3:1 Cap. 2 - Poporul ales
3:2 TIMP DE PESTE O MIE DE ANI, poporul iudeu asteptase venirea Mantuitorului. De acest eveniment iudeii isi legasera sperantele lor cele mai stralucite. In cantec si profetie, in slujba templului si in rugaciunea de acasa, ei asezasera Numele Lui. Si cu toate acestea, la venirea Sa, ei nu L-au cunoscut. Preaiubitul cerului era pentru ei "ca un Lastar care iese dintr-un pamant uscat. N-avea nici frumusete, nici stralucire" si n-au vazut in El frumusetea pentru care sa-L doreasca. "A venit la ai Sai, si ai Sai nu L-au primit" (Is. 53,2; Ioan 1,11).
3:3 Cu toate acestea, Dumnezeu ii alesese pe copiii lui Israel. El ii chemase ca sa pastreze intre oameni cunoasterea Legii Sale si a simbolurilor si profetiilor ce aratau spre Mantuitorul. El a dorit ca ei sa devina izvoare de mantuire pentru lume. Ceea ce Avraam a fost in pamantul pribegiei sale, ceea ce Iosif a fost in Egipt si Daniel la curtile din Babilon, poporul evreu trebuia sa fie pentru toate natiunile. El trebuia sa descopere oamenilor pe Dumnezeu.
3:4 In chemarea adresata lui Avraam, Domnul a zis: "Te voi binecuvanta... si vei fi o binecuvantare... si toate familiile pamantului vor fi binecuvantate in tine" (Geneza 12,2.3). Aceeasi invatatura a fost redata prin profeti. Chiar dupa ce fusese decimat de razboi si captivitate, lui Israel i s-a dat fagaduinta aceasta: "Ramasita lui Iacov va fi in mijlocul multor popoare, ca o roua care vine de la Domnul, ca ploaia marunta pe iarba, care nu se bizuie pe nimeni si nu atarna de copiii oamenilor" (Mica 5,7). Cu privire la Templul din Ierusalim, Domnul a declarat prin Isaia: "Casa Mea se va numi o casa de rugaciune pentru toate popoarele" (Is. 56,7).
3:5 Dar israelitii si-au pus nadejdea intr-o marire lumeasca. De la intrarea lor in tara Canaan, ei s-au departat de poruncile lui Dumnezeu si au umblat pe caile paganilor. In zadar le-a trimis Dumnezeu avertizari prin profetii Sai. In zadar au suferit pedeapsa asupririi pagane. Orice reforma era urmata de o si mai profunda apostazie.
3:6 Daca israelitii ar fi fost credinciosi fata de Dumnezeu, El ar fi implinit planul Sau de a le acorda onoare si marire. Daca ar fi umblat in caile ascultarii, El le-ar fi dat "asupra tuturor neamurilor pe care le-a facut: intaietate in slava, in faima si in maretie". "Toate popoarele vor vedea", zicea Moise, "ca tu porti Numele Domnului si se vor teme de tine". "Popoarele care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi vor zice: 'Acest neam mare e un popor cu totul intelept si priceput'" (Deut. 26,19; 28,10; 4,6). Dar, din cauza necredintei lor, planul lui Dumnezeu a putut fi adus la indeplinire numai prin necontenite situatii de restriste si de umilire.
3:7 Ei au fost dusi ca robi in Babilon si imprastiati prin tarile paganilor. In suferinte, multi si-au reinnoit credinciosia fata de legamantul Sau. Atunci cand ei isi agatau harpele in salcii si plangeau pentru templul cel sfant, care era pustiit, lumina adevarului se revarsa prin ei si cunostinta de Dumnezeu se raspandea printre natiuni. Sistemele pagane de sacrificiu erau o pervertire a sistemului pe care-l randuise Dumnezeu; si multi pazitori sinceri ai ritualurilor pagane invatau de la evrei insemnatatea serviciului poruncit de Dumnezeu si, prin credinta, se prindeau de fagaduinta unui Mantuitor.
3:8 Multi dintre cei exilati au fost persecutati. Nu putini si-au pierdut viata din cauza refuzului lor de a calca Sabatul si de a tine sarbatorile paganesti. Cum cei idolatri erau porniti sa distruga adevarul, Domnul i-a adus pe servii Sai fata in fata cu imparatii si carmuitorii, pentru ca ei si poporul lor sa poata primi lumina. In repetate randuri, monarhii cei mari au fost determinati sa proclame suprematia Dumnezeului caruia I se inchinau robii lor evrei.
3:9 In timpul captivitatii babiloniene, israelitii au fost vindecati pe deplin de inchinarea la chipuri cioplite. In decursul secolelor care au urmat, ei au suferit din cauza asupririi din partea vrajmasilor pagani, pana cand s-au convins pe deplin ca prosperitatea lor depindea de ascultarea de Legea lui Dumnezeu. Dar, la foarte multi dintre ei, ascultarea nu era pornita din dragoste. Motivul era egoismul. Ei aduceau lui Dumnezeu o slujire de forma,
3:10 ca mijloc de a ajunge la maretie nationala. Ei nu au ajuns lumina lumii, ci s-au izolat de lume ca sa scape de primejdia idolatriei. In indrumarile date prin Moise, Dumnezeu pusese restrictii in ce priveste legatura lor cu cei idolatri, dar invatatura aceasta fusese gresit interpretata. Ea avea ca scop sa-i fereasca de a se deda la practicile paganilor. Insa aceasta a fost folosita ca sa ridice un zid de despartire intre Israel si toate celelalte neamuri. Iudeii considerau Ierusalimul ca fiind cerul lor si erau cu adevarat gelosi ca nu cumva Domnul sa arate mila fata de neamuri.
