21:1 Cap. 20 - Un castig spre paguba
21:2 (Capitol bazat pe textele din Luca 12,13-21)
21:3 Domnul Hristos invata si, ca de obicei, in afara de ucenicii Sai s-au strans si altii in jurul Sau. El vorbea ucenicilor despre intamplari in care, in curand, aveau sa joace si ei partea lor. Ei aveau sa vesteasca pretutindeni adevarurile pe care El li le-a incredintat, din care cauza aveau sa ajunga in conflict cu mai marii acestei lumi. Pentru Numele Lui, ei aveau sa fie dusi in fata instantelor judecatoresti, in fata magistratilor si a imparatilor. El i-a asigurat de o intelepciune, pe care nimeni n-o putea tagadui. Propriile Lui cuvinte, care au miscat inimile multimilor, si care au pus in incurcatura pe inraitii Lui vrajmasi, au dat marturie despre puterea Duhului ce se afla in ele, si pe care El a fagaduit-o urmasilor Sai.
21:4 Dar erau multi aceia care doreau harul cerului numai pentru a sluji scopurile lor egoiste. Ei au recunoscut puterea cea minunata a Domnului Hristos in prezentarea adevarului intr-o lumina clara. Ei au auzit fagaduinta facuta urmasilor Sai, de a le da intelepciunea de a vorbi inaintea mai marilor si a magistratilor. Oare nu va da El puterea Sa si pentru castiguri lumesti?
21:5 "Unul din multime a zis lui Isus: "Invatatorule, spune fratelui meu sa imparta cu mine mostenirea noastra." Luca 12,13. Prin Moise, Dumnezeu a dat instructiuni privind impartirea mostenirii. Fiul cel mai mare primea o indoita parte din averea tatalui (Deuteronom 21,17), in timp ce fratii mai tineri primeau parti egale. Omul acesta gandea ca fratele sau l-a inselat in partea de mostenire ce credea ca-i revine. Eforturile depuse de el n-au reusit sa obtina ceea ce el credea ca i se cuvine, dar daca Domnul Hristos va mijloci, in fine, cu siguranta ca va castiga. El auzise apelul miscator al Domnului Hristos, cum si solemna denuntare a carturarilor si Fariseilor. Daca acestui frate i s-ar putea spune astfel de cuvinte poruncitoare, atunci, el n-ar indrazni sa refuze sa dea partea ce se cuvine fratelui nedreptatit.
21:6 In mijlocul sfaturilor solemne pe care Domnul Hristos le-a dat, acest om a dat pe fata caracterul sau egoist. El a putut aprecia acea capacitate a Domnului Hristos care putea sa lucreze pentru promovarea intereselor sale trecatoare; caci adevarurile spirituale nu-si gasira locul in mintea si inima sa. Ceea ce-l preocupa cu totul era sa puna mana pe mostenire. Isus, imparatul slavei, care era bogat, dar care S-a facut sarac pentru noi, i-a deschis comoara iubirii divine. Duhul Sfant mijlocea pe langa el, ca sa devina un mostenitor al unei mosteniri nestricacioase si neintinate, care nu se poate vesteji. 1 Petru 1,4. El a vazut dovada puterii Domnului Hristos. Acum avea ocazia sa vorbeasca marelui Invatator, si sa-si exprime dorinta cea mai arzatoare a inimii lui. Dar asemenea omului cu grebla pentru gunoi din alegoria lui Bunyan, ochii sai erau atintiti numai la cele pamantesti. El n-a vazut coroana de deasupra capului sau. Asemenea lui Simon Magul el a pretuit darul lui Dumnezeu, dar numai ca un mijloc de castig al celor lumesti.
21:7 Lucrarea Mantuitorului pe acest pamant se indrepta cu repeziciune spre incheierea ei. Numai cateva luni ii mai ramasesera pentru a termina ceea ce venise sa faca, si anume, de a stabili Imparatia
21:8 harului Sau. Cu toate acestea, lacomia omeneasca ar fi dorit sa-l abata de la lucrarea Sa, pentru a se amesteca intr-o cearta privitoare la o bucata de pamant. Dar Domnul Hristos nu era Acela care sa Se lase abatut de la lucrarea Sa. Raspunsul Sau a fost: "Omule, cine m-a pus pe Mine judecator sau impartitor peste voi?" Luca 12,14.
21:9 Domnul Hristos ar fi putut spune acestui om tocmai ceea ce era drept sa-i spuna. El cunostea realitatea lucrurilor in acest caz; fratii erau in cearta, pentru ca amandoi erau lacomi. De fapt, Domnul Hristos le-a spus: "Nu este lucrarea Mea aceea de a da sentinte in neintelegeri de acest fel." El a venit pentru un alt scop, si anume de a vesti Evanghelia si a trezi astfel pe oameni la intelegerea realitatii vesnice.
