2:1 Cap.1 - Invatatura prin parabole
2:2 Prin parabolele Domnului Hristos se urmareste invatarea acelorasi adevaruri ca si prin venirea si lucrarea Sa in lume. Pentru ca noi sa putem cunoaste caracterul si viata Sa divina, Fiul lui Dumnezeu a imbracat natura trupului nostru si a locuit printre noi. Divinitatea, a fost descoperita in natura noastra omeneasca, slava nevazuta, in forma omeneasca vizibila. Oamenii puteau invata despre cele necunoscute, prin ceva cunoscut, lucrurile ceresti au fost descoperite prin cele ceresti, Dumnezeu S-a manifestat in infatisarea oamenilor. Tot asa era si cu invataturile Domnului Hristos, cele necunoscute erau ilustrate prin cele necunoscute, adevarurile divine, prin lucruri pamantesti cu care oamenii erau foarte familiarizati.
2:3 Sfanta Scriptura zice: "Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri in pilde, ... ca sa se implineasca ce fusese vestit prin proorocul, care zice: "Voi vorbi in pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii" Matei 13,34-35. Lucrurile din natura ii serveau ca mijloc pentru invatarea celor spirituale, lucrurile din natura si experienta vietii ascultatorilor Sai, erau puse in legatura cu adevarurile Cuvantului scris. Conducand astfel pe om de la lucrurile naturale, la imparatia spirituala, parabolele Domnului Hristos
2:4 sunt niste verigi in lantul adevarului care uneste pe om cu Dumnezeu si pamantul cu cerul.
2:5 In invataturile Sale scoase din natura, Domnul Hristos vorbea despre lucrurile pe care chiar mainile Sale le-a facut si care aveau calitati si virtuti pe care El insusi le daduse. In desavarsirea lor de la inceput, toate lucrurile create erau o expresie a gandirii lui Dumnezeu. Pentru Adam si Eva in caminul lor din Eden, natura era plina de cunostinta lui Dumnezeu, avand din abundenta invatatura divina. Intelepciunea vorbea ochilor si era primita in inima, caci ei comunicau cu Dumnezeu prin lucrarile creatiunii Sale. De indata ce perechea sfanta a pacatuit, calcand Legea Celui Prea Inalt, stralucirea de la fata lui Dumnezeu s-a departat de pe chipul naturii. Pamantul era acum vatamat si manjit de pacat. Si totusi chiar si in starea aceasta stricata, a ramas mult din ceea ce este frumos. Invataturile pe care Dumnezeu le-a asezat in cele create de El nu s-au sters cu totul, bine inteleasa, natura vorbeste despre Creatorul ei.
2:6 In zilele Domnului Hristos aceste invataturi fusesera pierdute din vedere. Oamenii aproape ca nu mai vedeau pe Dumnezeu in lucrarile Sale. Pacatosenia neamului omenesc a aruncat un giulgiu peste minunata fata a creatiunii, si in loc de a descoperi pe Dumnezeu, lucrarile Sale au devenit un obstacol care Il ascundeau. Oamenii ... "au slujit si s-au inchinat fapturii in locul Facatorului". Astfel, paganii "s-au dedat la gandiri desarte si inima lor fara pricepere s-a intunecat." Romani 1,25.21. La fel se petreceau lucrurile si in Israel. Nu numai lucrurile din natura, dar pana si serviciul jertfelor si chiar Scripturile - toate date pentru a descoperi pe Dumnezeu - au fost asa de sucite de oameni, incat au devenit mijloace de a-L ascunde.
2:7 Domnul Hristos a cautat sa dea la o parte tot ceea ce intuneca adevarul. El a venit
2:8 sa indeparteze valul pe care pacatul l-a intins peste fata naturii, scotand la lumina slava spirituala pe care, toate lucrurile au fost create, s-o reflecte. Cuvintele Sale au asezat invataturile din natura, ca si cele ale Sfintelor Scripturi, intr-o noua lumina si le-au facut a fi o noua descoperire.
2:9 Domnul Hristos a luat crinul cel frumos si l-a pus in mainile copiilor si al tinerilor, si pe cand acestia priveau tinta chipul Lui, radiind de stralucirea ce venea de la fata Tatalui Sau, El le dadu invatatura urmatoare: "Uitati-va cu bagare de seama cum cresc crinii de pe camp (in simplitatea frumusetii lor naturale): ei nici nu torc, nici nu tes, totusi va spun ca nici chiar Solomon in toata slava lui nu s-a imbracat ca unul din ei." Apoi urmeaza placuta asigurare si invatatura cea insemnata: "Asa ca, daca astfel imbraca Dumnezeu iarba de pe camp, care astazi este dar maine va fi aruncata in cuptor, nu va va imbraca El pe voi, putin credinciosilor?" Matei 6,28-30.
