28:1 Cap. 27 - "Poti sa ma curatesti"
28:2 DINTRE TOATE BOLILE CUNOSCUTE in Orient, lepra era cea mai de temut. Caracterul ei incurabil si contagios si efectul grozav pe care-l avea asupra victimelor ii umpleau de groaza chiar si pe cei mai curajosi oameni. Printre iudei, ea era socotita ca o pedeapsa pentru pacate. Si din cauza aceasta era numita "bataia", "degetul lui Dumnezeu". Patrunzand adanc, fiind cu neputinta de vindecat si provocand moartea, era privita ca un simbol al pacatului. Prin legea ceremoniala, leprosul era declarat necurat. Ca si cand ar fi murit deja, el era indepartat din locuintele omenesti. Tot ce atingea el era necurat. Aerul era contaminat prin respiratia lui. Cel banuit ca are boala trebuia sa se infatiseze la preoti, care aveau sa cerceteze si sa hotarasca in cazul lui. Daca era declarat lepros, era despartit de familie, alungat din adunarea lui Israel si sortit sa stea numai in tovarasia acelora care erau la fel de loviti ca el. Legea era neinduplecata in cererile ei. Nici chiar imparatii sau conducatorii nu erau scutiti. Un monarh care ar fi fost atacat de aceasta boala ingrozitoare trebuia sa predea sceptrul si sa fuga din societate.
28:3 Departe de prietenii si rudele lui, leprosul trebuia sa poarte blestemul bolii sale. Era obligat sa-si strige boala in gura mare, sa-si sfasie hainele si sa dea semnalul de alarma, prevenindu-i pe toti sa fuga de prezenta lui molipsitoare. Strigatul "necurat, necurat!", venind in tonuri jalnice de la exilatii singuratici, era semnalul pe care oamenii il auzeau cu groaza si cu oroare.
28:4 In regiunea in care lucra Hristos, erau multi asemenea suferinzi si vestea despre lucrarea Lui a ajuns la ei, aducandu-le o raza de speranta. Dar din zilele profetului Elisei nu se mai auzise
28:5 ca sa se vindece un om de care se prinsese aceasta boala. Ei nici nu indrazneau sa spere ca Isus va face pentru ei ceea ce nu facuse pentru nimeni. Cu toate acestea, s-a gasit unul in a carui inima credinta a inceput sa incolteasca. Dar omul bolnav nu stia cum sa ajunga la Isus. Daca era impiedicat sa vina in legatura cu semenii lui, cum ar putea oare sa se infatiseze inaintea Vindecatorului? Se intreba daca Hristos ar vrea sa-l vindece. Oare Se va opri El sa Se uite la un om despre care se credea ca sufera pedeapsa lui Dumnezeu? Nu cumva, la fel ca fariseii sau chiar ca doctorii, va rosti un blestem asupra lui si-i va spune sa fuga din regiunile locuite de oameni? Se gandea la tot ce i se povestise despre Isus. Nici unul dintre aceia care cautasera ajutorul Lui nu fusese izgonit. Bietul om s-a hotarat totusi sa-L gaseasca pe Mantuitorul. Cu toate ca era alungat din orase, putea sa-I iasa in cale undeva, pe o carare marginasa prin munti, sau sa-L gaseasca invatand pe oameni afara din oras. Greutatile erau mari, dar aceasta era singura lui nadejde.
28:6 Leprosul a fost indrumat catre Mantuitorul. Isus invata langa lac pe oamenii adunati in jurul Sau. Stand departe, leprosul prinde cateva cuvinte de pe buzele Mantuitorului. Il vede punandu-Si mainile peste bolnavi, ii vede pe ologi, pe orbi, pe slabanogi si pe aceia care erau gata sa moara de felurite boli cum se ridica plini de sanatate, laudand pe Dumnezeu pentru eliberarea lor. Credinta din inima i se intareste. Vine mai aproape si tot mai aproape de multimea adunata acolo. Restrictiile care-i erau impuse, protectia oamenilor si teama cu care il privesc toti sunt uitate. El se gandeste numai la fericirea sperata a vindecarii.