21:10 Modul in care Domnul Hristos a tratat acest caz constituie o lectie pentru toti aceia care lucreaza in numele Sau. Cand El a trimis pe cei doisprezece ucenici, le-a spus: "Si pe drum, propovaduiti si ziceti: 'Imparatia cerurilor este aproape!' Vindecati pe bolnavi, inviati pe morti, curatiti pe leprosi, scoateti afara dracii. Fara plata ati primit, fara plata sa dati." Matei 10,7.8. Ei n-au fost trimisi ca sa rezolve problemele trecatoare ale oamenilor. Lucrarea lor era aceea de a convinge pe oameni sa se impace cu Dumnezeu. In aceasta lucrare statea puterea lor de a aduce binecuvantare omenirii. Singurul remediu pentru pacatele si necazurile oamenilor este Domnul Hristos. Numai Evanghelia harului Sau poate vindeca relele de care sufera omenirea. Nedreptatea celor bogati fata de cei saraci, ura celor saraci fata de cei bogati, isi are, de asemenea, radacina in egoism, si aceasta poate fi dezradacinata numai printr-o supunere fata de Domnul Hristos.
21:11 Numai El poate da in locul unei inimi egoiste, pline de pacat, o noua inima, o inima plina de iubire. Slujitorii Domnului Hristos sa vesteasca Evanghelia in puterea Duhului Sfant trimis din ceruri, si sa lucreze asa cum a lucrat El spre binele oamenilor. Atunci, astfel de rezultate se vor manifesta in binecuvantarea si inaltarea omenirii, cum este imposibil a se infaptui prin puterea omeneasca.
21:12 Mantuitorul nostru a lovit la radacina raului care chinuia pe omul care a cerut Domnului sa intervina, si in toate cazurile asemanatoare, spunand: "Vedeti si feriti-va de orice fel de lacomie de bani; caci viata cuiva
21:13 nu sta in belsugul avutiei lui." Luca 12,15.
21:14 "Si le-a spus pilda aceasta: Tarina unui om bogat rodise mult. Si el se gandea in sine, si zicea: Ce voi face? Fiindca nu mai am loc unde sa-mi strang roadele. Iata, a zis, el, ce voi face; imi voi strica granarele, si voi zidi altele mai mari; acolo voi strange toate roadele si toate bunatatile mele, si voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bogatii
21:15 stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea si veseleste-te!' Dar Dumnezeu i-a zis: 'Nebunule, chiar in noaptea aceasta ti se va cere inapoi sufletul; si lucrurile pe care le-ai pregatit, ale cui vor fi?' Tot asa este si cu cel ce isi aduna comori pentru el, si nu se imbogateste fata de Dumnezeu." Luca 12,16-21.
21:16 Prin parabola bogatului nesocotit, Domnul Hristos a infatisat nebunia acelora care au facut din lume totul. Acesta a primit tot ce dorea din partea lui Dumnezeu. Soarelui i s-a ingaduit sa straluceasca asupra ogorului sau; caci razele lui cad asupra celor drepti si asupra celor nedrepti. Ploaia cerului a cazut asupra celui rau ca si asupra celui bun. Domnul a facut ca plantele sa creasca, si ogoarele sa aduca rod imbelsugat. Bogatul era in incurcatura cu privire la ceea ce avea de facut cu granele lui. Hambarele ii erau pline pana la refuz, si el nu mai avea unde sa puna surplusul recoltei sale. El nu s-a gandit la Dumnezeu, de la care vin toate aceste binecuvantari. El n-a inteles ca Dumnezeu l-a facut un administrator al bunurilor Sale, pentru ca el sa poata ajuta pe cei in nevoie. El avea binecuvantata ocazie de a fi impartitorul bunurilor lui Dumnezeu, dar el s-a gandit ca ele sa serveasca numai spre propria lui bunastare.
21:17 Situatia celor saraci, a orfanilor, a vaduvelor, a suferinzilor si a celor in nenorocire, a fost adusa la cunostinta acestui bogat; erau multe locuri in care bunurile lui puteau fi de ajutor. El putea foarte usor sa se elibereze de o parte din prisosul ce-l avea, si multe caminuri ar fi fost scutite de nevoi, multi, dintre cei care erau flamanzi, ar fi putut fi saturati, multi dintre cei ce erau goi, imbracati, multe inimi facute fericite, si ar fi putut raspunde la multe rugaciuni inaltate pentru paine si imbracaminte, si un cant de slava s-ar fi inaltat la ceruri. Domnul a ascultat rugaciunile celor in nevoie si, in bunatatea Sa, El S-a ingrijit de cei saraci. Psalmul 68,10. O abundenta de provizii pentru indestularea nevoilor multora, au fost date ca o binecuvantare acestui bogat. Dar el si-a inchis inima fata de strigatul celui in nevoie si a spus slujitorilor sai: "Iata ce voi face: imi
21:18 voi strica granarele, si voi zidi altele mai mari; acolo voi strange toate roadele si toate bunatatile mele; si voi zice sufletului meu: 'Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea si veseleste-te."
