14:1 Cap. 13 - Biruinta
14:2 "ATUNCI DIAVOLUL L-A DUS IN SFANTA CETATE, L-a pus pe streasina templului si I-a zis: 'Daca esti Fiul lui Dumnezeu, arunca-Te jos; caci este scris:
14:3 El va porunci ingerilor Sai sa vegheze asupra Ta;
14:4 Si ei Te vor lua pe maini,
14:5 Ca nu cumva sa Te lovesti cu piciorul de vreo piatra.'"
14:6 Satana credea ca acum da lupta cu Isus pe terenul Lui. Insusi vrajmasul acesta inversunat folosea cuvinte care porneau din gura lui Dumnezeu. El inca se mai arata ca un inger de lumina si dadea de inteles ca are cunostinte din Scriptura si ca intelege valoarea celor scrise. Dupa cum Isus a folosit mai inainte Cuvantul lui Dumnezeu ca sa-Si sustina credinta, ispititorul il folosea acum cu gandul de a-si sprijini amagirea. El pretindea ca a vrut doar sa vada cata credinta are Isus si acum Ii lauda statornicia. Deoarece Mantuitorul a aratat ca are incredere in Dumnezeu, Satana staruia ca El sa dea o noua dovada de credinta.
14:7 Dar ispita este din nou inceputa prin cuvintele care semanau indoiala: "Daca esti Fiul lui Dumnezeu". Hristos era ispitit sa raspunda la acest "daca"; dar S-a abtinut si n-a ingaduit nici cea mai slaba umbra de indoiala. El nu avea de ce sa-Si puna viata in primejdie ca sa-i dea o dovada lui Satana.
14:8 Ispititorul gandea ca se poate folosi de natura omeneasca a lui Hristos si cauta sa-L duca la ingamfare. Cu toate ca Satana poate ademeni pe cineva, el nu poate sa-l constranga la pacat. El I-a spus lui Isus: "Arunca-Te jos", stiind ca el nu-L putea arunca, pentru ca atunci Dumnezeu ar fi intervenit si L-ar fi salvat. Satana nu putea nici sa-L oblige pe Isus sa Se arunce. Daca Hristos nu consimtea la ispita, nu putea fi biruit. Nici toata puterea pamantului sau a infernului nu putea sa-L forteze sa Se departeze cat de putin de voia Tatalui Sau.
14:9 Ispititorul nu ne poate constrange niciodata sa pacatuim. El nu poate sa ne stapaneasca mintea decat daca ea este predata puterii lui. Intai trebuie sa consimta vointa si credinta trebuie sa se desprinda de Hristos si numai dupa aceea poate Satana sa-si exercite puterea asupra noastra. Dar orice dorinta pacatoasa pe care o cultivam ii da lui un punct de sprijin. Orice punct in care noi nu ajungem la standardul pus de Dumnezeu este o poarta deschisa, pe care poate sa intre vrajmasul sa ne ispiteasca si sa ne distruga. Si orice greseala sau infrangere din partea noastra ii da diavolului prilej sa-L invinuiasca pe Hristos.
14:10 Cand a citat fagaduinta: "El va porunci ingerilor sa vegheze asupra Ta", Satana a lasat la o parte cuvintele: "Sa Te pazeasca in toate caile Tale"; adica in toate caile in care Il putem alege pe Dumnezeu. Isus a refuzat sa lase calea ascultarii. Desi avea o incredere deplina in Tatal Sau, nu voia sa Se aseze fara sa I se ceara intr-o situatie care ar fi facut necesara interventia Tatalui pentru a-L salva de la moarte. El nu voia sa forteze cerul sa vina sa-L scape si astfel sa greseasca si sa nu-i dea omului o pilda de incredere si supunere.
