26:17 Era prezenta aceleiasi sfintenii dumnezeiesti, care il facuse pe profetul Daniel sa cada ca mort inaintea ingerului lui Dumnezeu. El zicea: "Puterile m-au lasat, culoarea mi s-a schimbat, fata mi s-a slutit si am pierdut orice vlaga". Tot astfel s-a intamplat cand Isaia a privit slava Domnului; el a exclamat: "Vai de mine! Sunt pierdut, caci sunt un om cu buze necurate... si am vazut cu ochii mei pe Imparatul, Domnul ostirilor" (Dan. 10,8; Is. 6,5). Natura umana, cu slabiciunea si pacatul ei, ajunsese fata in fata cu desavarsirea dumnezeirii si el se simtea cu totul nedemn si nesfant. La fel s-au petrecut lucrurile cu toti cei carora li s-a ingaduit sa vada maretia si maiestatea lui Dumnezeu.