35:14 Mergand de la Ierusalim la Ierihon, calatorul a trebuit sa treaca printr-o parte a pustiului Iudeii. Drumul trecea printr-un defileu salbatic si stancos, care era plin de hoti, si in care aveau loc adesea scene de violenta. In acest loc a fost atacat calatorul, fiind jefuit de tot ceea ce aveau de valoare si lasat aproape mort la marginea drumului. Pe cand se afla acolo, un preot a trecut prin acel loc; el a vazut pe omul acela zacand acolo ranit si zdrobit, tavalit in propriul sau sange; dar l-a lasat acolo fara sa-i dea vreun ajutor. El "a trecut inainte pe alaturi". Apoi a aparut un Levit. Curios sa stie ce s-a intamplat, el s-a oprit si a privit la suferind. El era constient de ceea ce trebuia sa faca, dar aceasta nu era o datorie placuta. Ar fi dorit mai bine sa nu fi venit pe acel drum, ca sa nu fi vazut pe cel ranit. A cautat deci sa se convinga pe sine ca de fapt, cazul acela nu-l privea, asa ca "a trecut inainte pe alaturi".