20:1 Cap. 19 - Masura iertarii
20:2 (Capitol bazat pe textele din Matei 18,2l- 35)
20:3 Apostolul Petru a venit la Domnul Hristos cu intrebarea: "Doamne, de cate ori sa iert pe fratele meu, cand va pacatui impotriva mea? Pana la sapte ori?" Rabinii limitau acordarea iertarii pana la trei ori. Apostolul Petru, indeplinind - dupa parerea lui - invatatura Domnului Hristos, a gandit sa extinda acordarea iertarii pana la "sapte ori" numarul desavarsirii. Dar Domnul Hristos ne-a invatat ca nu trebuie sa obosim iertand. "Eu nu-ti zic pana la sapte ori, ci pana la saptezeci de ori cate sapte."
20:4 Apoi, El infatiseaza adevaratul motiv pe baza caruia iertarea trebuie sa fie acordata, cum si primejdia de a nutri un spirit neiertator. Intr-o parabola, El a povestit despre un imparat care a venit sa se socoteasca cu slujbasii care administrau afacerile imparatiei sale. Unii dintre acesti slujbasi au primit o imensa suma de bani apartinand statului. Pe cand imparatul cerceta modul in care acestia au administrat bunurile ce le-au fost incredintate, inaintea lui a fost adus un om a carei datorie fata de stapanul sau se ridica la imensa suma de zece mii de talanti.
20:5 El n-avea cu ce plati datoria; conform obiceiului, imparatul a poruncit sa fie vandut, cu tot ceea ce avea, ca sa plateasca datoria. Dar, ingrozit, omul se arunca la picioarele lui si-l implora spunandu-i: "Doamne, mai ingaduieste-ma, si-ti voi plati tot." Stapanul robului aceluia, facandu-i-se mila de el, i-a dat drumul si i-a iertat datoria.
20:6 "Robul acela, cand a iesit afara, a intalnit pe unul din tovarasii lui de slujba, care-i era dator o suta de lei. A pus mana pe el si-l strangea de gat, zicand: 'Plateste-mi ce-mi esti dator! Tovarasul lui s-a aruncat la pamant, il ruga si zicea: 'Mai ingaduieste-ma, si-ti voi plati.' Dar el n-a vrut, ci s-a dus si l-a aruncat in temnita, pana va plati datoria. Cand au vazut tovarasii lui cele intamplate, s-au intristat foarte mult si s-au dus de au spus stapanului lor toate cele petrecute. Atunci stapanul a chemat la el pe robul acesta si i-a zis: 'Rob viclean! Eu ti-am iertat toata datoria, fiindca m-ai rugat. Oare nu se cadea sa ai si tu mila de tovarasul tau, cum am avut eu mila de tine? 'Si stapanul s-a maniat si l-a dat pe mana chinuitorilor, pana va plati tot ce datora." Matei 18, 23-35.
20:7 Aceasta parabola prezinta detaliile care sunt necesare pentru completarea tabloului, dar care n-au corespondent in semnificatia ei spirituala. Atentia nu trebuie sa fie atrasa de aceste detalii. Aici sunt ilustrate unele adevaruri mari, si atentia noastra trebuie sa fie acordata acestora.
20:8 Iertarea acordata de acest imparat reprezinta iertarea divina a tuturor pacatelor. Domnul Hristos este reprezentat prin imparatul, care, plin de mila, a iertat datoria robului sau. Pacatosul se afla sub condamnarea Legii calcate. El nu se poate mantui singur si, pentru acest motiv, Domnul Hristos a venit in aceasta lume, imbracand divinitatea Sa cu haina naturii noastre omenesti, si Si-a dat viata Sa, El, cel drept, pentru cel nedrept. El S-a dat pe Sine pentru
20:9 pacatele noastre si, fiecarui suflet, El ii ofera, fara bani, sangele Lui aducator de iertare. "La Domnul este indurare, si la El este belsug de rascumparare." Psalmul 130,7.
20:10 Iata motivul in baza caruia noi ar trebui sa exercitam mila fata de cei pacatosi, ca si noi. "Daca astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie sa ne iubim si noi unii pe altii." 1 Ioan 4,11. "Fara plata ati primit, fara plata sa dati." Matei 10,8.
