22:6 Dar Mantuitorul a vazut un caz foarte nenorocit. Era acolo un bolnav neajutorat, paralizat de treizeci si opt de ani. Suferinta lui era in mare masura urmarea propriilor pacate si era socotita ca o judecata de la Dumnezeu. Singur si lipsit de prieteni, simtind ca nu avea dreptul la indurarea lui Dumnezeu, suferindul indurase ani multi de mizerie. Pe cand se astepta ca apele sa fie tulburate, aceia care se milostiveau de nenorocirea lui il duceau la pridvoare. Dar, in clipa favorabila, n-avea pe nimeni sa-l ajute. Vazuse el ca apa se misca, dar nu fusese niciodata in stare sa treaca dincolo de marginea scaldatorii. Altii, mai puternici decat el, sareau in apa inaintea lui. El nu putea sa lupte ca sa biruie gloata egoista si gata de cearta. Eforturile lui staruitoare in directia aceasta, grija si continua dezamagire facusera sa-i piara si restul de puteri.