16:16 Cata usurare sufleteasca simte el cand in departare aude strigatul slab al oii pierdute. Orientandu-se dupa zbieretul ei, el se catara pe stancile colturoase, merge pana la marginea prapastiei, cu riscul propriei sale vieti. Astfel, el cauta mereu, in timp ce strigatul, din ce in ce mai slab, ii spune ca oaia sa nu este departe de moarte. In cele din urma, efortul sau este rasplatit; oaia pierduta este regasita. Gasind-o, el n-o cearta pentru ca i-a pricinuit atata necaz. El n-o mana cu biciul spre staul. El nici nu incearca s-o mane spre casa. In bucuria sa, el ia creatura ce tremura pe umerii sai; daca este lovita si ranita, o ia in bratele sale, strangand-o strans la sanul sau, pentru ca din caldura propriei sale inimi sa-i poata da viata. Cu multumirea ca cercetarea, cautarea lui n-a fost zadarnica, el o poarta pe drumul intoarcerii spre staul.