18:1 Cap. 16 - Parabola semintei care creste
18:2 Isus invata prin ilustratii si parabole pe care le extragea din intamplarile obisnuite ale vietii cotidiene. Astfel, El asocia aspectele din natura cu cele spiritule, facand legatura intre viata ascultatorilor Sai si sublimele adevaruri scrise in Cuvantul Sau. Si ori de cate ori, dupa aceea, ochii lor intalneau lucrurile cu care Isus Isi asociase adevarul vesnic, ei isi aminteau lectiile Lui.
18:3 Una dintre cele mai frumoase si mai impresionante parabole este aceea a semanatorului si a semintei. "El a zis: 'Cu Imparatia lui Dumnezeu este ca atunci cand arunca un om samanta in pamant; fie ca doarme noaptea, fie ca sta treaz ziua, samanta incolteste si creste fara sa stie el cum. Pamantul rodeste singur: intai un fir verde, apoi spic, dupa aceea grau deplin in spic; si cand este coapta roada, pune indata secera in ea, pentru ca a venit secerisul'." (Marcu 4,26-29). Cel care a spus aceasta parabola, a creat El Insusi samanta cea delicata, i-a dat puteri de viata, si a stabilit legile care sa-i guverneze cresterea. Apoi, El a facut o ilustratie vie a adevarului, atat in plan fizic, cat si in plan spiritual.
18:4 Adevarurile aratate de aceasta parabola au fost o realitate vie in chiar viata lui Isus. In trup, cat si in suflet, El a urmat ordinea divina a cresterii, ilustrata de planta, ordine pe care doreste sa o urmeze toti tinerii. Desi Maiestate a cerului, Print al slavei, El a fost prunc in Betleem, si pentru un
18:5 timp copil neajutorat, aflat in grija mamei sale.
18:6 In copilarie, Isus facea treaba, ca un copil ascultator. El vorbea si actiona cu intelepciunea unui copil, nu a unui om mare, facand onoare parintilor lui, indeplinindu-si dorintele potrivit posibilitatilor de copil. Dar la orice stadiu al dezvoltarii, El a fost desavarsit cu simpla si naturala dezinvoltura a unei vieti lipsite de pacat. Despre copilaria lui Isus, Raportul sfant consemneaza: "Iar Pruncul crestea si se intarea; era plin de intelepciune si harul lui Dumnezeu era peste El." (Luca 2,40). Iar despre tineretea Lui se spune: "Si Isus crestea in intelepciune, in statura, si era tot mai placut inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor." (Luca 2, 52).
18:7 Aici apare sugerata lucrarea parintilor si a educatorilor. Ei trebuie sa vizeze o astfel de grija fata de evolutia tinerilor, incat acestia, in orice stadiu al vietii, sa poata etala frumusetea naturala, caracteristica perioadei, asa cum o fac plantele in gradina.
18:8 Frumusetea simplitatii
18:9 Cei mai placuti copii sunt aceia care se comporta natural, fara a a-si da importanta. Nu este intelept sa-i scoatem in evidenta, in mod deosebit, pe copii sau sa repetam fata de ei vorbele lor intelepte. Nu trebuie incurajata nici vanitatea lor, laudandu-le infatisarea, vorbele sau faptele, si nici nu trebuie imbracati costisitor sau pentru a atrage atentia. Acest lucru le incurajeaza mandria si starneste invidie in inima colegilor. Invatati-va copiii ca adevarata podoaba nu este exterioara. "Podoaba voastra sa nu fie podoaba de afara, care sta in impletitura parului, in purtarea de scule de aur sau in imbracarea hainelor, ci sa fie omul ascuns al inimii,
18:10 in curatia nepieritoare a unui duh bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu." (1 Petru 3,3.4).
18:11 Micutii trebuie educati in simplitatea copilariei lor. Ei vor fi invatati sa se multumeasca cu micile si utilele indatoriri casnice si cu placerile si experientele adecvate varstei lor. Copilaria corespunde stadiului de "fir verde", iar firul verde are o frumusete specifica. Copiii nu trebuie fortati spre o maturizare precoce, ci trebuie sa-si pastreze pe cat se poate prosperitatea si gratia varstei lor fragede.