20:11 In parabola, cand datornicul s-a rugat sa fie pasuit, cu promisiunea: "Mai ingaduieste-ma, si-ti voi plati", sentinta a fost revocata, intreaga datorie a fost iertata si imediat, i s-a oferit ocazia ca sa urmeze si el exemplul stapanului sau care l-a iertat. Iesind de la imparat, el a intalnit pe un tovaras al sau de slujba, care ii datora o mica suma de bani. Lui i se iertase o datorie de zece mii de talanti; datornicul sau ii datora numai o suta de lei. Dar el, care a fost tratat cu atata mila, s-a comportat cu tovarasul sau de lucru intr-un mod cu totul diferit. Datornicul sau a facut un apel identic cu acela pe care el personal l-a adresat imparatului, dar fara un rezultat asemanator. El, care fusese de curand iertat, n-a avut o inima plina de mila si iertare. Mila ce i-a fost acordata el n-a dat-o pe fata in comportamentul sau cu tovarasul lui de lucru. El n-a raspuns rugamintii ce i-a fost adresata de a fi indurator. Mica suma de bani ce-i era datorata, era tot ceea ce avea in minte acest slujitor nerecunoscator. El pretindea tot ceea ce gandea el ca i se cuvine, si a adus la indeplinire o sentinta asemanatoare aceleia care, in mod asa de binevoitor, fusese anulata in dreptul sau.
20:12 Cat de multi, astazi, dau pe fata un spirit asemanator. Cand datornicul a cerut stapanului sau mila, el n-avea simtamantul real al enormei lui datorii. El nu-si dadea seama de starea lui disperata. El spera sa gaseasca singur o cale de scapare. "Mai ingaduieste-ma, si-ti voi plati", spunea el. Tot astfel, sunt foarte multi aceia care nadajduiesc ca prin propriile lor fapte sa capete favoarea lui Dumnezeu. Ei nu-si dau seama de starea lor deznadajduita.
20:13 Ei nu accepta harul lui Dumnezeu, ca un dar, fara de plata, ci incearca sa cladeasca pe indreptatirea de sine. Inimile lor nu se zdrobesc si nici nu se umilesc din cauza pacatului, iar fata de altii sunt severi si neiertatori. Comparate cu pacatele fratilor lor savarsite fata de ei,
20:14 propriile lor pacate impotriva lui Dumnezeu, sunt ca zece mii de talanti, fata de o suta de lei - aproximativ unu, fata de un milion; si totusi, ei indraznesc sa fie neiertatori.
20:15 In parabola, stapanul a chemat pe datornicul nemilostiv si i-a zis: "Rob viclean! Eu ti-am iertat toata datoria, fiindca m-ai rugat. Oare nu se cadea sa ai si tu mila de tovarasul tau, cum am avut eu mila de tine? Si stapanul s-a maniat si l-a dat pe mana chinuitorilor, pana va plati tot ce datora." "Tot asa va va face si Tatal Meu cel ceresc, daca fiecare din voi nu iarta din toata inima pe fratele sau." Cine refuza sa ierte, isi pericliteaza astfel propria lui nadejde de a fi iertat.
20:16 Dar invatatura din aceasta parabola n-ar trebui sa fie gresit aplicata. Iertarea lui Dumnezeu manifestata fata de noi nu ne scuteste nicidecum de datoria noastra de a-L asculta. Tot astfel, spiritul de iertare manifestat fata de aproapele nostru nu scuteste de cerintele unei drepte indatoriri. In rugaciunea pe care Domnul Hristos a invatat pe ucenici s-o rosteasca, El spunea: "Si ne iarta greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri" Matei 6,12. Prin aceasta El nu intelegea faptul ca, in vederea iertarii pacatelor noastre, noi nu trebuie sa cerem de la datornicii nostri ceea ce in mod drept acestia ne sunt datori. Dar daca ei nu pot plati, chiar daca acesta este rezultatul unei neintelepte administrari, ei nu trebuie aruncati in inchisoare, chinuiti, sau chiar tratati in mod aspru; parabola aceasta nu ne invata sa incurajam indolenta. Cuvantul lui Dumnezeu declara ca, daca cineva nu vrea sa lucreze, nici sa nu manance. 2 Tesaloniceni 3,10. Dumnezeu nu cere celor care muncesc din greu sa sustina pe altii in lenevia lor. Irosirea timpului si lipsa eforturilor, iata ceea ce face ca multi sa ajunga in saracie si lipsuri. Daca aceste scaderi nu vor fi corectate de acei care se complac in ele, atunci tot ceea ce s-ar putea face pentru ei, ar fi ca atunci cand ai pus o comoara intr-un sac rupt, care este numai gauri. Exista totusi si o saracie, fara ca cel in cauza sa fie vinovat, si noi trebuie sa avem mila si impreuna simtire fata de acestia care sunt mai putin favorizati.
