26:1 Cap. 25 - Chemarea la mare
26:2 SE LUMINA DE ZIUA deasupra Marii Galileii. Ucenicii, obositi de o noapte de munca neroditoare, inca se mai aflau in corabiile lor, pe lac. Isus venise sa petreaca o ora de liniste langa apa. Spera ca in zorii zilei sa poata gasi putina odihna, departe de multimea care Il urma zi dupa zi. Dar n-a trecut mult si oamenii au inceput sa se adune in jurul Lui. Numarul lor a crescut cu repeziciune, astfel incat El era asaltat din toate partile. Intre timp, ucenicii au sosit la tarm. Pentru a scapa de imbulzeala multimii, Isus S-a urcat in corabia lui Petru si i-a spus sa o indeparteze putin de mal. De aici, Isus putea sa fie mai bine vazut si auzit de toti si, din barca, a inceput sa invete multimea adunata la tarm.
26:3 Ce priveliste era aceasta pentru ingeri; slavitul lor Conducator statea intr-o corabie de pescari, leganata intr-o parte si alta de valurile fara odihna, predicand vestea cea buna a mantuirii multimii care asculta imbulzindu-se pe malul apei! Acela care era Proslavitul cerului le dezvaluia oamenilor de rand lucrurile mari ale Imparatiei Sale. Cu toate acestea, nu s-ar fi gasit un loc mai potrivit pentru lucrarea Lui. Lacul, muntii, campiile
26:4 intinse, lumina soarelui care se revarsa pe pamant, totul Ii punea la indemana mijloace de a ilustra invataturile Sale si de a le imprima in minte. Si nici o invatatura a lui Hristos nu a fost rostita fara sa aduca rod. Fiecare solie pornita de pe buzele Lui atingea o inima, ca un cuvant al vietii vesnice.
26:5 Cu fiecare clipa, se aduna pe tarm tot mai multa lume. Batrani sprijinindu-se in toiegele lor, sateni vanjosi veniti de la munte, pescari veniti de la munca lor pe lac, negustori si rabini, bogati si invatati, batrani si tineri, aducand pe bolnavii si pe suferinzii lor, se imbulzeau sa asculte cuvintele Invatatorului divin. Proorocii au privit inainte la scene de felul acesta si au scris:
26:6 "Tara lui Zabulon si tara lui Neftali,
26:7 Inspre mare, dincolo de Iordan,
26:8 Galilea Neamurilor,
26:9 Norodul acesta, care zacea in intuneric,
26:10 A vazut o mare lumina;
26:11 Si peste cei ce zaceau in tinutul si in umbra mortii,
26:12 A rasarit lumina."
26:13 Afara de multimea de pe tarmurile Ghenezaretului, Isus mai avea in minte, cand tinea predica la mare, si pe alti ascultatori. Privind de-a lungul veacurilor, i-a vazut pe cei credinciosi ai Lui dusi la inchisoare si la judecata, in singuratate, in ispita si in suferinta. Fiecare scena de bucurie, de lupta sau de disperare era deschisa de El. In cuvintele pe care le rostea celor adunati, El spunea si celorlalte suflete cuvinte potrivite, care aveau sa fie solie de mangaiere in intristare, de speranta in incercare, de lumina cereasca in intuneric. Prin Duhul Sfant, glasul acela care vorbea din corabia pescarului pe Marea Galileii urma sa fie auzit rostind pace inimii omenesti din timpul sfarsitului.
26:14 O data incheiata cuvantarea, Isus S-a intors catre Petru si l-a rugat sa departeze corabia la adanc si sa arunce mrejele pentru pescuire. Dar Petru era descurajat. Toata noaptea nu prinsese nimic. Cat fusese singur, se gandise la soarta lui Ioan Botezatorul, care zacea singur in inchisoare. Se gandise la ceea ce ii astepta pe Isus si pe urmasii Lui, la rezultatul slab al lucrarii din Iudea si la rautatea preotilor si rabinilor. Pana si ocupatia pe care o avea nu-l mai slujea si, in timp ce se uita la mrejele goale, viitorul i se arata intunecat si plin de descurajare. "Invatatorule", a zis el, "toata noaptea ne-am trudit si n-am prins nimic; dar, la Cuvantul Tau, voi arunca mrejele."