2:10 In predica de pe munte aceste cuvinte au fost adresate si altora nu numai tinerilor si copiilor. Ele au fost adresate multimii printre care se aflau barbati si femei plini de griji si necazuri, intristati de dezamagiri si durere. Si Domnul Hristos a continuat: "Nu va ingrijorati dar zicand: "Ce vom manca?" sau: "Ce vom bea?" sau: "Cu ce ne vom imbraca?" Fiindca toate aceste lucruri neamurile le cauta. Tatal vostru cel ceresc stie ca aveti trebuinta de ele." Apoi, intinzandu-si mainile spre multimea din jurul Sau, a spus: "Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra." Matei 6,31-33. In felul acesta a interpretat Domnul Hristos solia pe care tot El o daduse despre crinii si iarba campului. El doreste ca noi sa citim aceasta lectie pe fiecare crin si pe fiecare fir de iarba. Cuvintele Sale sunt pline de asigurare si au darul de a intari increderea in Dumnezeu.
2:11 Atat de larg cuprinzatoare erau vederile Domnului Hristos cu privire la adevar, atat de vasta, invatatura Sa, incat orice faza a desfasurarii lucrurilor din natura era folosita pentru ilustrarea adevarului. Scenele asupra carora se oprea zilnic ochiul, toate erau puse in legatura cu unele adevaruri spirituale, asa incat natura este imbracata cu parabolele Domnului.
2:12 In prima parte a lucrarii Sale, Domnul Hristos vorbise poporului in cuvinte asa de simple, incat toti ascultatorii Sai puteau sa priceapa adevarurile care aveau sa-i faca intelepti spre mantuire. Dar in multe inimi, adevarul nu a prins radacina si a fost foarte repede luat de la ei. "De aceea le vorbesc in pilde," spunea El, "pentru ca ei, macar ca vad, nu vad si macar ca aud, nu aud, nici nu inteleg... Caci inima acestui popor s-a impietrit, au ajuns tari de urechi, si-au inchis ochii, ca nu cumva sa vada..." Matei 13,13-15.
2:13 Isus dorea sa le trezeasca interesul. El dorea sa ridice
2:14 nepasarea si sa imprime adevarul in inima. Invatatura prin parabole era obisnuita si atragea respectul si atentia nu numai a iudeilor, ci si a celor apartinand altor natiuni. El nu putea folosi nici o alta metoda mai eficienta, pentru invatat. Daca ascultatorii Sai ar fi dorit sa cunoasca lucrurile dumnezeiesti, atunci ar fi putut sa inteleaga cuvintele Sale, caci El a fost totdeauna binevoitor sa le explice cercetatorului sincer.
2:15 De asemenea, Domnul Hristos avea de prezentat adevaruri pe care oamenii nu erau pregatiti sa le primeasca nici chiar sa le inteleaga. Si pentru acest motiv, El i-a invatat, in parabole. Punand in legatura invatatura Sa cu scenele din viata, din experienta vietii sau din natura, El le castiga atentia si le misca inimile. Mai tarziu, cand priveau la lucrurile pe care El le folosise pentru a ilustra invataturile Sale, ei isi aduceau aminte de cuvintele divinului Invatator. Pentru mintile care erau deschise Duhului Sfant, insemnatatea invataturilor Mantuitorului se descoperea din ce in ce mai mult. Cele neintelese incepeau sa devina clare, iar ceea ce era pana atunci greu de priceput, devenea usor de inteles.
2:16 Domnul Hristos cauta calea spre a ajunge la fiecare inima. Folosind o variata gama de ilustratii, El nu numai ca a prezentat adevarul in diferitele lui aspecte, ci l-a si aplicat diferitilor Lui ascultatori. Interesul lor era trezit prin ilustratii luate din viata lor zilnica. Nici unul dintre cei ce ascultau pe
2:17 Mantuitorul, nu putea avea simtamantul ca era neglijat sau uitat. Chiar si ascultatorii cei mai umili si pacatosi, auzeau in invataturile Lui o voce care le vorbea cu simpatie si blandete.