21:19 Scopurile urmarite de acest om nu erau mai inalte ca acelea ale animalelor care pier. El traise ca si cand n-ar fi nici un Dumnezeu, nici cer si
21:20 nici viata viitoare; ca si cand tot ceea ce avea erau numai al sau, si nu datora nimic nici fata de Dumnezeu si nici fata de om. Psalmistul descria pe acest bogat atunci cand scria: "Nebunul zice in inima lui: 'Nu este Dumnezeu." Psalmul 14,1.
21:21 Acest om a trait si a planuit numai pentru el. El vedea acum ca viitorul ii era asigurat cu imbelsugare; pentru el nu mai conta nimic acum decat sa stranga recolta si sa se bucure de roadele muncii lui. El se considera ca fiind favorizat in comparatie cu altii, si se felicita pentru o asa inteleapta administrare a bunurilor sale. El se vedea onorat de concetatenii sai, ca fiind un om cu o buna judecata, un cetatean prosper. Caci oamenii te vor lauda "cu bucuriile pe care si le fac." Psalmul 49,18.
21:22 Dar "intelepciunea lumii acesteia este o nebunie inaintea lui Dumnezeu." 1 Corinteni 3,19. In timp ce bogatul privea in viitor la anii de bucurii si placeri, Domnul avea cu totul alte planuri. Solia veni la acest administrator necredincios; "Nebunule! Chiar in noaptea aceasta ti se va cere inapoi viata." Iata o cerere pe care banii nu o pot satisface. Bogatia pe care el a strans-o nu poate aduce nici macar o amanare. Ceea ce el s-a straduit ca sa adune o viata intreaga, intr-un moment s-a dovedit a fi fara de valoare pentru el. "Si lucrurile pe care le-ai pregatit, ale cui vor fi? Intinsele lui ogoare si granarele pline pana la refuz ii vor fi luate din mana. El "strange la comori, si nu stie cine le va lua." Psalmul 39,6.
21:23 Singurul lucru care i-ar fi acum de folos, nu si l-a asigurat. Traind numai pentru sine, el a respins acea iubire divina care s-ar fi revarsat in fapte de mila fata de oameni. Prin aceasta, el a respins viata. Caci Dumnezeu este iubire si iubirea este viata. Acest om a ales mai degraba cele pamantesti, decat cele spirituale, si el trebuia sa piara impreuna cu cele pamantesti. "Omul pus in cinste, si fara pricepere, este ca dobitoacele pe care le tai." Psalmul 49,20.
21:24 "Tot asa este si cu cel ce isi aduna comori pentru el, si
21:25 nu se imbogateste fata de Dumnezeu." Tabloul este valabil pentru toate timpurile. Putem face planuri pentru binele nostru egoist, putem sa adunam comori, putem construi comori mari si inalte, asa cum au facut constructorii anticului Babilon; dar nu putem construi un zid atat de inalt, sau o poarta atat de puternica, incat sa impiedice pe vestitorii nimicirii. Imparatul Belsatar "a dat un ospat mare in palatul sau", si "au laudat pe dumnezeii de aur, de argint, de arama si de fier, de lemn si de piatra." Dar mana Celui nevazut a scris pe peretii palatului cuvintele nimicirii, si pasii armatelor vrajmase s-au auzit la portile palatului. "Chiar in noaptea aceea, Belsatar, imparatul Haldeilor, a fost omorat." Daniel 5,30.
21:26 A trai numai pentru sine, inseamna a pieri. Lacomia, dorinta de a castiga numai pentru folos propriu, egoist, desparte sufletul de viata. Este spiritul lui Satana acela de a lua, a acapara, de a strange pentru sine. Spiritul Domnului Hristos da, sacrifica totul pentru binele altora! "Si marturisirea este aceasta: 'Dumnezeu ne-a dat viata vesnica, si aceasta viata este in Fiul Sau. Cine are pe Fiul, are viata; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viata'" 1 Ioan 5, 11-l2.
21:27 De aceea, El a spus: "Vedeti si paziti-va de orice fel de lacomie de bani; caci viata cuiva nu sta in belsugul avutiei lui." Luca 12,15.