33:1 Talantii ceruti inapoi
33:2 "Dupa multa vreme, stapanul robilor acelora s-a intors si le-a cerut socoteala". Matei 25,19. Cand Domnul cere socoteala slujitorilor Sai, atunci va fi cercetat indeaproape castigul adus de fiecare talant. Lucrarea savarsita descopera caracterul celui ce a facut-o.
33:3 Cei care au primit cinci si doi talanti au inapoiat Domnului lor darurile ce le-au fost incredintate, impreuna cu castigul obtinut.
33:4 Facand aceasta, ei nu pretind nici un merit pentru ei insisi. Talantii lor au fost aceia care le-au fost dati; cu ei, acestia au castigat alti talanti; dar fara talantii primiti, ei n-ar fi putut castiga nimic. Ei recunosc ca nu si-au facut decat datoria. Capitalul a fost al Domnului, iar castigul este te al Lui. Daca Mantuitorul nu Si-ar fi revarsat iubirea si harului Lui asupra lor, ei ar fi fost pentru vesnicie falimentari, pierduti.
33:5 Dar atunci cand Domnul Si-a primit talantii, El a aprobat si rasplatit pe lucratori ca si atunci cand toate meritele ar fi fost ale lor. Infatisarea Lui este plina de bucurie si satisfactie. El este plin de bucurie atunci cand poate revarsa binecuvantarile Sale asupra lor. Pentru fiecare serviciu si pentru fiecare sacrificiu adus El ii rasplateste, nu pentru ca este dator a face aceasta, ci pentru ca inima lui este plina de iubire si bunatate.
33:6 "Bine, rob bun si credincios", spune El, "ai fost credincios in putine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intra in bucuria Stapanului tau". Matei 25,21.
33:7 Credinciosia si loialitatea fata de Dumnezeu, serviciul facut din iubire, sunt acelea care castiga favoarea divina. Orice indemn al Duhului Sfant care conduce pe oameni la bunatate si la Dumnezeu, este notat in cartile din ceruri si in ziua cea mare a lui Dumnezeu, cei prin care El a lucrat, vor fi laudati.
33:8 Ei vor intra in bucuria Domnului, vazand in Imparatia Sa pe aceia care au fost rascumparati prin lucrarea lor. Si ei au privilegiul de a lua parte, acolo, la lucrarea Sa, pentru ca au devenit destoinici pentru ea, participand aici la lucrarea Sa. Ceea ce vom fi in ceruri, este o reflectare a ceea ce suntem acum, in ceea ce priveste caracterul si slujirea sfanta. Domnul Hristos spune despre Sine: "Pentru ca nici Fiul Omului n-a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca". Matei 20,28. Aceasta lucrare a Sa aici pe pamant, este si lucrarea Sa in ceruri. Si rasplata noastra, pentru faptul ca am lucrat cu Hristos in aceasta lume, este primirea unei puteri mai mari si a unui privilegiu mai deosebit de a lucra cu El in vesnicie.
33:9 Atunci, "cel ce nu primise decat un talant, a venit si el, si a zis: 'Doamne, am stiut ca esti un om aspru, care seceri de unde n-ai semanat si strangi de unde n-ai vanturat: mi-a fost teama, si m-am dus de ti-am ascuns talantul in pamant; iata-ti ce este al tau'". Matei 25,24-25
33:10 Asa se scuza oamenii pentru neglijenta lor fata de darurile lui Dumnezeu. Ei socotesc pe Dumnezeu ca pe un stapan sever si tiran, ca Unul care vaneaza greselile, spre a aduce pedeapsa asupra lor. Ei Il invinuiesc ca cerand ceea ce n-a dat niciodata, ca secerand de unde n-a semanat.
33:11 Sunt multi aceia care in inima lor acuza pe Dumnezeu ca fiind un Stapan aspru, pentru ca El cere avutul si slujirea lor. Noi nu putem insa aduce lui Dumnezeu ceva ce nu I-ar apartine. "Totul vine de la Tine, spune imparatul David, "si din mana Ta, primim ce-Ti aducem", 1 Cronici 29,14. Toate lucrurile sunt ale lui Dumnezeu, nu numai prin creatiune, ci si prin rascumparare. Toate binecuvantarile din viata aceasta si din viata vesnica ne sunt date purtand pecetea crucii de pe Golgota. De aceea, invinuirea ca Dumnezeu este un Stapan rau secerand de unde n-a semanat, este falsa.
