Printable ModeParabolele Domnului Hristos, 14
|
14:1 Cap. 13 - Doi inchinatori 14:2 (Capitol bazat pe textele din Luca 18,9-l4) 14:3 Pentru unii care "se incredeau in ei insisi ca sunt neprihaniti, si dispretuiau pe ceilalti", Domnul Hristos a spus parabola Fariseului si a vamesului. Fariseul s-a suit la Templu sa se roage, nu pentru ca simtea ca este pacatos si deci avea nevoie de iertare, ci pentru ca gandea despre sine ca este drept si spera sa castige astfel laude de la oameni. El privea inchinarea sa ca un merit, care-l va recomanda inaintea lui Dumnezeu. In acelasi timp, rugaciunea sa dadea posibilitatea oamenilor sa-si faca o parere inalta despre evlavia sa. El spera sa dobandeasca atat favoarea lui Dumnezeu, cat si a omului. Inchinarea sa era determinata de interesele sale egoiste. 14:4 Si astfel, el era plin de ingamfare. El manifesta aceasta in privirea, umblarea si rugaciunile lui. Tinandu-se departe de ceilalti, ca si cand ar fi zis: "Da-te inapoi, nu te apropia de mine, caci sunt sfant" (Isaia 65,5), el statea si se ruga "in sine". Multumit in totul de sine, el gandea ca Dumnezeu si oamenii il privesc cu aceeasi placere. 14:5 "Dumnezeule, iti multumesc", spunea el, "ca nu sunt ca ceilalti oameni, hrapareti, nedrepti, desfranati sau chiar ca 14:6 vamesul acesta." Luca 18,11. Caracterul sau il judeca nu dupa caracterul cel sfant al lui Dumnezeu, ci dupa caracterul altor oameni. Mintea lui era instrainata de Dumnezeu si indreptata spre oameni. Acesta era secretul multumirii sale de sine. 14:7 Si el a inceput sa-si enumere faptele sale bune. "Eu postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate veniturile mele." Luca 18,12. Religia Fariseului nu ajungea pana la suflet. El nu cauta sa-si formeze un caracter asemenea lui Dumnezeu, o inima plina de iubire si mila. El era satisfacut cu o religie care are de-a face numai cu viata exterioara. Neprihanirea pe care o avea era propria sa neprihanire - rod al propriilor lui fapte - judecata dupa un standard omenesc. 14:8 Oricine se increde in sine, considerand ca este neprihanit, va dispretui pe ceilalti. Ca si Fariseul, se judeca pe sine comparandu-se cu alti oameni si de aceea judeca pe toti ceilalti dupa sine. Neprihanirea sa este pretuita dupa a altora, si cu cat sunt acestia mai rai, cu atat mai neprihanit apare prin contrast, el. Indreptatirea sa de sine il face sa acuze. Ceilalti sunt condamnati de el ca fiind calcatori ai Legii lui Dumnezeu. In acest fel el manifesta acelasi spirit ca al lui Satana, acuzatorul fratilor sai. Cu un astfel de spirit, ii este imposibil sa intre in comuniune cu Dumnezeu. El se intoarce acasa lipsit de binecuvantarea divina. 14:9 Vamesul s-a suit la Templu impreuna cu ceilalti inchinatori, dar curand s-a retras din mijlocul lor, considerandu-se nevrednic sa se uneasca cu ei in rugaciune. Stand mai la o parte el "nu indraznea nici ochii sa si-i ridice spre cer; si se batea cu pumnul in piept", intr-o amara zbuciumare sufleteasca si dispret fata de sine. El simtea ca a pacatuit impotriva lui Dumnezeu, ca este pacatos si manjit. El nu astepta nici macar mila din partea celor din jurul sau, caci acestia priveau la el cu compatimire. El era constient de faptul ca n-avea nici un merit care sa-l recomande inaintea lui Dumnezeu si intr-o cumplita disperare el a strigat: "Dumnezeule, ai mila de mine, pacatosul". Luca 18,13. El nu se compara cu altii. 14:10 Coplesit de simtamantul vinovatiei, el statea acolo ca si cand ar fi fost singur in prezenta lui Dumnezeu. Singura sa dorinta era sa fie iertat si sa aiba pace, singura lui cerere era dupa mila, dupa mila lui Dumnezeu. Si el a fost binecuvantat. "Eu va spun", a zis Domnul Hristos, "ca mai degraba omul acesta s-a pogorat acasa socotit neprihanit, decat celalalt." Luca 18,14. 