22:15 In aceasta parabola, Domnul Hristos intalnea pe oameni pe propriul lor teren. Invatatura despre starea de constienta a celor morti, in perioada dintre moartea si invierea lor, era crezuta de multi dintre cei ce ascultau cuvintele Domnului Hristos. Mantuitorul cunostea ideile lor, si si-a formulat parabola in asa fel, incat sa-i invete adevaruri importante, folosindu-se chiar de preconceputele si gresitele lor convingeri. El a pus in fata ascultatorilor Sai o oglinda, in care ei sa se poata vedea in adevarata lor legatura cu Dumnezeu. El a folosit parerile ce existau in mijlocul lor, pentru a evidentia si mai mult adevarul pe care El dorea sa-L faca sa predomine, mai presus de toate celelalte idei, si anume, ca nici un om nu este pretuit dupa bogatia sa; caci tot ceea ce are, ii apartine numai ca imprumut din partea lui Dumnezeu. Iar o gresita folosire a acestor daruri, il va aseza cu mult mai prejos decat cel mai sarac si cel mai nenorocit om, care iubeste insa pe Dumnezeu si se increde in El.