20:18 Cu rabdare, Isus i-a ingaduit sa duca vorba acolo unde voia. Dar, in acelasi timp, a folosit ocazia pentru a-i aduce la cunostinta adevarul. "Parintii nostri", a zis ea, "s-au inchinat pe muntele acesta; si voi ziceti ca in Ierusalim este locul unde sa se inchine oamenii." Chiar in fata se afla muntele Garizim. Templul lui fusese daramat si nu ramasese decat altarul. Locul de inchinare formase obiectul unei neintrerupte certe intre iudei si samariteni. Unii dintre stramosii acestora din urma facusera parte pe vremuri din Israel; dar, din cauza pacatelor lor, Domnul ingaduise sa fie infranti de un neam idolatru. Vreme de multe generatii, ei avusesera legaturi cu oameni idolatri, a caror religie a molipsit treptat credinta lor. Este adevarat, ei sustineau ca idolii nu faceau decat sa le reaminteasca despre Dumnezeul cel viu, Conducatorul universului; cu toate acestea, oamenii erau manati sa se inchine la chipurile lor cioplite.