28:7 Infatisarea lui era ingrozitoare. Boala a sapat fagase adanci si corpul lui in descompunere e ingrozitor la privit. La aratarea lui, oamenii se dau inapoi ingroziti. Se imbulzesc unii in altii, vrand sa scape de atingerea lui. Unii incearca sa-l opreasca sa se apropie de Isus, dar in zadar. Nu-i vede si nu-i aude. Cuvintele lor de scarba nu-l impresioneaza. Il vede numai pe Fiul lui Dumnezeu. Aude numai glasul care rosteste viata celor care sunt gata sa moara. Inaintand catre Isus, se arunca la picioarele Lui cu strigatul: "Doamne, daca vrei, poti sa ma curatesti".
28:8 Isus ii raspunse: "Da, vreau, fii curatit" si puse mana pe el (Mat. 8,3).
28:9 Indata o schimbare s-a petrecut cu leprosul. Carnea lui s-a insanatosit, nervii lui au inceput sa simta, iar muschii au prins putere. Pielea aspra, solzoasa, care caracterizeaza lepra, a disparut si o prospetime ca pielea unui copil sanatos i-a luat locul.
28:10 Isus i-a poruncit omului sa nu spuna ce lucrare se facuse cu el, ci sa se infatiseze indata cu un dar la templu. Un asemenea dar nu putea sa fie primit pana cand preotii nu faceau o cercetare si nu se pronuntau ca omul s-a vindecat. Oricat ar fi fost ei de lipsiti de bunavointa sa faca acest serviciu, nu puteau sa nu faca cercetarea si sa nu dea verdictul asupra cazului.
28:11 Cuvintele Scripturii arata hotararea cu care Hristos i-a spus omului ce trebuie sa faca, dar si obligatia sa taca si sa lucreze repede. "Isus i-a poruncit cu tot dinadinsul si i-a spus sa plece numaidecat, si i-a zis: 'Vezi sa nu spui nimanui nimic, ci du-te de te arata preotului si adu pentru curatirea ta ce a poruncit Moise, ca marturie pentru ei'." Daca preotii ar fi cunoscut faptele legate de vindecarea leprosului, ura lor fata de Hristos putea sa-i duca la o hotarare necinstita. Isus dorea ca omul sa se infatiseze la templu inainte ca vreo veste despre aceasta minune sa ajunga la ei. In felul acesta se putea obtine o hotarare nepartinitoare si leprosului vindecat sa i se ingaduie intalnirea cu familia si cu prietenii lui.
28:12 Mai erau si alte motive pe care Hristos le avea in vedere atunci cand ii ceruse omului sa taca. Mantuitorul stia ca vrajmasii Lui cautau necontenit sa-I restranga activitatea si sa-i indeparteze pe oameni de la El. Stia ca, daca vindecarea leprosului era popularizata in toate partile, alti oameni care sufereau de aceeasi boala s-ar fi adunat in jurul Lui si s-ar fi zis ca oamenii se puteau molipsi venind in atingere cu ei. Multi leprosi n-ar fi folosit darul sanatatii ca sa faca din el o binecuvantare pentru ei si pentru altii. Atragandu-i pe leprosi in jurul Sau, ar fi dat ocazie sa fie acuzat ca incalca restrictiile legii ceremoniale. In felul acesta, lucrarea de predicare a Evangheliei ar fi fost impiedicata.