18:12 Gradina inimii
18:13 Parabola semanatorului si a semintei contine o adanca lectie spirituala. Samanta reprezinta principiile semanate in inima, iar cresterea ei, dezvoltarea caracterului. Predati aceasta invatatura practic. Copiii pot pregati pamantul si semana samanta. Pe timpul lucrului, parintele sau educatorul le poate explica analogia cu gradina inimii, cu semintele bune sau rele care vor fi semanate in ea. Asa cum gradina trebuie pregatita pentru semanat, tot asa si inima trebuie pregatita pentru semanarea semintei adevarului. Pe masura ce planta creste, analogia intre semanatul in gradina si semanatul spiritual poate fi continuata.
18:14 Copiii pot fi crestini, avand o experienta potrivita varstei lor. Este tot ceea ce asteapta Dumnezeu de la ei. Ei au nevoie sa fie educati in cele spirituale, iar parintii trebuie sa le dea tot concursul pentru ca ei sa-si poata forma caractere dupa asemanarea caracterului lui Hristos.
18:15 Mintea este activa in permanenta. Ea este deschisa influentelor bune sau rele. Asa cum chipul omului este imprimat de lumina soarelui pe placa fotografica, tot asa gandurile si impresiile sunt imprimate si ele in mintea copilului. Si, fie ca sunt lumesti, fie ca sunt sfinte, ele sunt imprimate aproape fara putinta de a mai fi sterse. Atunci cand copilul incepe sa rationeze, mintea este receptiva in cel mai mare grad. De aceea, chiar primele lectii sunt de mare importanta. Aceste lectii au o puternica influenta in formarea caracterului. Daca ele sunt bune si daca, pe masura cresterii copilului, sunt urmate cu perseverenta si rabdare, destinul pamantesc si cel vesnic ale lui vor fi bine asigurate. Iata ce spune Cuvantul Domnului: "Invata pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze si, cand va imbatrani, nu se va abate de la ea" (Prov. 22,6).
18:16 Parinti, predati-va copiii lui Dumnezeu si spuneti-le mereu ca sunt ai Lui, ca sunt mieluseii turmei lui Hristos, aflati sub supravegherea adevaratului Pastor. Ana l-a inchinat pe Samuel Domnului. Si despre el sta scris: "Samuel crestea, Domnul era cu el si n-a lasat sa cada la pamant nici unul din cuvintele Sale." (1 Sam. 3,19). Cazul acestui profet si judecator in Israel prezinta posibilitatile care stau inaintea unui copil ai caror parinti coopereaza cu Dumnezeu, facandu-si lucrarea incredintata lor.
18:17 Copiii sunt o mostenire de la Domnul si trebuie pregatiti pentru a-I sluji. Aceasta este lucrarea care apasa asupra parintilor si educatorilor cu o forta sacra si, solemna, lucrare de la care ei nu pot sa se sustraga, si pe care nu o pot ignora. Neglijarea acestei lucrari
18:18 ii clasifica in randul robilor necredinciosi. Dar atunci cand samanta adevarului este semanata de timpuriu in inima si apoi ingrijita cu atentie, exista o rasplata. Hristos conchide astfel parabola: "Si cand este coapta roada, pune indata secera in ea, pentru ca a venit secerisul" (Marcu 4,29). Cand va veni secerisul pamantului, vom vedea rezultatul muncii noastre, ii vom vedea pe aceia pentru care am lucrat si ne-am rugat, stransi in hambarul cerului. Si astfel, vom intra in bucuria Domnului cand El "va vedea rodul muncii sufletului Lui si se va bucura." (Isaia 53,11).
18:19 Adeseori, mamei i se pare ca munca ei este o treaba lipsita de importanta. Lucrarea ei este rareori apreciata. Putine din grijile si poverile ei sunt cunoscute de altii. Zilele ei sunt ocupate de o serie de mici indatoriri, toate cerand efort rabdator, stapanire de sine, tact, intelepciune si dragoste jertfitoare de sine. Si totusi, ea nu se poate lauda cu ceea ce face, ca fiind o mare realizare. Ea a facut ca, in camin, toate sa mearga bine. De multe ori, obosita si prost dispusa, ea a incercat totusi sa le vorbeasca bland copiilor, sa le intretina interesul si fericirea si sa calauzeasca pasii lor micuti pe calea dreapta, pentru ca apoi sa simta ca nu a facut nimic. Dar nu este asa. Ingerii din cer vad lucrarea mamei si stiu poverile si grijile ei zilnice. Numele ei poate sa nu fie cunoscut in lume, dar este scris in Cartea Vietii Mielului.