13:29 Cand i-a spus ispititorului: "Omul nu va trai numai cu paine, ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu", Hristos a repetat cuvintele pe care le rostise catre Israel cu paisprezece veacuri mai inainte: "Domnul, Dumnezeul tau, te-a calauzit in timpul acestor patruzeci de ani in pustie... te-a smerit, te-a lasat sa suferi de foame si te-a hranit cu mana, pe care nici tu n-o cunosteai si nici parintii tai n-o cunoscusera, ca sa te invete ca omul nu traieste numai cu paine, ci cu orice cuvant care iese din gura Domnului traieste omul" (Deut. 8,2.3; KJV). In pustie, cand se ispravisera toate merindele, Dumnezeu a trimis poporului Sau mana din cer; li se dadea in fiecare zi hrana indestulatoare. Lucrul acesta trebuia sa-i invete ca, atata timp cat aveau incredere in Dumnezeu si urmau caile Lui, El nu-i uita. Mantuitorul practica acum invatatura pe care o daduse lui Israel. Prin Cuvantul lui Dumnezeu se daduse ajutor poporului evreu si tot prin acelasi Cuvant trebuia sa primeasca ajutor si Isus. El astepta timpul cand Dumnezeu avea sa-i aduca alinare. El Se afla in locurile acelea pustii pentru ca ascultase de Dumnezeu si El nu voia sa obtina hrana prin ascultarea de sfatul lui Satana. In fata universului, care era martor, El a dovedit ca e mai usor sa suferi orice rau ar veni decat sa te desparti de Dumnezeu cat de putin.