28:13 Evenimentul a indreptatit masurile luate de Isus. O multime de oameni fusesera de fata la vindecarea leprosului si ei erau interesati sa afle hotararea preotilor. La intoarcerea omului intre prietenii lui, a avut loc o mare
28:14 miscare. Fara sa tina seama de sfatul lui Isus, omul n-a facut nici un efort sa ascunda vindecarea lui. Desigur, ar fi fost cu neputinta sa ascunda, insa leprosul a raspandit pretutindeni aceasta intamplare. Socotind ca numai modestia lui Isus era aceea care-i impunea aceasta restrictie, el a mers in toate partile, vestind puterea acestui Mare Vindecator. El n-a inteles ca fiecare manifestare de felul acesta ii facea pe preoti si pe batrani si mai hotarati sa-L distruga pe Isus. Omul vindecat simtea ca darul sanatatii era foarte scump. El se bucura de vigoare si de faptul ca fusese redat familiei si societatii si simtea ca nu-i era cu putinta sa se opreasca de a da slava Medicului care-l vinde-case. Dar faptul ca el trambita in toate partile lucrul acesta a facut ca lucrarea Mantuitorului sa fie impiedicata. Lumea a venit la El intr-un numar atat de mare, incat a fost obligat ca pentru o vreme sa-Si inceteze lucrarea.
28:15 Fiecare act savarsit de Hristos in lucrarea Sa avea o tinta larg cuprinzatoare. Aceasta cuprindea mai mult decat parea la prima vedere. Asa era si in cazul leprosului. In timp ce Isus ii ajuta pe toti aceia care veneau la El, dorinta Lui era sa le dea o binecuvantare si acelora care nu veneau. In timp ce-i atragea pe vamesi, pe pagani si pe samariteni, El dorea sa ajunga la inima preotilor si invatatorilor care se inchisesera in prejudecata si in traditie. El n-a lasat neincercat nici un mijloc prin care Se putea apropia de ei. Trimitand pe leprosul vindecat la preot, El le-a dat o dovada al carei scop era sa le dezarmeze prejudecatile.
28:16 Fariseii sustinusera ca invatatura lui Hristos se impotrivea legii pe care Dumnezeu o daduse prin Moise; dar indrumarea data leprosului vindecat de a duce un dar, asa cum cerea legea, dovedea netemeinicia acestei acuzatii. Aceasta era o marturie indestulatoare pentru toti aceia care doreau sa fie convinsi.
28:17 Conducatorii din Ierusalim trimisesera iscoade sa gaseasca un pretext pentru a-L da pe Hristos la moarte. El le-a raspuns dandu-le o dovada despre iubirea Lui fata de neamul omenesc, despre respectul Lui fata de lege si despre puterea pe care o avea de a-i scapa pe oameni de pacat si de moarte. Astfel, El a marturisit despre ei: "Ei Imi intorc rau pentru bine, si ura pentru dragostea Mea" (Ps. 109,5). El, care a dat pe munte invatatura aceasta: "Iubiti pe vrajmasii vostri", a dat personal pilda de traire a principiului, neintorcand "rau pentru rau, nici ocara pentru ocara, dimpotriva, binecuvantand" (Mat. 5,44; 1 Petru 3,9).
28:18 Aceiasi preoti care il condamnasera pe lepros la izolare adevereau acum vindecarea lui. Sentinta aceasta, adusa la cunostinta in mod public si trecuta in registru, era o marturie de netagaduit in favoarea lui Hristos. Si atunci cand omul vindecat a fost din nou primit in adunarea lui Israel, pe temeiul asigurarii preotilor ca
28:19 nu mai era nici o urma de boala asupra lui, el insusi era o marturie vie pentru Binefacatorul sau. Plin de bucurie, el a adus darul si a proslavit Numele lui Isus. Preotii erau convinsi de puterea dumnezeiasca a Mantuitorului. Lor li se daduse ocazia sa cunoasca adevarul si sa fie binecuvantati cu lumina. Daca o lepadau, ea s-ar fi indepartat fara sa mai revina vreodata. Multi lepadasera lumina; dar ea n-a fost data in zadar. Multe inimi au fost miscate, dar pentru o vreme n-au dat nici un semn. In timpul vietii Mantuitorului, lucrarea Lui parea sa trezeasca putina iubire din partea preotilor si invatatorilor, dar dupa inaltarea Lui "o mare multime de preoti veneau la credinta" (Fapte 6,7).