33:12 Stapanul nu tagaduieste invinuirea adusa de slujitorul cel rau, asa nedreapta cum este ea; dar intampinandu-l pe propriul sau teren, ii arata ca purtarea lui nu poate fi scuzata. Cai si mijloace au fost puse la dispozitie, prin care talantul incredintat sa fie intrebuintat spre folosul Stapanului sau. "Se cadea", a spus stapanul, "ca sa-mi fi dat banii la zarafi, si, la venirea mea, eu mi-as fi luat inapoi cu dobanda ce este al meu". Matei 25,27.
33:13 Tatal nostru ceresc nu cere nici mai mult, nici mai putin, decat ceea ce ne-a facut El in stare sa facem. El nu pune asupra slujitorilor Sai, nici o povara pe care ei sa n-o poata duce. "El stie din ce suntem facuti; isi aduce aminte ca suntem tarina". Psalm 103,14. Prin harul Sau, noi putem aduce la indeplinire tot ceea ce El cere de la noi.
33:14 "Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; si
33:15 cui i s-a incredintat mult, i se va cere mai mult". Luca 12,48. Fiecare dintre noi vom fi personal raspunzatori; chiar si numai pentru o iota facuta mai putin decat am fi fost in stare sa facem. Domnul masoara cu exactitate fiecare posibilitate de lucru ce ni se ofera. Talentele si capacitatile nefolosite vor fi puse in socoteala, tot asa ca si cele cu care am lucrat. Dumnezeu ne va face raspunzatori pentru ceea ce am fi putut deveni printr-o dreapta folosire a talantilor dati de Dumnezeu. Noi vom fi judecati dupa ceea ce am fi putut face, dar n-am facut, pentru ca n-am folosit energiile noastre spre slava lui Dumnezeu. Chiar daca nu ne pierdem mantuirea, in vesnicie vom ajunge sa ne dam seama de urmarile nefolosirii talentelor noastre. Caci pentru toata cunostinta si destoinicia pe care am fi putut s-o dobandim, dar n-am dobandit-o, va fi o pierdere vesnica. Dar cand ne predam cu totul lui Dumnezeu si cand in lucrarea noastra vom urma liniile Lui directoare, El se considera atunci raspunzator pentru implinirea acelei lucrari. El nu doreste ca noi sa ne indoim cu privire la succesul straduintelor noastre sincere. Niciodata n-ar trebui sa ne gandim la nereusita. Noi trebuie sa conlucram cu Acela care nu cunoaste infrangere.
33:16 Noi n-ar trebui sa vorbim de slabiciunile si incapacitatile noastre. Aceasta inseamna o manifestare a neincrederii noastre in Dumnezeu, o negare a Cuvantului Sau. Cand murmuram din cauza poverilor noastre, sau refuzam sa purtam raspunderile pe care El ne cheama sa le purtam, noi spunem atunci ca, in adevar, El este un Stapan aspru, ca El cere de la noi sa facem ceva pentru care nu ne-a dat si puterea de a-l face.
33:17 Suntem adesea ispititi ca spiritul slujitorului lenes sa~l numim umilinta. Dar adevarata umilinta este cu totul diferita. A fi invesmantati in umilinta, aceasta nu inseamna ca noi trebuie sa fim nedezvoltati, piperniciti din punct de vedere intelectual, sa fim deficitari in aspiratiile, idealurile noastre si lasi in viata noastra, ocolind poverile, sarcinile, de teama ca nu vom putea sa le facem fata cu succes. Adevarata umilinta aduce la indeplinire planurile lui Dumnezeu, sprijinindu-ne si depinzand de puterea Sa.
33:18 Dumnezeu lucreaza prin cine vrea El. Adesea, El alege cel mai umil instrument, pentru a indeplini cea mai mare lucrare, pentru ca
33:19 puterea Lui se manifesta prin slabiciunea oamenilor. Noi avem masura noastra, dupa care ne pronuntam si spunem ca un lucru este mare, sau altul mic; dar Dumnezeu nu pretuieste ceva dupa legile sau masurile noastre. Noi nu trebuie sa consideram ca ceea ce este mare pentru noi, trebuie sa fie mare si pentru Dumnezeu, si ceea ce este mic in ochii nostri, trebuie sa fie mic si pentru El. Nu ne este noua dat sa ne spunem parerea cu privire la talantii nostri, sau sa ne alegem lucrarea pe care s-o facem. Noi trebuie sa privim, sa luam asupra noastra poverile, sarcinile pe care Dumnezeu ni le da; sa le purtam si sa le indeplinim pentru ca il iubim, mergand totdeauna la El spre a ne odihni. Oricare ar fi lucrarea pe care o avem de facut, Dumnezeu este onorat printr-o slujire din toata inima si cu bucurie. El are mare placere atunci cand noi aducem la indeplinire indatoririle noastre cu recunostinta, bucurandu-ne de faptul ca suntem gasiti vrednici a fi conlucratori cu El.
