17:11 O mare foamete s-a abatut peste tara aceea si el a inceput sa duca lipsa si in situatia aceasta s-a lipit de un locuitor al tarii, care l-a trimis la camp sa-i pazeasca porcii. Pentru un iudeu, ocupatia aceasta era cea mai josnica si cea mai degradanta. Tanarul care se mandrise cu libertatea sa, acum ajunsese un sclav. El se afla in cea mai rea sclavie -"prins in insesi nelegiuirile lui". Proverbe 5,22. Stralucirea lucrurilor amagitoare care l-au ademenit a disparut si el simtea acum povara lanturilor sale. Stand jos pe pamant, in tara aceea pustiita si lovita de foamete, porcii fiind singurii lui tovarasi, el ar fi fost bucuros sa se sature cu roscovele cu care animalele erau hranite. Dintre toti prietenii de petreceri care roiau in jurul sau, si care mancau si beau pe socoteala lui, in zilele cand el era prosper - cand avea bani - n-a mai ramas nici unul care sa-l ajute. Unde este acum bucuria lui desfranata? Aducandu-si la tacere constiinta, adormindu-si sensibilitatile, el se considera fericit; dar acum, cu banii cheltuiti, cu foamea nepotolita, cu mandria infranta si cu caracterul sau moral pipernicit, cu vointa sa slaba si care nu mai inspira incredere, cu simtamintele sale nobile aproape moarte, el era cel mai nenorocit dintre muritori.