28:20 Lucrarea lui Hristos pentru curatirea leprosului de aceasta boala grozava este o ilustratie cu privire la lucrarea Lui de curatire a sufletului de pacat. Omul care a venit la Isus era "plin de lepra". Otrava ei mor-tala ii imbibase tot corpul. Ucenicii cautasera sa-L fereasca pe Domnul ca nu cumva sa Se atinga de el, fiindca oricine atingea un lepros devenea el insusi necurat. Dar, asezandu-Si mana asupra leprosului, Isus n-a fost infectat. Atingerea Lui a dat putere de viata. Lepra a fost curatita. Tot asa stau lucrurile si cu lepra pacatului, adanc inradacinata, ucigatoare si cu neputinta de a fi curatita de putere omeneasca. "Tot capul este bolnav, si toata inima sufera de moarte. Din talpi pana in crestet nimic nu-i sanatos, ci numai rani, vanatai si carne vie" (Is. 1,5-6). Dar Isus, venind sa locuiasca in corp omenesc, nu Se intineaza. Prezenta Lui are putere vindecatoare pentru pacatos. Oricine cade la picioarele Lui, spunand in credinta: "Doamne, daca vrei, poti sa ma curatesti", va auzi raspunsul: "Da, vreau, fii curatit!" (Mat. 8,2.3).
28:21 In unele cazuri de vindecare, Isus n-a dat indata binecuvantarea ceruta. Dar in cazuri de lepra, cand I se cerea ajutorul, cererea era ascultata de indata. Atunci cand ne rugam pentru binecuvantari pamantesti, raspunsul la rugaciune poate sa intarzie sau se poate ca Dumnezeu sa ne dea altceva decat ceea ce cerem, dar nu asa se intampla cand cerem sa fim scapati de pacat. Dorinta Lui este tocmai sa ne curateasca de pacat, sa faca din noi copii ai Lui si sa ne dea putere pentru a trai o viata sfanta. Hristos "S-a dat pe Sine Insusi pentru pacatele noastre, ca sa ne smulga din acest veac rau, dupa voia Dumnezeului nostru si Tatal" (Gal. 1,4). Si "indrazneala pe care o avem la El este ca, daca cerem ceva dupa voia Lui, ne asculta. Si daca stim ca ne asculta orice I-am cere, stim ca suntem stapani pe lucrurile pe care I le-am cerut" (1 Ioan 5,14.15). "Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire." (1 Ioan 1,9).
28:22 La vindecarea slabanogului din Capernaum, Hristos a dat aceeasi invatatura. El a savarsit minunea pentru a da dovada despre puterea de a ierta pacatele. Vindecarea slabanogului ilustreaza si alte adevaruri pretioase. Ea este plina de nadejde si de incurajare, iar din cele intamplate cu fariseii porniti pe cearta, ea are si o invatatura plina de avertizari.
28:23 Ca si leprosul, slabanogul pierduse orice speranta de vindecare. Boala lui era urmarea unei vieti de pacat si suferintele lui erau facute si mai amare din cauza remuscarilor. De multa vreme ceruse el ajutor fariseilor si doctorilor, sperand sa fie scapat de suferintele lui spirituale si durerile fizice. Dar ei il declarasera cu raceala ca fiind nevindecabil si fusese lasat sa sufere mania lui Dumnezeu. Fariseii priveau suferinta ca o dovada a dizgratiei divine si se tineau departe de cei bolnavi si de cei suferinzi. Se intampla insa adesea ca tocmai aceia care se credeau asa de sfinti sa fie mai vinovati decat oamenii suferinzi, pe care ii condamnau.
28:24 Omul paralizat era cu totul lipsit de ajutor si, vazand ca nu mai e nadejde sa-i vina de undeva scapare, el a cazut in disperare. Atunci a auzit de lucrarile minunate ale lui Isus, i s-a spus ca altii, tot asa de pacatosi si deznadajduiti ca el, fusesera vindecati, ca pana si leprosii fusesera curatati. Prietenii care i-au spus lucrurile acestea i-au dat curaj sa creada ca si el ar putea sa fie vindecat, daca ar fi dus la Isus. Dar nadejdea lui s-a spulberat cand si-a adus aminte in ce chip venise boala asupra lui. Se temea ca nu cumva Medicul cel neprihanit sa nu-l suporte in fata Lui.