33:20 Luarea talantului
33:21 Sentinta rostita in dreptul slujitorului cel lenes a fost: "Luati-i dar talantul, si dati-l celui ce are zece talanti". Matei 25,28. Ca si in rasplatirea servului credincios, in acest text se arata faptul ca aici este prezentata nu numai rasplatirea la judecata finala, ci si procesul gradat al rasplatirii in viata aceasta. Dupa cum este situatia in lumea naturala, tot la fel si in lumea spirituala; orice energie nefolosita va slabi si disparea. Activitatea este legea vietii; trandavia, insemneaza moarte. "Si fiecaruia i se da aratarea Duhului spre folosul altora", 1 Corinteni 12,7. Folosite pentru binecuvantarea altora, darurile sale se inmultesc, cresc. Circumscrise la o slujire egoista, ele descresc, si in final, sunt retrase. Acela care refuza sa imparta si altora din darurile primite, va constata - in cele din urma - ca nu mai are nimic de dat. El este supus unui proces care cu siguranta va diminua, va pipernici si in cele din urma va nimici calitatile sufletului.
33:22 Nimeni sa nu gandeasca ca va putea intra in bucuria Domnului sau traind o viata egoista si servind numai intereselor sale. Astfel de oameni nu vor putea participa la bucuria iubirii neegoiste. Acestia nu sunt pregatiti si potriviti
33:23 pentru curtile ceresti. Ei n-ar putea aprecia cum se cuvine adevarata atmosfera a iubirii care cuprinde cerul intreg. Vocea ingerilor si muzica harpelor acestora nu i-ar satisface. Pentru mintea lor, stiinta cerurilor ar fi ca o enigma de nerezolvat.
33:24 In ziua cea mare a judecatii, aceia care n-au lucrat pentru Hristos, aceia care au fost luati de curent, care n-au purtat nici o responsabilitate, care s-au gandit numai la ei, cautand sa placa numai lor insisi, vor fi asezati de catre Judecatorul a tot pamantul alaturi de cei care au facut numai rau. Ei vor primi aceeasi condamnare.
33:25 Multi dintre aceia, care marturisesc a fi crestini, nu tin seama de cerintele lui Dumnezeu si totusi, ei considera ca nu este nici un rau in aceasta. Ei sunt constienti de faptul ca hulitorul, ucigasul, desfranatul, toti acestia merita pedeapsa; cat despre ei insa, se bucura de participarea la serviciile religioase. Pentru ca iau cu placere parte la vestirea Evangheliei, ei gandesc ca sunt crestini. Desi si-au petrecut intreaga viata ingrijindu-se numai de ei insisi ei vor fi tot atat de mult surprinsi, asa cum a fost si servul necredincios din parabola atunci cand a auzit sentinta: "Luati-i dar talantul". Asemenea Iudeilor, ei au substituit bucuria fata de binecuvantarile date lor, in detrimentul folosirii pe care ar fi trebuit s-o dea acestor daruri.
33:26 Multi dintre cei care se scuza atunci cand trebuie facute eforturi crestine, marturisesc in acest fel ca nu sunt capabili pentru o astfel de lucrare. Dar, i-a facut oare Dumnezeu asa de incapabili? Nu, niciodata. Aceasta incapacitate a lor este produsa de catre inactivitatea lor si a fost perpetuata prin libera lor alegere. In caracterele lor, ei culeg deja roadele acestei sentinte: "Luati-i dar talantul". Continua folosire gresita a talantilor incredintati lor, va inabusi, va stinge - in cele din urma - lucrarea Duhului Sfant, care este unica lor lumina. Hotararea: "Iar pe robul acela netrebnic, aruncati-l in intunericul de afara", pune sigiliul cerului pe alegerea pe care ei insisi au facut-o pentru vesnicie.