29:1 Vorbirea
29:2 Puterea vorbirii este un talent ce ar trebui sa fie cultivat cu multa intelepciune. Dintre toate darurile pe care le-am primit din partea lui Dumnezeu, nici unul nu este capabil a fi o mai mare binecuvantare ca acesta. Cu vocea, noi convingem sau influentam; cu ea, noi inaltam rugaciunile noastre si laudam pe Dumnezeu; si tot cu ea, noi vorbim si altora despre iubirea Rascumparatorului nostru. Cat de important este, deci, ca ea sa fie astfel educata, incat sa fie cat mai folositoare spre bine.
29:3 Cultivarea si buna folosire a vocii sunt neglijate foarte mult, chiar de catre persoane inteligente si cu o activitate crestina. Sunt multi aceia care citesc, sau vorbesc asa de incet, sau asa de repede, incat nu pot fi bine intelesi. Unii se exprima greu si neclar. Altii vorbesc pe un ton inalt, tipator, care zgarie si care supara pe ascultatori. Textele, cantarile, rapoartele si alte materiale prezentate in adunarile publice sunt adesea astfel citite, incat nu sunt intelese, iar uneori prezentate in asa fel, incat puterea si efectul lor sunt nimicite.
29:4 Acesta este un rau ce poate si trebuie sa fie corectat. In privinta aceasta Sfanta Scriptura ne da invataturi precise. Despre levitii care citeau Scripturile in fata poporului, in zilele lui Ezra, se spunea ca: "Ei citeau deslusit in Cartea Legii lui Dumnezeu, si-i aratau intelesul, ca sa-i faca sa inteleaga ce citisera". Neemia 8, 8.
29:5 Printr-un efort sarguincios, toti pot dobandi deprinderea de a citi in mod inteligibil si a vesti cu un ton plin, clar, un sunet rotund si intr-un
29:6 mod distinct si impresionant. Facand astfel, noi putem mari foarte mult eficienta noastra ca lucratori ai Domnului Hristos.
29:7 Fiecare crestin este chemat sa faca cunoscut si altora bogatiile nemarginite ale Domnului Hristos; de aceea el ar trebui sa tinda spre desavarsirea vorbirii sale. El ar trebui sa prezinte Cuvantul lui Dumnezeu intr-un asa mod, incat sa-L recomande ascultatorilor. Dumnezeu nu doreste ca instrumentele Sale omenesti sa fie neindemanatice. Nu este vointa Sa ca omul sa micsoreze sau sa degradeze influenta cerului care, prin el, se revarsa asupra lumii.
29:8 Noi trebuie sa privim la Domnul Hristos, exemplul nostru desavarsit; noi ar trebui sa ne rugam pentru ajutorul Duhului Sfant si in puterea Sa, ar trebui sa cautam a pregati fiecare organ al corpului pentru o slujire desavarsita.
29:9 Acest lucru este valabil, in mod deosebit, pentru aceia care sunt chemati sa depuna o activitate publica. Fiecare slujitor al lui Dumnezeu si fiecare invatator al adevarului ar trebui sa fie constient de faptul ca ei dau oamenilor o solie cuprinzatoare de interese vesnice. Adevarul rostit ii va judeca in ziua socotelilor finale, in cazul unor suflete, felul in care cineva rosteste solia, va determina primirea sau respingerea ei. De aceea, cuvantul sa fie astfel rostit incat el sa se impuna intelegerii si sa impresioneze inima. El ar trebui rostit rar, in mod solemn si distinct si totusi cu toata caldura pe care importanta lui o cere.
29:10 Buna cultivare si folosire a puterii vorbirii este legata de orice ramura a lucrarii crestine; ea este prezenta in viata de familie si in toate legaturile noastre, unii cu altii. Noi trebuie sa ne obisnuim a vorbi pe un ton placut, a folosi un limbaj curat si corect si cuvinte pline de amabilitate si curtenitoare. Cuvintele dulci, amabile sunt ca o roua si ca o ploaie placuta pentru suflet. Sfintele Scripturi ne spun despre Domnul Hristos ca harul era turnat pe buzele Sale, pentru ca El sa poata sti cum "sa invioreze cu vorba pe cel doborat de intristare". Psalmul 45,2; Isaia 50,4. Domnul ne cere ca "vorbirea noastra sa fie totdeauna cu har" (Coloseni 4, 6), "ca sa dea har celor ce-l aud", Efeseni 4,29.
29:11 Atunci cand cautam sa corectam sau sa indreptam pe altii, ar trebui sa fim foarte atenti la cuvintele noastre. Ele vor fi, fie un miros de viata spre viata, fie un miros de moarte spre moarte. Atunci cand mustra, sau cand sfatuiesc, multi fac lucrul acesta folosind cuvinte aspre, severe, cuvinte ce nu sunt in stare sa vindece sufletul ranit. Prin aceste expresii rau formulate, spiritul se irita, se manie si adesea, cei gresiti sunt atatati la razvratire. Toti aceia care sustin principiile adevarului, au nevoie sa primeasca untdelemnul ceresc al iubirii. In toate imprejurarile, mustrarile trebuie sa fie rostite in spiritul iubirii. Atunci, cuvintele noastre vor aduce o indreptare si nu disperare. Domnul Hristos, prin Duhul Sfant va da forta si puterea necesara. Aceasta este lucrarea Sa.