28:25 Dar, mai mult decat vindecarea fizica, el dorea eliberarea de povara pacatului. Daca ar fi putut sa-L vada pe Isus si sa primeasca asigurarea iertarii si a pacii cu Cerul, el ar fi fost multumit fie sa traiasca, fie sa moara, dupa voia lui Dumnezeu. Strigatul omului pe moarte a fost: "O, de-as putea ajunge in fata Lui!" Nu era timp de pierdut; carnea lui prapadita incepea sa dea semne de descompunere. Cu lacrimi in ochi i-a rugat pe prietenii lui sa-l duca pe pat pana la Isus, lucru pe care ei l-au facut cu mare placere. Dar multimea care se adunase inauntrul si imprejurul casei in care era Mantuitorul era asa de deasa, incat era cu neputinta pentru bolnav si pentru prietenii lui sa ajunga la El sau chiar numai pana acolo de unde sa-I auda glasul.
28:26 Isus predica in casa lui Petru. Dupa obicei, ucenicii Lui sedeau acolo. Au venit si "niste farisei si invatatori ai legii, din toate satele Galileii, si Iudeii, si din Ierusalim". Acestia venisera ca iscoade, cautand o acuzatie impotriva lui Isus. In afara de aceste persoane oficiale, in multimea amestecata se inghesuiau oameni manati de zel, de evlavie, de curiozitate si chiar necredinciosi.
28:27 Erau reprezentate acolo diferite nationalitati si toate clasele sociale. "Iar puterea Domnului era cu El, ca sa vindece." Duhul vietii plana asupra adunarii, dar fariseii si carturarii nu I-au simtit prezenta. Ei nu si-au simtit lipsa, si vindecarea nu era pentru ei. "Pe cei flamanzi i-a saturat de bunatati si pe cei bogati i-a scos afara cu mainile goale" (Luca 1,53).
28:28 Cei care il duceau pe omul paralizat au incercat de nenumarate ori sa-si faca drum prin multime, dar in zadar. Bolnavul privea in jur intr-o grozava disperare. Cand ajutorul de atata vreme cautat era asa de aproape, cum putea sa renunte la speranta sa? Dupa indemnul lui, prietenii l-au urcat pe acoperisul casei si, desfacand invelisul, l-au lasat inauntru, la picioarele lui Isus. Cuvantarea Sa a fost intrerupta. Mantuitorul a privit la fata plina de durere si a vazut ochii rugatori atintiti asupra Lui. A inteles totul, caci El atrasese la Sine pe aceasta fiinta deznadajduita si indoielnica. In timp ce omul paralizat era inca acasa, Mantuitorul ii adusese convingerea in constiinta. Cand s-a pocait de pacatele lui si a crezut in puterea lui Isus de a-l vindeca, indurarile datatoare de viata ale Mantuitorului au cazut de prima data ca o binecuvantare asupra inimii lui insetate. Isus urmarise cea dintai scanteie de credinta, care crescuse pana la convingerea ca El era singurul ajutor al pacatosului si vazuse cum aceasta devine tot mai puternica, o data cu fiecare efort de a veni inaintea Lui.
28:29 Acum, in cuvintele care atinsera urechea suferindului ca o melodie placuta, Mantuitorul a zis: "Indrazneste, fiule! Pacatele iti sunt iertate!"
28:30 Povara disperarii cade de pe inima omului bolnav, pacea iertarii se aseaza asupra duhului sau si straluceste pe chipul sau. Durerea fizica s-a dus si intreaga lui fiinta e transformata. Slabanogul nenorocit este vindecat! Pacatosul vinovat este iertat!