14:11 Isus i-a spus lui Satana: "De asemenea, este scris: 'Sa nu ispitesti pe Domnul, Dumnezeul tau'". Cuvintele acestea le spusese Moise copiilor lui Israel cand insetasera in pustie si au cerut ca Moise sa le dea apa, strigand: "Este oare Domnul in mijlocul
14:12 nostru sau nu este?" (Ex. 17,7). Dumnezeu facuse pentru ei minuni, dar, cu toate acestea, in vreme de incercare, s-au indoit si au cerut o dovada ca El era cu ei. In necredinta lor, ei cautau sa-L puna la incercare. Satana Il constrangea pe Hristos sa faca acelasi lucru. Dumnezeu daduse deja dovada ca Isus era Fiul Sau; si acum, daca ar fi cerut o dovada ca El era Fiul lui Dumnezeu, ar fi insemnat sa puna la incercare Cuvantul lui Dumnezeu - sa-L ispiteasca. La fel este daca ar cere cineva un lucru pe care Dumnezeu nu l-a fagaduit. Ar insemna neincredere si ar fi de fapt o incercare sau o ispitire a Lui. Noi nu trebuie sa-I cerem lui Dumnezeu ceva ca sa dovedim ca Isi va implini Cuvantul, ci pentru ca il va implini; nu ca sa dovedim ca El ne iubeste, ci pentru ca ne iubeste. "Fara credinta este cu neputinta sa fim placuti Lui! Caci cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca El este si ca rasplateste pe cei ce-L cauta" (Evrei 11,6).
14:13 Dar credinta nu e in nici un fel amestecata cu incumetarea. Numai acela care are adevarata credinta este sigur fata de incumetare. Caci incumetarea este credinta contrafacuta de Satana. Credinta cere implinirea fagaduintelor lui Dumnezeu si aduce roade in ascultare. Incumetarea se intemeiaza si ea pe fagaduinte, dar le foloseste la fel ca Satana, pentru a scuza nelegiuirea. Credinta i-ar fi facut pe primii nostri parinti sa se increada in iubirea lui Dumnezeu si sa asculte de poruncile Lui. Incumetarea i-a facut sa calce Legea Lui, crezand ca iubirea Lui cea mare ii va scapa de urmarile pacatului lor. Aceea nu este credinta, care cere favoarea cerului, dar nu implineste conditiile pe baza carora urmeaza sa se acorde harul. Adevarata credinta se intemeiaza pe fagaduintele si pe randuielile Sfintei Scripturi.
14:14 Deseori, cand Satana nu reuseste sa provoace indoiala, reuseste sa ne aduca la incumetare. Daca ne poate face sa ne asezam in calea ispitei fara sa fie nevoie, stie ca biruinta e a lui. Dumnezeu ii va apara pe toti aceia care merg pe cararea ascultarii; dar, daca te departezi de ea, ajungi pe terenul lui Satana. Acolo cadem cu siguranta. Mantuitorul ne-a dat porunca aceasta: "Vegheati si rugati-va ca sa nu cadeti in ispita" (Marcu 14,38). Meditatia si rugaciunea ne vor feri de a ne arunca de bunavoie in calea primejdiei si in felul acesta vom fi scapati de multe infrangeri.
14:15 Cu toate acestea, sa nu ne pierdem curajul atunci cand suntem atacati de ispita. Adesea, cand ajungem intr-o incercare, ne indoim ca Duhul Sfant ne-a condus pana acolo. Dar Duhul L-a condus pe Isus in pustie, ca sa fie ispitit de Satana. Cand ne duce intr-o incercare, Dumnezeu are un plan de indeplinit pentru binele nostru. Isus nu S-a increzut cu ingamfare in fagaduintele lui Dumnezeu, mergand fara sa fie nevoie in ispita, nici nu S-a lasat prada
14:16 descurajarii cand a venit ispita asupra Lui. Nici noi sa nu facem altfel. "Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre, ci impreuna cu ispita a pregatit si mijlocul ca sa iesiti din ea, ca s-o puteti rabda." El zice: "Adu ca jertfa lui Dumnezeu multumiri si implineste-ti juruintele facute Celui Preainalt. Cheama-Ma in ziua necazului si Eu te voi izbavi, iar tu Ma vei proslavi" (1 Cor. 10,13; Ps. 50,14.15).