20:17 Noi ar trebui sa tratam pe altii, exact asa cum noi insine, in imprejurari asemanatoare, am dori sa fim tratati.
20:18 Duhul Sfant ne indeamna prin apostolul Pavel - "Deci, daca este vreo indemnare in Hristos, daca este vreo mangaiere in dragoste, daca este vreo legatura a Duhului, daca este vreo milostivire si vreo indurare, faceti-mi bucuria deplina, si aveti o simtire, o dragoste, un suflet si un gand. Nu faceti nimic din duh de cearta sau din slava desarta; si in smerenie fiecare sa priveasca pe altul mai pe sus de el insusi. Fiecare din voi sa se uite nu la foloasele lui, ci si la foloasele altora. Sa aveti in voi gandul acesta, care era si in Hristos Isus." Filipeni2,l-5.
20:19 Dar pacatul n-ar trebui tratat cu usurinta. Dumnezeu ne-a poruncit sa nu suferim raul la fratele nostru. El spune: "Daca fratele tau pacatuieste impotriva ta, mustra-l!" Luca 17,3. Pacatul trebuie sa fie numit pe numele lui si trebuie sa fie in mod deschis pus inaintea celui ce l-a savarsit.
20:20 In insarcinarea data lui Timotei, apostolul Pavel, scriind prin Duhul Sfant, a spus: "Propovaduieste Cuvantul, staruieste asupra lui la timp si ne la timp, mustra, cearta, indeamna cu toata blandetea si invatatura." 2 Timotei 4,2. Iar lui Tit, el ii scria: "in adevar... sunt multi nesupusi, flecari si amagitori... De aceea mustra-i aspru, ca sa fie sanatosi in credinta." Tit 1,10-l3.
20:21 "Daca fratele tau a pacatuit impotriva ta, du-te si mustra-l intre tine si el singur. Daca te asculta, ai castigat pe fratele tau. Dar daca nu te asculta, mai ia cu tine unul sau doi insi, pentru ca orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a doi sau trei martori. Daca nu vrea sa asculte de ei, spune-l Bisericii: si, daca nu vrea sa asculte nici de Biserica, sa fie pentru tine ca un pagan si ca un vames." Matei 18,15-l7.
20:22 Mantuitorul nostru ne invata ca problemele de neintelegeri dintre crestini, trebuie sa fie aplanate in biserica.
20:23 Ele n-ar trebui aduse inaintea acelora care nu se tem de Dumnezeu. Daca un crestin este nedreptatit de fratele sau, acesta sa nu se adreseze celor ce nu cred, tarandu-l la judecata. El sa urmeze invatatura pe care ne-a dat-o Domnul Hristos. In loc de a cauta sa se razbune singur, sa salveze pe fratele sau. Dumnezeu va ocroti interesele acelora care il iubesc si se tem de El si, de aceea, cu incredere, noi sa incredintam cazul nostru Lui, care judeca cu dreptate.
20:24 Prea adesea, cand cineva greseste mereu si mereu si acesta isi marturiseste greseala sa, cel impotriva caruia s-a gresit se simte obosit si considera ca a iertat destul. Dar Mantuitorul ne-a spus deschis cum sa ne purtam cu cel gresit: "Daca fratele tau pacatuieste impotriva ta, mustra-l. Si daca-i pare rau, iarta-l," Luca 17,3. Sa nu-l tii la distanta socotindu-l nevrednic de increderea ta. Ia seama la tine insuti, "ca sa nu fii ispitit si tu." Galateni 6,1.
20:25 Daca fratii tai gresesc, tu trebuie sa-i ierti. Cand vin la tine si isi recunosc greseala, tu nu trebuie sa zici: "nu
20:26 cred ca sunt destul de umiliti. Nu cred ca ei sunt sinceri in marturisirea lor." Cu ce drept ii judeci ca si cand le-ai citi inima? Cuvantul Domnului spune: "Daca-i pare rau, iarta-l. Si chiar daca pacatuieste impotriva ta de sapte ori pe zi, si de sapte ori pe zi se intoarce la tine si zice: 'imi pare rau' - sa-l ierti." Luca 17,3. Si nu numai de sapte ori, ci de saptezeci de ori cate sapte - tot atat de des, de cate ori te iarta Dumnezeu pe tine.
