20:9 Femeia n-a inteles cuvintele lui Hristos, dar a simtit importanta lor solemna. Purtarea ei usuratica si batjocoritoare a inceput sa se schimbe. Crezand ca Isus vorbea despre fantana la care se afla, I-a zis: "Doamne, n-ai cu ce sa scoti apa si fantana este adanca; de unde ai putea sa ai dar aceasta apa vie? Esti Tu oare mai mare decat parintele nostru Iacov, care ne-a dat fantana aceasta si a baut din ea el insusi?" In fata ei vedea un biet calator insetat, obosit de cale si prafuit. In minte L-a comparat cu respectatul patriarh Iacov. Cultiva gandul atat de firesc ca n-ar mai exista o fantana mai buna ca aceea data de parinti. Ea privea inapoi la parinti, inainte - spre venirea lui Mesia, cu toate ca Nadejdea parintilor, Mesia in persoana, era langa ea si nu-L cunostea. Cate fiinte insetate si astazi se gasesc langa fantana de apa vie si cu toate acestea cauta sa se departeze de izvorul vietii! "Sa nu zici in inima ta: Cine se va sui in cer? (Sa pogoare adica pe Hristos din cer.) Sau: Cine se va pogori in adanc? (Sa scoale adica pe Hristos din morti)... Cuvantul este aproape de tine, in gura ta si in inima ta... Daca marturisesti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, si daca crezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din morti, vei fi mantuit" (Rom. 10,6-9).