14:17 Isus a biruit si in cea de-a doua ispita; acum Satana s-a aratat in adevaratul sau caracter. Dar nu a aparut ca un monstru, cu copite despicate si cu aripi de liliac. El era un inger puternic, desi era cazut. El se considera conducatorul revoltei si dumnezeul acestei lumi.
14:18 Asezandu-L pe Isus pe un munte inalt, Satana a facut ca toate imparatiile lumii, cu toata slava lor, sa treaca in vedere panoramica pe dinaintea Lui. Lumina soarelui stralucea peste orase mari cu temple, cu palate de marmura, peste intinse campii roditoare si livezi incarcate de fructe. Urmele rautatii erau ascunse. Ochii lui Isus, care in ultima vreme intalnisera numai tristete si pustietate, priveau acum la scene de neintrecuta frumusete si imbelsugare. Atunci s-a auzit si glasul ispititorului: "Tie Iti voi da toata stapanirea si slava acestor imparatii; caci mie imi este data si o dau oricui voiesc. Daca Te vei inchina inaintea mea, toata va fi a Ta".
14:19 Misiunea lui Hristos putea sa fie implinita numai prin suferinta. In fata Lui era o viata de tristete, de greutati si de lupte si o moarte de ocara. Trebuia sa poarte pacatele lumii intregi. Trebuia sa sufere despartirea de iubirea Tatalui Sau. Iata, acum ispititorul se oferea sa predea puterea pe care o luase pe nedrept. Hristos Se putea salva de viitorul acela ingrozitor, recunoscand suprematia lui Satana. Dar, daca facea lucrul acesta, ar fi insemnat sa renunte la biruinta in lupta cea mare. Satana pacatuise in ceruri, cautand sa se inalte mai presus de Fiul lui Dumnezeu. Daca acum castiga, insemna ca revolta va triumfa.
14:20 Cand I-a spus lui Hristos: Imparatiile si slava lumii imi sunt date mie si le dau oricui voiesc, Satana a spus adevarul numai in parte si l-a spus numai pentru a servi cauza lui printr-o noua inselaciune. Imparatia lui Satana era ceea ce el smulsese de la Adam, dar Adam nu era decat reprezentantul Creatorului. Stapanirea lui nu era independenta. Pamantul era al lui Dumnezeu si El a dat toate lucrurile Fiului Sau. Adam trebuia sa domneasca in calitate de supus al lui Hristos. Desi prin tradare Adam a trecut stapanirea lui in mainile lui Satana, Hristos a ramas inca imparat de drept. De aceea si spunea Domnul catre Nebucadnetar: "Cel Preainalt stapaneste peste
14:21 imparatia oamenilor, si o da cui Ii place" (Dan. 4,17). Satana poate exercita stapanirea smulsa prin inselaciune numai atat cat ii ingaduie Dumnezeu.
14:22 Cand I-a oferit lui Hristos imparatia si slava lumii, ispititorul a propus de fapt ca Hristos sa predea adevaratul Lui drept de a imparati asupra lumii si sa aiba stapanirea ca un supus al lui Satana. O asemenea imparatie doreau sa aiba si iudeii. Ei doreau imparatia acestei lumi. Daca Hristos ar fi voit sa le dea o asemenea imparatie, L-ar fi primit cu mare bucurie. Dar asupra ei zacea blestemul pacatului, cu toate nenorocirile aduse de el. Hristos i-a spus atunci ispititorului: "Inapoia Mea, Satano! Este scris: 'Domnului Dumnezeului tau sa te inchini si numai Lui sa-I slujesti'".