20:27 Noi datoram totul harului fara de plata al lui Dumnezeu. In legamant, harul a consacrat adoptiunea noastra. In lucrarea Mantuitorului nostru, harul a savarsit rascumpararea si renasterea noastra, cum si inaltarea noastra la pozitia de mostenitori impreuna cu Hristos. Harul acesta sa fie deci facut cunoscut si altora.
20:28 Nu dati celui gresit nici o ocazie de descurajare. Nu ingaduiti ca o asprime fariseica sa raneasca pe fratele vostru. Nici un gand amar de batjocora sa nu se iveasca in mintea sau inima voastra. Nici o urma de dispret sa nu se simta in vocea voastra. Daca veti rosti un cuvant de la voi, sau veti lua o atitudine de indiferenta, sau veti manifesta un spirit de banuiala sau neincredere, lucrul acesta ar putea aduce ruina unui suflet. El are nevoie de un frate cu o inima plina de simpatie ca a Fratelui mai Mare, care sa miste inima lui omeneasca. Faceti-l sa simta mai bine strangerea puternica a unei maini iubitoare si sa auda soptindu-i-se: "Sa ne rugam." Dumnezeu va va da la amandoi o bogata experienta. Rugaciunea ne uneste laolalta unul cu celalalt, si cu Dumnezeu. Rugaciunea aduce pe Domnul Hristos alaturi de noi si da celui ce sta sa cada, celui apasat, noi puteri spre a birui lumea, firea si pe cel rau. Rugaciunea indeparteaza atacurile lui Satana.
20:29 Cand cineva se intoarce de la imperfectiunile omenesti sa priveasca la Hristos, in caracterul acestuia are loc o transformare divina. Spiritul Domnului Hristos lucrand asupra inimii, o face asemenea chipului Sau.
20:30 Sa staruim dar in a inalta pe Hristos. Ochii mintii sa fie indreptati spre "Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii." Ioan 1,29. Si angajati fiind in aceasta lucrare, sa nu uitam ca "cine
20:31 intoarce pe un pacatos de la ratacirea caii lui, va mantui un suflet de la moarte, si va acoperi o sumedenie de pacate." Iacov 5,20.
20:32 "Dar daca nu iertati oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre." Matei 6,l5. Nimic nu poate justifica un spirit neiertator. Cel care este neiertator fata de ceilalti, demonstreaza faptul ca el insusi nu este partas harului iertator al lui Dumnezeu. Prin iertarea lui Dumnezeu, inima celui gresit este strans atrasa de inima cea mare a Iubirii Infinite. Fluxul iubirii divine se revarsa in sufletul pacatosului, si de la el, la altii. Mila si indurarea pe care Domnul Hristos a manifestat-o in propria si pretioasa Sa viata, vor fi vazute in viata acelora care devin partasi harului Sau. "Daca n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui." Romani 8,9. Unul ca acesta este instrainat de Dumnezeu, apt numai pentru o vesnica separare de El.
20:33 Este adevarat ca el poate sa fi primit candva iertarea; dar spiritul sau nemilos arata faptul ca el respinge acum iubirea iertatoare a lui Dumnezeu. El s-a despartit de Dumnezeu, si se afla in aceeasi stare in care se gasea mai inainte de a fi iertat. El a negat pocainta sa, si pacatele sale apasa asupra lui ca si cand niciodata nu s-ar fi pocait de ele.
20:34 Dar marea invatatura a parabolei se afla in contrastul dintre mila lui Dumnezeu si inima impietrita si nemiloasa a omului; in faptul ca mila plina de iertare a lui Dumnezeu trebuie sa fie o masura si pentru noi. "Oare nu se cadea sa ai si tu mila de tovarasul tau, cum am avut eu mila de tine?"
20:35 Noi nu suntem iertati pentru ca iertam, ci CUM IERTAM! Temeiul pentru orice iertare se afla in iubirea nemeritata a lui Dumnezeu; dar, prin atitudinea noastra fata de altii, noi dovedim daca ne-am insusit sau nu aceasta iubire. De aceea, Domnul Hristos spunea: "Caci cu ce judecata judecati, veti fi judecati; si cu ce masura masurati, vi se va masura." Matei 7,2.