26:15 Noaptea era singurul timp favorabil pentru pescuit cu navoadele in apa limpede a lacului. Dupa ce muncise din greu toata noaptea fara succes, parea fara nadejde sa arunce navoadele ziua; dar Isus daduse porunca si iubirea pentru Domnul lor i-a facut pe ucenici sa asculte. Simon si fratele lui au coborat mrejele. Cand au incercat sa le scoata, era asa de mult peste in ele, incat incepeau sa se rupa. Au fost nevoiti sa-i cheme pe Iacov si pe Ioan in ajutor. Dupa incarcarea pestelui, amandoua corabiile erau atat de pline, incat amenintau sa se scufunde.
26:16 Dar Petru nu se gandea la belsug sau la corabii. Minunea aceasta, care le intrecea pe toate cele la care fusese martor, era pentru el manifestarea puterii dumnezeiesti. In Isus L-a vazut pe Acela care tinea sub stapanirea Sa toata natura. Prezenta dumnezeirii daduse pe fata cat era el de pacatos. Iubirea pentru Invatatorul, rusinea pentru ne-credinta lui, recunostinta pentru indurarea lui Hristos si, mai presus de toate, simtul necuratiei personale in fata infinitei puritati l-au coplesit. In timp ce tovarasii lui puneau la loc sigur pestele din mreje, Petru a cazut la picioarele Mantuitorului si I-a zis: "Doamne, pleaca de la mine, caci sunt un om pacatos".
26:17 Era prezenta aceleiasi sfintenii dumnezeiesti, care il facuse pe profetul Daniel sa cada ca mort inaintea ingerului lui Dumnezeu. El zicea: "Puterile m-au lasat, culoarea mi s-a schimbat, fata mi s-a slutit si am pierdut orice vlaga". Tot astfel s-a intamplat cand Isaia a privit slava Domnului; el a exclamat: "Vai de mine! Sunt pierdut, caci sunt un om cu buze necurate... si am vazut cu ochii mei pe Imparatul, Domnul ostirilor" (Dan. 10,8; Is. 6,5). Natura umana, cu slabiciunea si pacatul ei, ajunsese fata in fata cu desavarsirea dumnezeirii si el se simtea cu totul nedemn si nesfant. La fel s-au petrecut lucrurile cu toti cei carora li s-a ingaduit sa vada maretia si maiestatea lui Dumnezeu.
26:18 Petru a zis: "Pleaca de la mine, caci sunt un om pacatos", dar s-a agatat de picioarele lui Isus, simtind ca nu poate sa fie despartit de El. Mantuitorul i-a raspuns: "Nu te teme; de acum incolo vei fi pescar de oameni". Lui Isaia i s-a incredintat solia dumnezeiasca dupa ce si-a dat seama de sfintenia lui Dumnezeu si de nevrednicia sa. Petru a primit chemarea in lucrarea lui Hristos numai dupa ce a fost dus la lepadare de sine si la dependenta desavarsita de puterea dumnezeiasca.
26:19 Pana la data aceasta, nici unul dintre ucenici nu se unise deplin cu Isus ca impreuna-lucrator cu El. Ei fusesera martori la multe minuni ale Lui si ascultasera invatatura Lui; dar nu parasisera cu totul ocupatiile lor de mai inainte.
26:20 Inchiderea lui Ioan Botezatorul fusese pentru ei o amara dezamagire. Daca asa se intamplase cu lucrarea lui Ioan, speranta pentru Invatatorul lor era foarte mica, deoarece toti conducatorii religiosi se unisera impotriva Lui. In imprejurarile acestea, era bine pentru ei sa se intoarca pentru un timp scurt la pescuit. Dar acum Isus i-a chemat sa paraseasca viata de mai inainte si sa se uneasca pentru totdeauna cu El. Petru a primit chemarea. Ajungand la tarm, Isus i-a chemat si pe ceilalti trei ucenici: "Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni". Indata ei au lasat totul si L-au urmat.