14:23 Acela care se revoltase in cer Ii oferea lui Hristos imparatiile acestei lumi, ca sa cumpere omagiul Lui fata de principiile rautatii; dar El nu putea fi cumparat. El venise sa intemeieze o imparatie a neprihanirii si nu avea de gand sa-Si paraseasca planurile. Cu aceeasi ispita, Satana se apropie de oameni, fata de care are mai mare succes decat fata de Hristos. Oamenilor le ofera imparatia acestei lumi, cu conditia sa recunoasca suprematia lui. El le cere sa jertfeasca cinstea, sa desconsidere constiinta si sa se lase stapaniti de egoism. Hristos ii invita sa caute Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea ei; dar Satana ii urmareste si le spune: "Oricat ar fi de adevarate lucrurile despre viata vesnica, daca vrei sa ai succes in lumea aceasta, trebuie sa-mi servesti mie. Eu tin in mana mea binele tau. Pot sa-ti dau bogatii, placeri, onoruri si fericire. Asculta sfatul meu. Nu te lasa dus de idei ciudate, de cinste sau sacrificiu de sine. Calea ti-o pregatesc eu". Astfel sunt rataciti foarte multi oameni. Ei sunt de acord sa traiasca pentru slujirea eului si Satana este multumit. In timp ce-i adoarme cu nadejdea de a pune stapanire pe lume, el castiga stapanirea asupra vietii lor. Dar el ofera ceea ce nu le poate da si in curand le va fi luat. In schimb, ii momeste cu dreptul lor la mostenirea fiilor lui Dumnezeu.
14:24 Satana pusese la indoiala faptul ca Isus era Fiul lui Dumnezeu. Dar, cand a fost respins, i s-a dat dovada ca el nu putea contesta aceasta. Dumnezeirea a strabatut prin corpul omenesc suferind. Satana n-a avut putere sa se impotriveasca poruncii. Scrasnind de umilinta si ura, a fost silit sa se retraga din fata Rascumparatorului omenirii. Biruinta lui Hristos era desavarsita, la fel cum a fost infrangerea lui Adam.
14:25 Tot asa si noi putem sa ne impotrivim ispitei si sa-l obligam pe Satana sa plece de la noi. Isus a castigat biruinta prin supunere si credinta in Dumnezeu, iar prin
14:26 apostolul ne spune: "Supuneti-va, dar, lui Dumnezeu, impotriviti-va diavolului si el va fugi de la voi. Apropiati-va de Dumnezeu si El Se va apropia de voi" (Iacov 4,7.8). Noi nu ne putem salva singuri din puterea ispititorului. El a biruit omenirea si, atunci cand incercam sa-i stam impotriva prin puterile noastre, ajungem cu siguranta o prada a vicleniei lui. "Numele Domnului este un turn; cel neprihanit fuge in el si sta la adapost" (Prov. 18,10). Satana tremura si fuge din fata celei mai slabe fiinte care gaseste adapost in numele acesta puternic.
14:27 Dupa ce vrajmasul s-a departat, Isus a cazut sfarsit de puteri la pamant, cu fata palida, ca mort. Ingerii cerului vegheasera asupra luptei privind la iubitul lor Conducator, care trecea prin suferinte asa de mari pentru a ne deschide o cale de scapare. El a suferit incercarea aceasta, mai mare decat vom fi chemati sa suportam noi vreodata. Ingerii Ii slujeau acum Fiului lui Dumnezeu, care zacea ca mort la pamant. A fost intarit cu hrana, mangaiat prin cuvinte pline de iubire din partea Tatalui Sau si prin asigurarea ca tot cerul a triumfat prin biruinta Lui. Recapatandu-Si puterile, inima Lui mare se indreapta plina de iubire catre om si El porneste mai departe, sa termine lucrarea pe care o incepuse, cu gandul sa nu Se odihneasca pana cand vrajmasul nu va fi infrant si neamul omenesc nu va fi rascumparat.
14:28 Noi nu vom putea pricepe niciodata cat a costat rascumpararea noastra, pana nu vom sta in fata tronului lui Dumnezeu, impreuna cu Rascumparatorul nostru. Cand slava locuintelor vesnice va straluci inaintea ochilor nostri extaziati, ne vom aminti ca Isus a parasit toate acestea pentru noi si nu numai ca S-a exilat din curtile ceresti, dar a riscat sa fie infrant si sa fie pierdut pentru vesnicie. Atunci ne vom depune coroanele la picioarele Sale si vom canta: "Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, sa primeasca puterea, bogatia, intelepciunea, taria, cinstea, slava si lauda" (Apoc. 5,12).