2:18 Si Domnul mai avea si un alt motiv pentru care invata in parabole. Printre multimea care se aduna in jurul Sau, se aflau preoti si rabini, carturari si batrani, irodieni si conducatori, iubitori de placeri, bigoti, oameni plini de ambitie, care mai presus de orice doreau sa gaseasca ceva cu care sa-L invinuiasca. Iscoadele acestora il urmareau pas cu pas, zi dupa zi, pentru a prinde de pe buzele Lui ceva cu care sa-L poata condamna si sa aduca pentru totdeauna la tacere pe cel care parea ca atrage pe toata lumea la El. Mantuitorul a inteles caracterul acestor oameni si El a prezentat astfel adevarul, incat ei sa nu poata gasi nimic prin care sa poata aduce cazul Sau inaintea Sinedriului. Prin parabole El mustra fatarnicia si faptele urate ale acelora care ocupau pozitii inalte si intr-un limbaj figurat, El a imbracat adevaruri de un caracter atat de taios incat daca ar fi fost rostite pe fata, in mod direct, cei vizati n-ar fi ascultat cuvintele Sale, ci repede ar fi pus capat lucrarii Lui. Dar in timp ce se ferea de iscoade, El prezenta adevarul asa de clar, incat ratacirea se vedea limpede, iar inimile sincere erau ajutate de invataturile Sale. Intelepciunea divina si harul nemijlocit erau acum facute clar, prin lucrarile creatiunii lui Dumnezeu. Prin natura si din intamplarile vietii, oamenii erau invatati despre Dumnezeu. "Insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica, si dumnezeirea Lui, se vad lamurit, de la facerea lumii, cand te uiti cu bagare de seama la ele, in lucrurile facute de El." Romani 1,20.
2:19 In invatatura aceasta prin parabole a Mantuitorului, gasim un indiciu a ceea ce constituie in adevar "inalta educatie". Domnul Hristos ar fi putut descoperi oamenilor cele mai profunde adevaruri ale stiintei. El ar fi putut sa dezlege taine pentru a caror intelegere ar fi trebuit veacuri de truda si studiu. El ar fi putut da sugestii in domeniul stiintei care ar fi
2:20 procurat material pentru gandire si stimularea descoperirilor pana la incheierea timpului. Dar El n-a facut acest lucru. El n-a spus nimic care sa satisfaca curiozitatea, sau care ar fi hranit ambitia omeneasca prin deschiderea posibilitatilor pentru castigarea maririi lumesti. In toata invatatura Sa, Domnul Hristos a pus in legatura mintea omeneasca cu intelepciunea Celui Nemarginit. El n-a indrumat pe oameni ca sa studieze teoriile omenesti despre Dumnezeu, despre Cuvantul Sau, sau despre lucrarile Sale. El i-a invatat sa-L priveasca asa cum este El infatisat in lucrarile Lui, in Cuvantul Sau si in lucrarile providentei Sale.
2:21 Domnul Hristos nu S-a ocupat de teorii abstracte, ci cu ceea ce este esential pentru dezvoltarea caracterului, cu ceea ce dezvolta capacitatea omului de cunoastere a lui Dumnezeu si eficienta sa in a face binele. El a vorbit oamenilor despre adevaruri care au legatura cu purtarea omului in viata de toate zilele si care stau la temelia vietii vesnice.
2:22 Domnul Hristos a fost acela care a indrumat educatia poporului Israel. Cu privire la poruncile si oranduirile lui Dumnezeu, El a spus: "Sa le intiparesti in mintea copiilor tai si sa vorbesti de ele cand vei fi acasa, cand vei pleca in calatorie, cand te vei culca
2:23 si cand te vei scula. Sa le legi ca un semn de aducere aminte la maini, si sa-ti fie ca niste fruntarii intre ochi. Sa le scrii pe usiorii casei tale si pe portile tale." Deuteronom 6,7-9. In invataturile Sale, Domnul Hristos a aratat cum trebuie implinita aceasta porunca, cum legile si principiile Imparatiei lui Dumnezeu pot fi astfel prezentate, incat sa se poata vedea frumusetea si valoarea lor. Cand Dumnezeu se ocupa de Israel spre a-l face reprezentantul Sau deosebit, El le-a dat caminuri ca sa locuiasca printre dealuri si vai. In viata caminului lor si in serviciile lor religioase, ei erau adusi in legatura continua cu natura si cu Cuvantul lui Dumnezeu. Asa se face ca Domnul Hristos a invatat pe ucenicii Sai pe marginea lacului, pe coasta muntelui, prin campii si prin dumbravi, acolo unde ei puteau privi la lucrurile din natura prin care El isi ilustra invataturile. Si pe masura ce invatau de la Hristos, ei puneau cunostintele lor in practica, conlucrand impreuna cu El in lucrarea Sa.
