15:6 si nici mila fata de cei in suferinta. Vaduva care prezenta cu insistenta cazul sau inaintea lui, era tot mereu respinsa. Mereu si mereu ea venea la el numai ca sa fie tratata cu dispret si sa fie alungata de la scaunul de judecata. Judecatorul stia ca ea avea dreptate, cauza ei era dreapta, si ca el ar fi putut s-o elibereze imediat, dar n-a voit. El dorea sa arate puterea lui arbitrara si se complacea in a o lasa sa vina sa ceara si sa se roage in zadar. Dar vaduva n-a incetat sa vina si nici nu s-a descurajat. Cu toata indiferenta si impietrirea inimii lui, ea starui in cererea sa, pana cand judecatorul consimti sa se ocupe de cazul sau. "Macar ca de Dumnezeu nu ma tem si de oameni nu ma rusinez", spunea el, "totusi pentru ca vaduva aceasta ma tot necajeste, ii voi face dreptate ca sa nu tot vina sa-mi bata capul." Pentru a-si salva reputatia si pentru a evita ca judecata sa partinitoare si unilaterala sa fie cunoscuta de oameni, el consimti sa faca dreptate femeii staruitoare.