26:21 Inainte de a le cere sa paraseasca mrejele si corabiile lor de pescuit, Isus le-a dat asigurarea ca Dumnezeu le va implini toate nevoile. Folosirea corabiei lui Petru pentru lucrarea Evangheliei a fost bogat rasplatita. El, care este "bogat... pentru toti cei ce-L cheama", a zis: "Dati, si vi se va da; ba inca, vi se va turna in san o masura buna, indesata, clatinata, care se va varsa pe deasupra" (Rom. 10,12; Luca 6,38). Cu masura aceasta a rasplatit El lucrarea ucenicilor. Orice sacrificiu facut pentru lucrarea Lui va fi rasplatit dupa "nemarginita bogatie a harului Sau" (Efes. 3,20; 2,7).
26:22 In timpul acelei nopti triste pe lac, atunci cand au fost despartiti de Hristos, ucenicii au fost greu apasati de necredinta si obositi de munca fara reusita. Dar prezenta Lui le-a aprins iarasi credinta si le-a adus bucurie si izbanda. Asa se intampla si cu noi; despartiti de Hristos, lucrarea noastra este neroditoare si e usor sa ajungem la neincredere si nemultumire. Dar, cand El este aproape, iar noi lucram sub conducerea Lui, ne bucuram vazand dovada puterii Lui. Lucrarea lui Dumnezeu este aceea de a descuraja sufletul; lucrarea lui Hristos este de a inspira credinta si nadejde.
26:23 Invatatura profunda pe care minunea le-a dat-o ucenicilor este, de asemenea, o invatatura si pentru noi, si anume ca Acela, al carui Cuvant poate sa adune pestii din mare, poate sa impresioneze si inimile oamenilor si sa-i atraga cu funiile iubirii Sale, asa incat slujitorii Sai sa poata ajunge "pescari de oameni".
26:24 Pescarii acestia din Galilea erau oameni umili si neinvatati; dar Hristos, Lumina lumii, era in stare sa le dea putere din belsug, in vederea lucrarii pentru care fusesera alesi. Mantuitorul n-a dispretuit educatia, deoarece, atunci cand e carmuita de iubirea lui Dumnezeu si consacrata in slujba Lui, cultura intelectuala este o binecuvantare. Dar El a lasat la o parte pe inteleptii timpului Sau, deoarece ei erau atat de increzatori in sine, incat nu puteau sa aiba mila de suferintele oamenilor si sa devina impreuna-lucratori cu Omul din Nazaret. In bigotismul lor, socoteau ca o batjocura sa fie invatati de Hristos. Domnul Isus cauta conlucrarea acelora care vor sa devina
26:25 mijloace desavarsite pentru transmiterea fara incetare a harului Sau. Cel dintai lucru pe care trebuie sa-l invete toti aceia care vor sa devina lucratori impreuna cu Dumnezeu este lectia neincrederii in sine; atunci sunt pregatiti sa li se dea caracterul lui Hristos. Acesta nu se poate primi prin educatie in scolile cele mai inalte. Este rodul intelepciunii, care se poate primi numai de la Invatatorul ceresc.
26:26 Isus a ales pescari needucati, deoarece ei nu fusesera scoliti in traditiile si obiceiurile gresite din vremea lor. Erau oameni cu daruri innascute si erau umili si gata sa primeasca invatatura - oameni pe care El ii putea educa pentru lucrarea Sa. Pe caile obisnuite ale vietii, sunt multi oameni care duc cu rabdare povara muncii lor zilnice, dar care nu-si dau seama ca au anumite capacitati care, daca ar fi puse la lucru, i-ar ridica la acelasi nivel cu oamenii cei mai onorati ai lumii. E nevoie de atingerea unei maini iscusite pentru a trezi facultati adormite. Isus a chemat oameni de felul acesta pentru a fi conlucratorii Lui si le-a dat privilegiul de a fi impreuna cu El. Oamenii mai mari ai lumii n-au avut niciodata un asemenea invatator. La sfarsitul educatiei date de Mantuitorul, ucenicii nu mai erau nestiutori si inculti. Ei devenisera asemenea Lui la minte si la caracter, iar oamenii si-au dat seama ca fusesera impreuna cu Isus.