29:12 Nici un cuvant neintelept n-ar trebui sa fie rostit. Nici o vorbire de rau, nici o vorbire usuratica, nici un cuvant rostit cu manie, sau aluzie n-ar trebui sa iasa de pe buzele celui care este un urmas al Domnului Hristos. Apostolul Pavel, scriind prin Duhul Sfant, spune: "Nici un cuvant stricat sa nu va iasa din gura". Efeseni 4,29. O vorbire stricata, nu inseamna numai rostirea unor cuvinte murdare. Ea inseamna orice expresie care este contrara principiilor sfinte si curate, ale unei religii fara pata. Ea include, de asemenea, aluziile nesfinte si insinuarile voalate spre rau. Daca nu se rezista acestor lucruri in mod categoric, ele vor duce la pacate mari.
29:13 Asupra fiecarei familii, asupra fiecarui crestin, in mod individual, zace datoria de a bara calea vorbirii stricate. Cand ne gasim in societatea acelora care se complac in vorbiri nebunesti, este de datoria noastra sa schimbam, daca este posibil, subiectul conversatiei. Prin ajutorul harului lui Dumnezeu, noi ar trebui, in mod neobservat, linistit, sa spunem cateva cuvinte, sau sa schimbam subiectul, pentru ca sa indreptam conversatia pe un fagas mai folositor.
29:14 Este lucrarea parintilor, aceea de a educa pe copiii lor, ca acestia sa deprinda obiceiul unei vorbiri corecte. Cea mai buna scoala pentru aceasta cultivare a vorbirii, este viata de camin. Din cei mai fragezi ani, copiii ar trebui invatati sa vorbeasca in mod respectuos si cu iubire fata de parintii lor si unii fata de altii. Ei trebuie invatati ca de pe buzele lor nu trebuie sa iasa decat numai cuvinte
29:15 politicoase, adevarate si curate. Chiar parintii, ei insisi ar trebui sa invete in scoala Domnului Hristos. Apoi, prin Cuvant si exemplu, ei pot ajunge sa invete pe copiii lor sa foloseasca o "vorbire sanatoasa, si fara cusur... ca potrivnicul sa ramana de rusine, si sa nu poata sa spuna nimic rau de noi". Tit 2, 8. Aceasta este una dintre cele mai mari si mai pline de responsabilitate din datoriile lor.
29:16 Ca urmasi ai Domnului Hristos, noi ar trebui sa modelam cuvintele noastre in asa fel, incat ele sa fie un ajutor si o incurajare reciproca in viata de crestin. Cu mult mai mult decat facem noi, avem nevoie sa vorbim despre capitolele cele pretioase ale experientei noastre. Noi ar trebui sa vorbim despre mila si bunatatea plina de iubire a lui Dumnezeu, despre profunzimile fara de egal ale iubirii Mantuitorului. Cuvintele noastre ar trebui sa fie cuvinte de lauda si de multumire. Daca mintea si inima sunt pline de iubirea lui Dumnezeu, lucrul acesta se va da pe fata in vorbirea noastra. Nu va fi o problema dificila sa impartasim si altora ceea ce a pus stapanire pe viata noastra spirituala. Gandurile inalte, aspiratii nobile, intelegerea clara a adevarului, scopuri si planuri neegoiste, ravna dupa evlavie si sfintire vor aduce roade care sa descopere caracterul comorii inimii. Cand Domnul Hristos este astfel descoperit in vorbirea noastra, aceasta va avea puterea de a castiga suflete pentru El.
29:17 Noi trebuie sa vorbim despre Domnul Hristos celor ce nu-L cunosc. Noi trebuie sa facem asa cum a facut El. Oriunde Se afla, in sinagoga, pe cale, in barca indepartata putin de mal, la ospatul fariseilor sau la masa vamesilor, El vorbea oamenilor despre lucrurile privitoare la o viata mai inalta. Lucrurile din natura, evenimentele vietii de fiecare zi, erau legate de El cu cuvintele adevarului. Inimile ascultatorilor Sai erau atrase spre Sine; pentru ca El le-a vindecat ranile, a mangaiat pe cei in necaz, le-a luat copiii in brate si i-a binecuvantat. Cand isi deschidea gura ca sa vorbeasca, atentia lor era atintita asupra Sa si fiecare cuvant era pentru unele suflete, un miros de viata spre viata.
29:18 Tot asa ar trebui sa fie si cu noi. Oriunde ne-am gasi, ar trebui sa folosim ocaziile de a vorbi si altora despre Mantuitorul. Daca urmam exemplul Domnului Hristos in a face binele, atunci inimile ni se vor deschide, asa cum s-au deschis si fata de El. Nu brusc, ci cu un tact ce izvoraste din iubirea divina, noi putem vorbi despre El care este deosebit "de zece mii", Unul a Carui fiinta "este plina de farmec". Cantarea Cantarilor 5,10.16. Aceasta este lucrarea cea mai nobila, la care noi putem sa folosim talentul vorbirii. Ea ne-a fost data, pentru ca sa putem prezenta pe Domnul Hristos ca un Mantuitor care iarta pacatele.