28:31 In credinta simpla, el primise cuvintele lui Isus ca fiind darul unei vieti noi. El n-a mai cerut nimic, ci a ramas intr-o tacere plina de fericire, prea plin de bucurie pentru a mai putea vorbi. Lumina cereasca stralucea asupra fetei lui si oamenii priveau uimiti la scena aceasta.
28:32 Rabinii asteptasera plini de nerabdare sa vada ce hotarare ia Hristos in cazul acesta. Si-au adus aminte ca omul venise la ei dupa ajutor si ca ei refuzasera sa-i dea nadejde sau sa-i arate simpatie. Nemultumindu-se numai cu atat, declarasera ca omul suferea un blestem dumnezeiesc pentru pacatele lui. Lucrurile acestea le-au revenit cu putere in minte cand l-au vazut pe omul bolnav inaintea lor. Au observat interesul cu care toti urmareau scena si au simtit o teama nespusa ca-si vor pierde influenta asupra poporului.
28:33 Acesti demnitari n-au schimbat intre ei nici un cuvant, dar, privind unii la altii, au citit acelasi gand, si anume ca trebuie facut ceva pentru a opri valul simtamintelor. Isus declarase ca pacatele slabanogului erau iertate. Fariseii au considerat aceste cuvinte ca o hula si au planuit sa prezinte lucrurile acestea ca un pacat vrednic de moarte. Ei si-au zis in inima lor: "Huleste! Cine poate sa ierte pacatele decat numai Dumnezeu?" (Marcu 2,7).
28:34 Atintindu-Si privirile asupra lor, priviri sub care ei au inceput sa tremure si sa se dea inapoi, Isus a zis: "Pentru ce aveti astfel de ganduri in inimile voastre? Caci ce este mai lesne? A zice: 'Pacatele iti sunt iertate' sau a zice: 'Scoala-te si umbla?' Dar, ca sa stiti ca Fiul omului are putere pe pamant sa ierte pacatele, 'scoala-te', a zis El slabanogului, 'ridica-ti patul si du-te acasa'".
28:35 Atunci, acela care fusese adus la Isus pe o targa se ridica pe picioarele sale, care prinsesera din nou elasticitate si taria tineretii. Sangele datator de viata alearga prin venele lui. Fiecare organ al trupului porneste deodata la lucru. Stralucirea sanatatii ia locul paloarei mortii atat de aproape "si indata slabanogul s-a sculat, si-a ridicat patul si a iesit afara in fata tuturor; asa ca toti au ramas uimiti si slaveau pe Dumnezeu si ziceau: 'Niciodata n-am mai vazut asa ceva!'"
28:36 O, minunata iubire a lui Hristos, care Se apleaca sa-i vindece pe pacatosi si pe suferinzi! Divinitatea simte impreuna cu omul, usurandu-i durerile si suferintele! O, minunata putere data astfel pe fata pentru fiii oamenilor! Cine se mai poate indoi de solia mantuirii? Cine poate da la o parte indurarile unui Mantuitor plin de mila?
28:37 A fost nevoie de putere creatoare pentru a reface sanatatea acelui trup in stare de descompunere. Acelasi glas, care a chemat la viata pe omul facut din
28:38 tarana pamantului, a rostit cuvinte de viata si pentru slabanogul muribund. Si aceeasi putere, care a dat viata trupului, a reinnoit si inima. Acela care la creatiune "a zis si s-a facut", care "porunceste si ce porunceste ia fiinta" (Ps. 33,9), rostise o hotarare de viata pentru omul mort in greseli si pacate. Vindecarea trupului era o dovada a puterii care innoise inima. Hristos i-a poruncit slabanogului sa se ridice si sa mearga, "ca sa stiti", a zis El, "ca Fiul omului are putere pe pamant sa ierte pacatele".
28:39 Slabanogul a gasit in Hristos vindecare atat pentru suflet, cat si pentru corp. Vindecarea spirituala a fost urmata de vindecarea fizica. Invatatura aceasta nu trebuie sa fie trecuta cu vederea. Astazi sunt mii de oameni care sufera de boli fizice, care, ca si slabanogul, ar dori sa auda cuvintele: "Pacatele tale sunt iertate". Povara pacatului, cu nelinistea si cu dorintele lui neimplinite, este cauza bolilor lor. Ei nu pot sa afle odihna cata vreme nu vin la Vindecatorul sufletelor lor. Pacea, pe care numai El o poate oferi, va da putere mintii si sanatate corpului.
28:40 Isus a venit "sa nimiceasca lucrarile diavolului". "In El era viata", si El zice: "Am venit ca oile Mele sa aiba viata si sa o aiba din belsug". El este "duh datator de viata" (1 Ioan 3,8; Ioan 1,4; 10,10; 1 Cor. 15,45). El are si acum aceeasi putere datatoare de viata, ca si atunci cand vindeca bolnavii pe pamant si rostea iertare pentru pacatosi. "El iti iarta faradelegile tale, El iti vindeca toate bolile tale" (Ps. 103,3).
28:41 Efectul produs asupra oamenilor prin vindecarea slabanogului era ca si cand s-ar fi deschis cerul si s-ar fi descoperit slava unei lumi mai bune. Cand omul vindecat a trecut prin multime, binecuvantandu-L pe Dumnezeu la fiecare pas si purtandu-si povara ca si cand ar fi fost usoara ca un fulg, oamenii s-au dat inapoi ca sa-i faca loc si cu fata inspaimantata priveau spre el, soptind unul catre altul: "Azi am vazut lucruri nemaipomenite".
28:42 Fariseii erau muti de uimire si coplesiti din cauza infrangerii. Ei vazusera ca aici nu e loc pentru ca gelozia lor sa aprinda multimea. Minunea savarsita asupra omului pe care ei il parasisera sub mania lui Dumnezeu ii impresionase pe oameni atat de mult, incat pentru un timp rabinii au fost uitati. Ei au vazut ca Hristos are puterea pe care ei o atribuiau numai lui Dumnezeu; cu toate acestea, demnitatea purtarii Lui amabile era intr-un contrast izbitor cu purtarea lor ingamfata. Ei erau dezorientati si umiliti, recunoscand, dar nemarturisind ca in fata lor e o fiinta superioara. Cu cat era mai puternica dovada ca Isus avea putere pe pamant sa ierte pacatele, cu atat mai mult
28:43 ei se afundau in necredinta. Din casa lui Petru, unde il vazusera pe slabanog vindecat prin Cuvantul Domnului, ei au plecat sa nascoceasca noi planuri pentru a-L aduce la tacere pe Fiul lui Dumnezeu.
28:44 Bolile trupesti, oricat de rele si inradacinate, erau vindecate prin puterea lui Hristos; dar boala sufleteasca isi infigea radacinile tot mai adanc in aceia care inchideau ochii fata de lumina. Lepra si paralizia nu erau asa de ingrozitoare ca bigotismul si necredinta.
28:45 In familia slabanogului a fost o mare bucurie cand el s-a intors acasa, ducand cu usurinta patul pe care foarte incet fusese luat din fata lor cu putin timp mai inainte. Ei s-au adunat cu lacrimi in ochi in jurul lui, abia indraznind sa-si creada ochilor. El statea in fata lor plin de putere. Bratele pe care ei le vazusera lipsite de viata acum erau gata sa se supuna vointei lui. Carnea lui zbarcita si vanata era acum frageda si rumena. El mergea cu pas hotarat si liber. Bucuria si speranta erau scrise pe fiecare trasatura a fetei lui si o expresie de curatie si de pace luase locul urmelor pacatului si ale suferintei. Multumiri pline de bucurie se inaltau din casa lor si Dumnezeu era proslavit prin Fiul Sau, care redase nadejde celui dezamagit si tarie celui zdrobit. Omul acesta si familia lui erau gata sa-si dea viata pentru Isus. Nici o indoiala nu le umbrea credinta, nici o urma de necredinta nu pata increderea in Acela care adusese lumina in casa lor intunecata.