26:27 Lucrarea cea mai inalta a educatiei nu este de a da numai cunostinte, ci de a impartasi acea energie datatoare de viata, care este primita prin legatura dintre o minte si alta minte, dintre o inima si alta inima. Numai viata poate sa dea viata. Ce privilegiu minunat au avut ei sa fie in legatura zilnica, timp de trei ani, cu acea viata dumnezeiasca, de la care a pornit orice impuls datator de viata, care a binecuvantat lumea! Mai presus decat tovarasii lui, Ioan, ucenicul iubit, s-a predat puterii acestei minunate iubiri. El spune: "Viata a fost aratata si noi am vazut-o si marturisim despre ea si va vestim viata vesnica, viata care era la Tatal si care ne-a fost aratata". "Noi toti am primit din plinatatea Lui, si har dupa har" (1 Ioan 1,2; Ioan 1,16).
26:28 Apostolii Domnului nostru nu aveau nimic care sa aduca slava persoanei lor. Era evident ca succesul lucrarii lor se datora numai lui Dumnezeu. Viata acestor oameni, caracterul pe care si l-au format si lucrarea cea mare pe care Dumnezeu a adus-o la indeplinire prin ei constituie o dovada puternica de ceea ce va face El pentru aceia care sunt ascultatori si gata de a invata.
26:29 Acela care Il iubeste mai mult pe Hristos va face cel mai mult bine. Nelimitata va fi eficienta celui care, dand eul la o parte,
26:30 da prilej Duhului Sfant sa lucreze asupra inimii si traieste o viata deplin consacrata lui Dumnezeu. Daca oamenii vor suporta disciplina necesara fara sa se planga si fara sa slabeasca pe cale, Dumnezeu ii va invata in fiecare ora si in fiecare zi. El doreste sa descopere indurarea Sa. Daca poporul Sau va indeparta piedicile, El va revarsa apele mantuirii ca niste rauri bogate, care sa curga prin canale omenesti. Daca oamenii cu viata umila ar fi fost incurajati sa faca tot binele pe care l-ar putea face, daca nu s-ar fi asezat asupra lor maini care sa le inabuse zelul, ar fi fost o suta de lucratori pentru Hristos acolo unde astazi nu e decat unul.
26:31 Dumnezeu ii ia pe oameni asa cum sunt si le face educatia pentru lucrarea Sa, daca se supun Lui. Duhul lui Dumnezeu, primit in suflet, va inviora toate puterile. Sub conducerea Duhului Sfant, mintea care s-a predat fara rezerva lui Dumnezeu se dezvolta in chip armonios si este intarita sa inteleaga si sa implineasca cerintele lui Dumnezeu. Caracterul slab si nehotarat se transforma intr-un caracter plin de putere si de statornicie. Consacrarea continua produce o legatura atat de stransa intre Isus si ucenicii Lui, incat crestinul devine asemenea Lui la minte si la caracter. Prin legatura cu Hristos, el va avea vederi mai clare si mai cuprinzatoare. Puterea lui de intelegere va fi mai patrunzatoare, judecata lui mai echilibrata. Cel ce doreste sa fie in slujba lui Hristos este atat de inviorat de puterea datatoare de viata a Soarelui Neprihanirii, incat poate sa aduca mai multa roada pentru slava lui Dumnezeu.
26:32 Oamenii care au cea mai inalta educatie in arte si stiinta au luat invataturi pretioase de la crestinii cu viata smerita, pe care lumea i-a socotit neinvatati. Dar acesti neinsemnati ucenici primisera o educatie in cea mai inalta scoala. Ei au stat la picioarele Aceluia care a vorbit cum "n-a vorbit un om niciodata".