14:11 Fariseul si vamesul reprezinta doua mari clase de oameni in care se impart cei care vin sa se inchine inaintea lui Dumnezeu. Primii doi reprezentanti ai acestor clase se afla in primii doi copii ce au fost nascuti in aceasta lume. Cain gandea despre sine ca este neprihanit, drept si de aceea el a venit inaintea lui Dumnezeu numai cu un dar de multumire. El nu si-a marturisit pacatul si n-a recunoscut nevoia lui dupa mila lui Dumnezeu. Dar Abel a venit inaintea lui Dumnezeu cu jertfa de sange care simboliza pe Mielul lui Dumnezeu. El a venit ca un pacatos, considerandu-se pierdut, singura sa nadejde fiind iubirea nemeritata a lui Dumnezeu. Dumnezeu a privit cu placere la jertfa lui, dar la Cain si la jertfa lui n-a privit cu placere. Simtamantul nevoii noastre, recunoasterea saraciei si pacatelor noastre, iata primele conditii ale primirii noastre de catre Dumnezeu. "Ferice de cei saraci in duh, caci a lor este imparatia cerurilor" Matei 5,3. 14:12 Pentru fiecare dintre clasele reprezentate prin Fariseu si vames, gasim o lectie in istoria vietii apostolului Petru. In primii ani ai apostolatului sau, Petru gandea despre sine ca este puternic. Asemenea Fariseului, dupa propria sa judecata, el "nu era ca ceilalti oameni." Cand Domnul Hristos in ajunul tradarii Sale instiinta pe ucenicii Sai: "in noaptea aceasta toti veti avea un prilej de poticnire in Mine", Petru, plin de incredere in sine declara: "Chiar daca toti ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea." Marcu 14,27.29. Petru nu cunostea atunci primejdia in care se gasea, increderea in sine l-a amagit. El gandea despre sine ca este in stare sa se impotriveasca ispitei, dar cand, numai dupa cateva ore, incercarea veni, el se lepada de Domnul sau blestemand si jurandu-se. 14:13 Cand insa cantatul cocosului ii reaminti de cuvintele Domnului Hristos, surprins si zdruncinat de ceea ce tocmai facuse, 14:14 el s-a intors si a privit la invatatorul sau. In aceeasi clipa Domnul a privit la Petru si in aceasta privire indurerata, in care erau amestecate mila si iubirea pentru el, Petru a putut sa se inteleaga pe sine. El a iesit afara si a plans amar. Privirea aceea a Domnului Hristos a zdrobit inima sa. Petru a ajuns la un punct crucial in viata sa si plin de amaraciune s-a pocait de pacatul sau. El era asemenea vamesului in mahnirea si pocainta sa si, asemenea vamesului, el a gasit indurare. Privirea Domnului Hristos i-a dat certitudinea iertarii. 14:15 Acum, increderea sa in sine disparuse. Si niciodata, el n-a mai repetat vechile cuvinte pline de mandrie. Dupa invierea Sa, Domnul Hristos de trei ori a pus la incercare pe Petru. "Simone, fiul lui Iona", a spus El, "Ma iubesti tu mai mult decat acestia?" Acum, Petru nu s-a mai inaltat mai presus de fratii sai. El a facut apei la cineva care putea sa-i citeasca inima. "Doamne", i-a zis el, "Tu toate le stii; stii ca Te iubesc." Ioan 21, 15,17. 14:16 Apoi el a primit insarcinarea, sau chemarea sa. I-a fost data o lucrare mult mai mare si mai dificila decat avusese pana atunci. Domnul Hristos l-a insarcinat sa hraneasca oile si mieii turmei Sale. Incredintand astfel pastoririi sale sufletele pentru care Mantuitorul Si-a dat viata, Domnul Hristos a dat lui Petru cea mai puternica dovada a increderii pe care o avea in reabilitarea lui. Ucenicul, care candva fusese nelinistit, mandru si plin de sine, a devenit acum supus si pocait. 