoarea de a fi primiti sa serveasca pe Domnul; lor li s-a incredintat sa faca lucrarea in Numele Lui.

32:66 "Nimeni nu poate sluji la doi stapani." Nu putem sluji lui Dumnezeu cu o inima impartita. Religia Bibliei nu este o influenta printre multe altele; influenta ei trebuie sa fie suprema, depasind si stapanind totul. Ea nu trebuie sa fie ca niste pete de vopsea imprastiate pe panza, ci sa cuprinda intreaga viata, ca si cand panza ar fi fost cufundata in vopsea, pana cand fiecare fir al tesaturii a prins o culoare intensa, de nesters.

32:67 "Daca ochiul tau este sanatos, tot trupul tau va fi plin de lumina; dar daca ochiul tau este rau, tot trupul tau va fi plin de intuneric." Curatia si statornicia scopului sunt conditiile primirii luminii de la Dumnezeu. Acela care doreste sa cunoasca adevarul trebuie sa fie gata sa primeasca tot ce ii descopera acesta. El nu poate face nici un compromis cu ratacirea.

32:68 Daca cineva este nestatornic si nehotarat in ceea ce priveste adevarul, va alege intunericul ratacirii si al amagirii satanice.

32:69 Metodele lumesti si principiile neabatute ale neprihanirii nu se amesteca pe neobservate, asemenea culorilor curcubeului. Intre ele, vesnicul Dumnezeu a tras o linie apasata si clara. Asemanarea cu Hristos se deosebeste tot asa de mult de asemanarea cu Satana, dupa cum miezul zilei este in contrast cu miezul noptii. Si numai aceia care traiesc viata lui Hristos sunt conlucratorii Lui. Daca se cultiva in suflet un pacat sau daca se pastreaza in viata un obicei rau, intreaga fiinta este molipsita. Omul devine o unealta a nelegiuirii.

32:70 Toti aceia care au ales slujirea lui Dumnezeu urmeaza sa se increada in grija Lui. Hristos a aparat pasarile care zboara pe cer si florile de pe camp si i-a indemnat pe ascultatori sa mediteze la aceste creatii ale lui Dumnezeu. "Nu sunteti voi cu mult mai de pret decat ele?" a zis El (Mat. 6,26). Masura grijii dumnezeiesti fata de un obiect oarecare este proportionala cu treapta pe care o ocupa pe scara existentei. Providenta are grija de fiecare vrabiuta. Florile campului, iarba care acopera pamantul ca un covor au parte de atentia si grija Tatalui nostru ceresc. Marele Artist S-a gandit la crini, facandu-i asa de stralucitori, incat umbresc cu frumusetea lor slava lui Solomon. Cu cat mai mult Se ingrijeste El de om, care este chipul si slava lui Dumnezeu. El doreste ca fiii Sai sa manifeste un caracter asemanator cu al Sau. Dupa cum raza soarelui da florilor culorile delicate si variate, tot asa si Dumnezeu da fiintei omenesti din frumusetea caracterului Sau.

32:71 Toti aceia care aleg imparatia iubirii, a neprihanirii si a pacii lui Hristos, punand toate interesele ei mai presus de orice, sunt legati de lumea de sus si primesc orice binecuvantare de care au nevoie in aceasta viata. In cartea providentei dumnezeiesti, in volumul vietii, avem fiecare cate o pagina. Pagina aceasta cuprinde amanuntele istoriei noastre; pana si perii capului ne sunt numarati. Copiii lui Dumnezeu nu sunt niciodata uitati de El.

32:72 "Nu va ingrijorati dar de ziua de maine" (Mat. 6,34). Noi trebuie sa-L urmam pe Hristos in fiecare zi. Dumnezeu nu da ajutor pentru ziua de maine. El nu da fiilor Sai, pentru calatoria vietii, toate indrumarile deodata, ca ei sa nu-si piarda cumpatul. El le spune numai cat pot sa tina minte si sa faca. Puterea si intelepciunea acordate sunt pentru nevoile actuale. "Daca vreunuia dintre voi ii lipseste intelepciunea" - pentru ziua de astazi - "s-o ceara de la Dumnezeu, care da tuturor cu mana larga si fara mustrare, si ea ii va fi data" (Iacov 1,5).

32:73 "Nu judecati ca sa nu fiti judecati." Nu va considerati mai buni ca altii si nu va asezati ca judecatori ai lor. Datorita faptului ca nu puteti sa deosebiti motivele, nu sunteti in stare sa judecati pe altul. Criticandu-l, aduceti o sentinta asupra voastra, deoarece aratati ca sunteti partasi cu Satana, paratorul fratilor. Domnul zice: "Pe voi insiva incercati-va daca sunteti in credinta. Pe voi insiva cercati-va". Aceasta e lucrarea noastra. "Daca ne-am judeca singuri, n-am fi judecati" (2 Cor. 13,5; 1 Cor. 11,31).

32:74 Pomul cel bun face roade bune. Daca rodul este fara gust si fara valoare, pomul este rau. Tot asa si rodul adus in viata marturiseste despre starea inimii si despre desavarsirea caracterului. Faptele bune nu pot plati mantuirea, dar ele sunt o dovada pentru credinta care lucreaza prin iubire si curata sufletul. Si cu toate ca rasplata nu este acordata pentru meritele noastre, totusi va fi in raport cu lucrarea savarsita prin harul lui Hristos.

32:75 In felul acesta, Hristos a subliniat principiile Imparatiei Sale si le-a considerat marea regula a vietii. Pentru a face ca invatatura sa se imprime si mai bine, El a adaugat o ilustratie. Nu e de ajuns, a zis El, sa auzi cuvintele Mele. Prin ascultare, trebuie sa faceti din ele temelia caracterului vostru. Eul nu este decat nisip nesigur. Daca voi claditi pe teorii si inventii omenesti, casa voastra se va prabusi. Ea va fi spalata de vanturile ispitelor si de furtunile incercarilor. Dar principiile acestea, pe care vi le-am dat, vor ramane. Primiti-Ma, claditi pe cuvintele Mele.

32:76 "De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele si le face, il voi asemana cu un om cu judecata, care si-a zidit casa pe stanca. A dat ploaia, au venit suvoaiele, au suflat vanturile si au batut in casa aceea, dar ea nu s-a prabusit, pentru ca avea temelia zidita pe stanca" (Mat. 7,24.25).

Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: