25:1 Cap. 24 - "Nu este el fiul tamplarului?"
25:2 ASUPRA ZILELOR STRALUCITE ALE LUCRARII lui Hristos in Galilea a coborat o umbra. Oamenii din Nazaret L-au lepadat. "Nu este El fiul tamplarului?" ziceau ei.
25:3 In timpul copilariei si tineretii Sale, Isus a luat parte la serviciul de cult impreuna cu fratii Sai, in sinagoga din Nazaret. De cand Isi incepuse lucrarea, nu mai fusese printre ei, dar ei nu erau in necunostinta cu privire la ce se intamplase cu El. Cand S-a aratat din nou printre ei, interesul si asteptarile lor au fost starnite pana la incordare. Erau acolo fetele cunoscute ale acelora pe care ii cunoscuse din copilarie. Erau acolo mama Lui, fratii si surorile Lui si toti ochii s-au indreptat spre El, cand a intrat in sinagoga in ziua Sabatului si a luat loc intre credinciosi.
25:4 In slujba obisnuita a zilei, cel mai in varsta citea din profeti si-i indemna pe oameni sa nadajduiasca si mai departe in venirea Celui Fagaduit, care va aduce cu Sine o domnie plina de slava si va alunga orice apasare. El cauta sa-i incurajeze pe ascultatori, repetandu-le dovezile ca venirea lui Mesia era aproape. Descria slava venirii Lui, scotand in evidenta ideea ca El avea sa Se arate in fruntea unei ostiri, ca sa elibereze pe Israel.
25:5 Cand un rabin era de fata in sinagoga, se astepta ca el sa tina predica si oricare dintre israeliti putea citi din profeti. In Sabatul acela, Isus a fost rugat sa ia parte la savarsirea cultului. El "S-a sculat sa citeasca si I s-a dat cartea proorocului Isaia." Cuvintele pe care le-a citit erau socotite ca vorbind despre Mesia:
25:6 "Duhul Domnului este peste Mine,
25:7 Pentru ca M-a uns sa vestesc saracilor Evanghelia;
25:8 M-a trimis sa tamaduiesc pe cei cu inima zdrobita,
25:9 Sa propovaduiesc robilor de razboi slobozenia,
25:10 Si orbilor capatarea vederii;
25:11 Sa dau drumul celor apasati,
25:12 Si sa vestesc anul de indurare al Domnului."
25:13 "In urma, a inchis cartea si a dat-o inapoi ingrijitorului... Toti cei ce se aflau in sinagoga aveau privirile pironite spre El... Si toti Il vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har, care ieseau din gura Lui" (Luca 4,20-22).
25:14 Isus statea in picioare inaintea oamenilor ca un viu talmacitor al profetiilor care vorbeau despre El. Lamurindu-le cuvintele pe care le citise, le-a vorbit despre Mesia, descriindu-L ca pe un mangaietor al celor apasati, un eliberator al celor prinsi in robie, un vindecator al celor suferinzi, unul care da vedere orbilor si descopera lumii lumina adevarului. Felul impresionant al vorbirii Lui si insemnatatea minunata a cuvintelor Sale i-au miscat pe ascultatori cu o putere pe care ei nu o simtisera niciodata pana atunci. Valul influentei dumnezeiesti a doborat orice piedica; asemenea lui Moise, ei au vorbit cu Cel Nevazut. In timp ce inima le era miscata de Duhul Sfant, ei raspundeau prin calduroase aminuri si laude la adresa Domnului.
25:15 Dar cand Isus a rostit: "Astazi s-au implinit cuvintele acestea din Scriptura, pe care le-ati auzit", deodata au inceput sa se gandeasca la ei si la cele sustinute de Acela care le vorbea. Ei, israelitii, copii ai lui Avraam, fusesera infatisati ca robi. Li se vorbise ca unor robi care trebuie sa fie eliberati de sub puterea raului, ca fiind in intuneric si avand nevoie de lumina adevarului. Mandria lor a fost jignita si temerile lor au inceput sa iasa la iveala. Cuvintele lui Isus au aratat ca lucrarea pe care El trebuia sa o faca pentru ei era cu totul deosebita de aceea pe care ei o doreau. Faptele lor puteau fi cercetate prea de aproape. In ciuda rigurozitatii lor in ceremoniile exterioare, au inceput sa dea inapoi in fata privirilor acelea limpezi si cercetatoare.
25:16 Cine este acest Isus? intrebau ei. Acela care pretinsese pentru Sine slava lui Mesia era fiul unui tamplar si lucrase impreuna cu tatal Sau, Iosif, aceasta meserie. Il vazusera lucrand in diferite locuri, ii cunosteau bine pe fratii si pe surorile Lui si nu erau straini de viata si munca Lui. Il vazusera crescand din copilarie la tinerete si din tinerete la varsta de barbat. Cu toate ca viata Lui fusese nepatata, nu voiau sa creada ca El era Cel Fagaduit.
25:17 Ce contrast intre invatatura Lui cu privire la noua imparatie si aceea pe care o auzisera de la conducatorul lor! Isus nu spusese nimic cu privire la eliberarea lor de sub romani. Ei auzisera despre minunile Lui, sperasera ca puterea Lui va fi folosita in interesul lor, dar nu vazusera nici o dovada ca se va petrece acest lucru.
25:18 Deschizand usa pentru indoiala, inima lor s-a impietrit cu atat mai mult cu cat se muiase deja mai inainte. Satana era hotarat ca in ziua aceea sa nu se deschida ochii orbi si nici sa nu fie eliberate fiinte care se gaseau in robie. Cu mare putere a cautat sa-i lege in necredinta. Ei n-au tinut seama de semnul care li se daduse mai inainte, cand ajunse-sera la convingerea ca Acela care le vorbea era Rascumparatorul lor.
25:19 Dar Isus le-a dat acum o dovada despre dumnezeirea Lui, descoperind gandurile lor tainice. El le-a zis: "Fara indoiala, Imi veti spune zicala aceea: 'Doctore, vindeca-te pe tine insuti'; si Imi veti zice: 'Fa si aici, in patria Ta, tot ce am auzit ca ai facut in Capernaum'." Dar, a adaugat El, "adevarat va spun, ca nici un prooroc nu este primit bine in patria lui. Ba inca adevarat va spun ca, pe vremea lui Ilie, cand a fost incuiat cerul sa nu dea ploaie trei ani si sase luni si cand a venit o foamete mare peste toata tara, erau multe vaduve in Israel; si totusi Ilie n-a fost trimis la nici una dintre ele, afara de o vaduva din Sarepta Sidonului. Si multi leprosi erau in Israel, pe vremea proorocului Elisei; si totusi nici unul din ei n-a fost curatit afara de Naaman, sirianul" (Luca 4,23-27).
25:20 Amintind aceste intamplari din viata profetilor, Isus raspundea la intrebarile din inima ascultatorilor Sai. Slujitorilor lui Dumnezeu, pe care El ii alesese pentru o lucrare deosebita, nu li se ingaduise sa lucreze pentru un popor impietrit la inima si necredincios. Dar aceia care aveau inima sa simta si credinta sa creada fusesera in mod deosebit favorizati cu dovezi ale puterii Sale care lucra prin profeti. In zilele lui Ilie, israelitii se indepartasera de Dumnezeu. Ei se agatau de pacatele lor si lepadau avertizarile date de Duhul, prin trimisii Domnului. In felul acesta, ei se rupeau de mijloacele prin care puteau sa primeasca binecuvantarile lui Dumnezeu. Domnul a trecut pe langa casele israelitilor si a gasit un adapost pentru slujitorul Sau intr-o tara pagana, la o femeie care nu facea parte din poporul ales. Dar femeia aceasta a fost favorizata pentru ca urmase lumina pe care o primise, iar inima ii era deschisa sa primeasca o lumina mai mare, pe care Dumnezeu i-o trimitea prin profetul Sau.
25:21 Pentru acelasi motiv au fost trecuti cu vederea si leprosii din Israel in timpul lui Elisei. Dar Naaman, un nobil pagan, fusese credincios fata de convingerile sale in ce priveste dreptatea si simtise ca avea mare nevoie de ajutor. El era in stare sa primeasca darurile harului lui Dumnezeu. Din cauza aceasta, pe langa faptul ca a fost curatit de lepra, a fost binecuvantat si cu o cunoastere a adevaratului Dumnezeu.
25:22 Starea noastra inaintea lui Dumnezeu nu depinde de marimea luminii pe care am primit-o, ci de felul in care ne folosim de ea. De aceea, pana si paganii, care aleg sa faca binele in masura in care il cunosc, sunt intr-o stare mai favorabila decat aceia care au avut o lumina mai mare si care pretind ca slujesc lui Dumnezeu, dar care de fapt dispretuiesc lumina si, prin viata lor de toate zilele, contrazic marturisirea lor.
25:23 Cuvintele spuse de Isus ascultatorilor Sai din sinagoga au lovit la radacina neprihanirii lor, punand in inima lor adevarul amar ca se departasera de Dumnezeu si ca pierdusera dreptul de a se mai numi poporul Lui. Fiecare cuvant taia ca un cutit, cand li se punea in fata adevarata lor stare. Acum ei luau in ras credinta cu care ii inspirase Isus la inceput. Ei nu voiau sa admita ca Acela care Se ridicase din saracie si conditie sociala umila era mai mult decat un om de rand.
25:24 Necredinta lor a dat nastere la brutalitate. Satana ii stapanea si, plini de manie, au inceput sa strige impotriva Mantuitorului. Ei se indepartasera de Acela a carui misiune
25:25 era de a vindeca si de a reface; si acum dadeau pe fata insusirile pierzatorului.
25:26 Cand Isus a amintit binecuvantarile date neamurilor, apriga mandrie nationala a ascultatorilor Sai s-a desteptat si cuvintele Lui s-au pierdut intr-un mare tumult de glasuri. Oamenii aceia se laudasera ca tin legea; dar acum, cand prejudecatile lor fusesera jignite, erau gata sa faca o crima. Cei prezenti s-au ridicat si, punand mana pe Isus, L-au dat afara din sinagoga si L-au izgonit din oras. Toti pareau grabiti sa-L omoare. L-au dus in graba la marginea unei prapastii, voind sa-L arunce jos. Ti-pete si blesteme umpleau vazduhul. Unii aruncau cu pietre in El, cand deodata Isus a disparut din mijlocul lor. Trimisii cerului, care fusesera langa El in sinagoga, se gaseau langa El si in mijlocul multimii infuriate. Ei L-au ascuns de privirea vrajmasilor Lui si L-au condus intr-un loc sigur.
25:27 Asa l-au protejat ingerii pe Lot si l-au condus in siguranta departe de Sodoma. Asa l-au ocrotit si pe Elisei in mica cetate de munte, cand dealurile din jur erau pline de caii si carele imparatului Siriei si de o mare ostire a oamenilor lui inarmati si cand Elisei a vazut colinele dealului acoperite de ostile lui Dumnezeu - cai si care de foc adunate in jurul slujitorului Domnului.
25:28 Tot la fel au fost ingerii in apropierea urmasilor credinciosi ai lui Hristos in toate timpurile. Vasta confederatie a raului ii ataca pe toti aceia care vor sa castige biruinta; dar Hristos doreste ca noi sa privim la lucrurile care nu se vad, la ostile ceresti, care stau de straja in jurul acelora care-L iubesc pe Dumnezeu, ca sa-i poata scapa. Noi nu vom sti de cate primejdii vazute si nevazute am fost feriti prin mijlocirea ingerilor, decat atunci cand, in lumina vesniciei, vom vedea providenta lui Dumnezeu. Atunci vom afla ca intreaga familie cereasca s-a interesat de familia de aici, de jos, si ca trimisii de la tronul lui Dumnezeu au urmarit zi de zi pasii nostri.
25:29 Cand a citit din profetie in sinagoga, Isus S-a oprit inainte de sfarsitul cuvintelor spuse despre lucrarea lui Mesia. Dupa ce a citit cuvintele: "Sa vestesc anul de indurare al Domnului", El a lasat la o parte cuvintele "si o zi de razbunare a Domnului nostru" (Is. 61,2). Partea aceasta a profetiei era tot atat de adevarata ca si aceea de la inceput si, prin tacerea Sa, Isus n-a negat adevarul. Dar tocmai asupra acestei ultime expresii le facea mai mult placere ascultatorilor Sai sa zaboveasca si aceasta doreau ei mai mult sa se implineasca. Ei proclamau judecatile impotriva paganilor, fara
25:30 a se gandi ca vina lor era mai mare decat a altora. Tocmai ei aveau cea mai mare nevoie de mila pe care cu atata graba o refuzau paganilor. In ziua aceea, cand Isus a stat in picioare in sinagoga lor, au avut ocazia de a primi chemarea cereasca. Acela caruia "Ii place indurarea" (Mica 7,18) ar fi vrut sa-i salveze de ruina pe care o chemau pacatele lor.
25:31 Nu putea sa-i paraseasca fara sa-i cheme din nou la pocainta. Spre sfarsitul lucrarii Sale in Galilea, El a mai vizitat inca o data locul copilariei Sale. De la data cand Il lepadasera, vestea despre minunile si predicarea Lui umpluse tara. Nici unul dintre ei nu mai putea sa nege acum ca El avea mai mult decat o putere omeneasca. Oamenii din Nazaret stiau ca El a mers pretutindeni, facand bine si vindecand pe toti aceia care erau apasati de diavol. In jurul lor erau sate unde nu se mai auzea nici un geamat de durere in nici o casa, deoarece El trecuse prin ele si vindecase pe toti bolnavii. Indurarea descoperita in fiecare fapta a vietii Sale marturisea in favoarea ungerii Sale divine.
25:32 Din nou au fost miscati nazarinenii de Duhul Sfant, cand au auzit cuvintele Lui. Dar nici acum n-au vrut sa admita ca Omul acesta, care crescuse in mijlocul lor, era mai mare decat ei. Inca isi mai aminteau cu ura ca, atunci cand sustinuse ca este Cel Fagaduit, El spusese hotarat ca ei n-au parte cu Israel, deoarece le aratase ca sunt mai putin vrednici de indurarea lui Dumnezeu decat un barbat sau o femeie dintre pagani. Din cauza aceasta, cu toate ca se intrebau: "De unde are omul acesta intelepciune si lucrarile acestea mari?", ei nu voiau sa-L primeasca pe Isus ca pe Hristosul Domnului. Din cauza necredintei lor, Mantuitorul n-a putut sa faca multe minuni intre ei. Numai cateva inimi au fost miscate pentru a primi binecuvantarile Lui si, cu parere de rau, El i-a parasit pentru a nu mai reveni niciodata.
25:33 O data ce necredinta a pus stapanire pe ei, ea a continuat sa stapaneasca pe oamenii din Nazaret. Tot astfel a pus stapanire pe membrii Sinedriului si pe popor. Atat pentru preoti, cat si pentru popor, cea dintai lepadare a dovezilor aduse de puterea Duhului Sfant era inceputul sfarsitului. Pentru a dovedi ca prima lor impotrivire era indreptatita, au continuat sa batjocoreasca cele spuse de Hristos. Lepadarea Duhului Sfant a ajuns la culme la crucea de pe Golgota, apoi cand a fost daramat orasul lor si cand au fost raspanditi pe toata fata pamantului.
25:34 Cat de mult dorea Isus sa dezvaluie lui Israel comorile pretioase ale adevarului! Dar orbirea spirituala era atat de mare, incat I-a fost cu neputinta
25:35 sa descopere adevarurile cu privire la imparatia Lui. Oamenii se prindeau de crezul lor si de ceremoniile fara valoare, in timp ce adevarul cerului astepta sa fie primit. Cheltuiau argintul pentru pleava, in timp ce painea vietii le era la indemana. De ce n-au mers ei la Cuvantul lui Dumnezeu, ca sa cerceteze cu staruinta si sa vada daca sunt sau nu in ratacire? Scripturile Vechiului Testament aratau lamurit fiecare amanunt al lucrarii lui Hristos si mereu, mereu, El cita din profeti si spunea: "Astazi s-au implinit cuvintele acestea din Scriptura, pe care le-ati auzit". Daca ar fi cercetat sincer Scripturile si daca ar fi examinat teoriile lor in fata Cuvantului lui Dumnezeu, Isus n-ar mai fi plans din cauza nepocaintei lor. N-ar mai fi fost nevoie sa spuna: "Iata ca vi se lasa casa pustie" (Luca 13,35). Ei ar fi putut sa inteleaga dovezile date de lucrarea Lui ca Mesia si ar fi evitat nenorocirea care a facut din orasul lor ingamfat o gramada de ruine. Dar mintea iudeilor se stramtase din cauza bigotismului lor irational. Invataturile lui Hristos descopereau lipsurile din caracterul lor si nevoia de pocainta. Daca ar fi primit invataturile Lui, practicile lor ar fi trebuit sa se schimbe si nadejdile cultivate de ei ar fi trebuit parasite. Pentru a fi onorati de Dumnezeu, ar fi trebuit sa sacrifice onoarea oamenilor. Daca ar fi ascultat de cuvintele acestui nou rabi, ar fi trebuit sa mearga pe alta cale decat aceea aratata de marii cugetatori si invatatori ai timpului.
25:36 Adevarul nu era popular in zilele lui Hristos. Nu este popular nici in zilele noastre. N-a fost popular de cand Satana a rostit pentru prima oara minciuni care sa duca pe om la inaltarea de sine. Nu gasim si noi azi teorii si invataturi care n-au nici o temelie in Cuvantul lui Dumnezeu? Oamenii se agata de ele cu aceeasi incapatanare cu care se agatau iudeii de traditiile lor.
25:37 Conducatorii iudei erau plini de mandrie spirituala. Dorinta lor de slavire a eului se dadea pe fata pana si in serviciul templului. Le placeau cele mai inalte locuri din sinagoga. La placea sa fie salutati prin piete si erau maguliti auzind titlurile lor rostite de buzele oamenilor. In timp ce adevarata evlavie scadea, ei deveneau tot mai gelosi pentru traditiile si ceremoniile lor.
25:38 Pentru ca priceperea lor era intunecata de prejudecati egoiste, nu puteau sa armonizeze puterea convingatoare a cuvintelor lui Hristos cu umilinta vietii Lui. Ei nu puteau sa aprecieze faptul ca maretia adevarata poate sa se lipseasca de stralucirea exterioara. Saracia acestui om parea cu totul nepotrivita cu sustinerea Lui de a fi Mesia. Ei intrebau de ce este El atat de putin prietenos, daca intr-adevar era ceea ce pretindea ca este. Daca El respingea folosirea fortei armelor, ce se va intampla cu
25:39 natiunea lor? Cum ar putea gloria si puterea asa de mult asteptate sa duca la supunere natiunile fata de cetatea iudeilor? Nu dadusera preotii invatatura ca Israel trebuia sa domneasca peste intregul pamant? Si se putea oare ca marii invatatori religiosi sa fie in ratacire?
25:40 Dar nu numai lipsa de stralucire exterioara din viata Lui ii facea pe iudei sa-L respinga pe Isus. El era intruparea curatiei, dar ei erau necurati. El a locuit intre oameni ca pilda de integritate nepatata. Viata Lui neprihanita arunca lumina asupra inimii lor. Sinceritatea Lui descoperea nesinceritatea lor. Ea facea sa se vada goliciunea pretentiei lor de evlavie si descoperea nedreptatea din ei in caracterul ei odios. O asemenea lumina nu era binevenita.
25:41 Daca Hristos ar fi indreptat atentia catre farisei si ar fi laudat invata-tura si evlavia lor, ei L-ar fi proslavit cu mare bucurie. Dar cand vorbea despre imparatia cerurilor ca despre un asezamant de indurare pentru toata omenirea, El infatisa un aspect al religiei pe care ei nu voiau sa il ingaduie. Pilda si invatatura lor nu faceau de dorit slujirea lui Dumnezeu. Cand L-au vazut pe Isus dand atentie tocmai acelora pe care ii urau si-i respingeau, s-au desteptat in ei cele mai rele patimi ale inimilor lor ingamfate. In ciuda laudaroseniei lor ca, sub "Leul din semintia lui Iuda" (Apoc. 5,5), Israel avea sa fie inaltat deasupra tuturor popoarelor, ei preferau sa sufere dezamagirea pentru neimplinirea sperantelor lor ambitioase decat mustrarile lui Hristos pentru pacatele lor si condamnarea pe care o simteau chiar prin faptul ca se gaseau in fata curatiei Sale.