3:11 Dupa intoarcerea din Babilon, s-a acordat mare atentie invatamantului religios. Pretutindeni in tara s-au cladit sinagogi, unde legea era explicata de preoti si carturari. S-au intemeiat si scoli care, pe langa meserii si stiinte, se ocupau cu predarea principiilor neprihanirii. Dar aceste institutii s-au schimbat in rau. In timpul captivitatii, multi primisera idei si obiceiuri paganesti, si acestea erau introduse in serviciul lor divin. In multe lucruri, ei s-a conformat practicilor idolatrilor.
3:12 Deoarece se departasera de Dumnezeu, iudeii au pierdut din vedere in mare masura invatatura cu privire la slujbele ceremoniale. Aceste servicii fusesera instituite de Insusi Domnul Hristos. In fiecare parte era un simbol al Sau, si acest serviciu fusese plin de vitalitate si frumusete spirituala. Dar iudeii au pierdut viata spirituala din ceremoniile lor si s-au agatat de forme moarte. Ei s-au increzut in sacrificii si practici ceremoniale, in loc sa se increada in Acela spre care ele aratau. Pentru a pune ceva in locul celor pe care le pierdusera, preotii si rabinii au inmultit cu de la sine putere cerintele de implinire a formelor; dar, cu cat acestea deveneau mai aspre, cu atat mai putin se manifesta iubirea fata de Dumnezeu. Ei isi masurau sfintenia dupa multimea ceremoniilor lor, in timp ce inimile lor erau pline de ingamfare si ipocrizie.
3:13 Cu toata minutiozitatea si povara prescriptiilor formale, era cu ne-putinta sa respecte legea. Cei care doreau sa-I serveasca lui Dumnezeu si care incercau sa tina invataturile rabinice se chinuiau sub o grea povara. Ei nu puteau gasi odihna din cauza mustrarilor unei constiinte framantate. In felul acesta, Satana lucra sa-i descurajeze pe oameni, sa diminueze intelegerea lor despre caracterul lui Dumnezeu si sa atraga dispretul asupra credintei lui Israel. El spera sa-si dovedeasca afirmatiile pe care le-a facut atunci cand s-a revoltat in ceruri - ca cerintele lui Dumnezeu erau nedrepte si nu puteau fi ascultate. Chiar Israel, zicea el, nu respecta legea.
3:14 In timp ce doreau venirea lui Mesia, iudeii nu intelegeau cu adevarat
3:15 misiunea Sa. Ei nu cautau izbavirea din robia pacatului, ci eliberarea de sub romani. Ei Il asteptau pe Mesia sa vina ca un cuceritor, sa sfarame puterea asupritorului, sa inalte pe Israel in pozitia de autoritate universala. In felul acesta, se pregatea calea ca ei sa-L lepede pe Mantuitorul.
3:16 In timpul cand S-a nascut Hristos, natiunea era iritata din cauza dominatiei asupritorilor straini si se macina in lupte interne. Iudeilor li se ingaduise sa mentina forma unei guvernari separate, dar nimic nu putea sa ascunda faptul ca ei erau sub jugul roman sau sa-i faca sa fie multumiti cu limitarea puterii lor. Romanii pretindeau dreptul de a numi si a schimba pe marele preot, iar acest post era deseori obtinut prin frauda, prin mita si chiar prin crima. In felul acesta, preotimea devenea din ce in ce mai corupta. Preotii inca aveau mare putere, dar o foloseau in scopuri egoiste si pentru profit material. Trebuia ca oamenii sa asculte de cerintele lor nemiloase si li se impuneau si biruri mari de catre romani. Aceasta stare de lucruri a generat o nemultumire generala. Izbucnirile de revolta ale gloatelor erau frecvente. Lacomia si violenta, neincrederea si apatia spirituala rodeau insasi inima natiunii.
3:17 Ura fata de romani si ingamfarea nationala si spirituala ii determinau pe iudei sa se tina cu strasnicie de formele lor de inchinare. Preotii cautau sa-si mentina numele de oameni sfinti, prin aceea ca acordau o scrupuloasa atentie ceremoniilor religioase. Oamenii, in intunericul si asuprirea in care se gaseau si avand carmuitori setosi de putere, tanjeau dupa venirea Aceluia care avea sa-i infranga pe vrajmasii lor si sa refaca imparatia lui Israel. Ei studiasera profetiile, dar fara patrundere spirituala. In felul acesta, ei au trecut cu vederea acele texte biblice care aratau umilinta lui Hristos la prima Sa venire si au aplicat gresit pe cele care vorbeau despre slava Sa la a doua venire. Ingamfarea le-a intunecat intelegerea. Ei au interpretat profetia potrivit cu dorintele lor egoiste.