2:24 Astfel, prin lucrarile creatiunii, noi trebuie sa cunoastem pe Creator. Cartea naturii este marele manual pe care impreuna cu Sfanta Scriptura noi trebuie sa-l folosim spre a invata pe altii caracterul Sau si sa calauzim oile ratacite inapoi la staulul lui Dumnezeu. Cand sunt studiate lucrarile lui Dumnezeu, Duhul Sfant aduce convingere in minte. Convingerea aceasta nu este produsul rationamentului logic, dar, daca inima nu este prea intunecata spre a cunoaste pe Dumnezeu, iar ochiul prea incetosat ca sa-L vada, urechea prea surda ca sa-I auda vocea, credinciosul ajunge sa dobandeasca o mai profunda pricepere iar adevarurile cele sublime si spirituale ale Cuvantului scris al lui Dumnezeu sunt intiparite in inima.
2:25 In aceste invataturi luate direct din natura, exista o simplitate si o curatie ce le fac a fi de cea mai mare valoare. Toti au nevoie de invataturi care sa fie luate din acest izvor. Frumusetea naturii face ca sufletul sa se indeparteze de pacat si de placerile lumesti, si-l calauzeste spre curatie, spre pace si spre Dumnezeu.
2:26 Prea adesea mintea cercetatorilor este ocupata cu teorii si speculatii omenesti pe nedrept numite stiinta si filozofie. Unii ca acestia trebuie adusi in stransa legatura cu natura. Ei trebuie sa invete faptul ca intreaga creatiune ca si crestinismul au un singur Dumnezeu. Ei trebuie invatati ca sa vada o perfecta armonie intre cele naturale si cele spirituale. Tot ceea ce vad cu ochii sau ating cu mainile lor, sa fie o lectie pentru formarea caracterului. Astfel, puterile mintii vor fi intarite, caracterul se va dezvolta si intreaga viata va fi innobilata.
2:27 Scopul urmarit de Domnul Hristos atunci cand dadea invataturi prin parabole, era in directa legatura cu problema Sabatului. Dumnezeu a dat omului aceasta zi ca o amintire a puterii Sale creatoare si pentru ca acestia sa-L poata recunoaste in lucrarile mainilor Sale. Sabatul ne invita sa vedem in lucrarile creatiunii Sale slava Creatorului.
2:28 Si pentru ca El dorea ca noi sa facem acest lucru, de aceea Domnul Hristos a legat pretioasele Sale invataturi cu frumusetea lucrurilor din natura. In aceasta Sfanta zi de odihna, mai mult decat in oricare alta zi, noi trebuie sa studiem soliile pe care Dumnezeu le-a scris pentru noi in natura. Noi ar trebui sa studiem parabolele Mantuitorului nostru acolo unde El le-a rostit, si anume, in campii si dumbravi, sub cerul liber, prin iarba si flori. Apropiindu-ne tot mai mult de inima naturii, Domnul Hristos face ca prezenta Sa sa fie tot mai reala pentru noi si vorbeste inimilor noastre despre pacea si iubirea Sa.
2:29 Dar Domnul Hristos a legat invataturile Sale, nu numai de ziua de odihna ci si de saptamana de lucru. El are sfaturi si intelepciune pentru cel care ara si pentru cel care seamana samanta. In arat si semanat, in lucratul ogoarelor si seceris, El ne invata sa vedem o ilustrare a lucrarii harului Sau asupra inimii. Astfel in orice lucrare folositoare pe care o facem si in fiecare imprejurare a vietii, El doreste ca noi sa aflam o invatatura despre adevarul divin. Facand astfel, munca noastra obositoare de fiecare zi, nu va mai ajunge sa absoarba toata atentia noastra
2:30 incat sa uitam pe Dumnezeu, ci ea ne va aminti mereu de Creatorul si Rascumparatorul nostru. Gandul lui Dumnezeu va trece atunci ca un fir de aur prin toate grijile si ocupatiile noastre familiale. Pentru noi, slava fetei Sale se va odihni din nou peste chipul naturii. Noi vom invata totdeauna noi lectii ale adevarului ceresc si vom creste atunci asemenea chipului curatiei Sale. In acest fel noi "vom fi ucenici ai Domnului" (Isaia 54,13), si in cele in care noi am fost chemati sa "ramanem cu Dumnezeu." 1 Corinteni 7,24.