14:17 De aici inainte el urma Domnului Sau cu lepadare si sacrificiu de sine. El a fost partas la suferintele Domnului Hristos; si cand Mantuitorul va sta pe tronul slavei Sale, Petru va fi atunci partas la slava Sa. 14:18 Raul, care a pricinuit caderea lui Petru si care a tinut departe pe Fariseu de comuniunea cu Dumnezeu, se dovedeste si astazi a fi ruina multor mii de oameni. Nu este nimic asa de ofensator pentru Dumnezeu, sau atat de periculos pentru sufletul omenesc, decat mandria si increderea in sine. Dintre toate pacatele, acesta este cel mai de plans si greu de vindecat. 14:19 Caderea lui Petru n-a fost deodata, ci treptata. Increderea in sine l-a facut sa creada ca este mantuit si astfel, pas cu pas el a mers tot mai jos pe calea decaderii, pana cand a ajuns sa tagaduiasca pe invatatorul sau. Niciodata nu ne putem pune cu certitudine increderea in eul nostru personal sau sa ne inchipuim, atata vreme cat suntem aici si nu in ceruri, ca suntem siguri impotriva ispitei. Cei care primesc pe Mantuitorul, oricat de sincera ar fi convertirea lor, n-ar trebui niciodata sa fie invatati sa spuna, sau sa considere ca sunt mantuiti. Aceasta este o amagire. Fiecare trebuie sa fie invatat sa aiba nadejde si credinta; dar chiar si atunci cand ne predam pe noi insine Domnului Hristos si stim ca El ne primeste, nu suntem scutiti de ispite. Cuvantul lui Dumnezeu spune: "Multi vor fi curatati, albiti si lamuriti." Daniel 12,10. Numai cei care trec cu bine incercarea vor primi coroana vietii. Iacov 1,12. 14:20 Cei care primesc pe Hristos si in credinta lor de la inceput spun: "sunt mantuit", sunt in primejdia de a-si pune increderea in ei insisi. Ei pierd din vedere propria lor slabiciune, cum si nevoia lor continua de putere divina. Unii ca acestia nu-s pregatiti pentru a face fata inselaciunilor celui rau si, atunci cand sunt ispititi, multi, asemenea lui Petru, cad pana in adancul pacatului. Noi suntem sfatuiti: "Astfel dar, cine crede ca sta in picioare, sa ia seama sa nu cada." 1 Corinteni 10,12. Singura noastra siguranta este intr-o continua neincredere in eul nostru si dependenta noastra de Domnul Hristos. 14:21 Pentru Petru era necesar ca sa invete sa cunoasca propriile sale defecte de caracter si nevoia lui de puterea si harul Domnului Hristos. Domnul nu-l putea scapa din incercari, dar il putea salva de la infrangere. Daca Petru ar fi fost dispus sa primeasca avertizarea Domnului Hristos, atunci el ar fi vegheat in rugaciune; ar fi umblat atunci cu teama si cutremur, pentru ca picioarele lui sa nu se poticneasca. Si el ar fi primit ajutor divin, astfel incat Satana sa nu castige biruinta. 14:22 Petru a cazut din pricina increderii in sine; si prin pocainta si umilinta, picioarele sale au fost din nou intarite. In raportul experientei sale fiecare pacatos poate gasi incurajare. Desi Petru a pacatuit greu, 14:23 a fost iertat. Cuvintele Domnului Hristos erau scrise in sufletul sau: "Eu M-am rugat pentru tine, ca sa nu se piarda credinta ta." Luca 22,23. In agonia remuscarilor sale amare, aceasta rugaciune si amintirea privirii plina de iubire si mila a Domnului Hristos i-au dat nadejde. Dupa invierea Sa, Domnul Hristos Si-a amintit de Petru si a dat ingerului o solie pe care s-o transmita femeilor: "Duceti-va de spuneti ucenicilor Lui, si lui Petru, ca merge inaintea voastra in Galilea, acolo il veti vedea, cum v-a spus." Marcu 16,7. Pocainta lui Petru a fost primita de catre Mantuitorul iertator de pacate. 14:24 Si aceeasi indurare, care a fost acordata ca sa salveze pe Petru, este extinsa fiecarui suflet care a cazut sub puterea ispitei. Este tinta deosebita a lui Satana, de a duce pe oameni in pacat si apoi sa-i paraseasca fara nici un sprijin si tremurand, temandu-se sa mai ceara iertare. Dar de ce ne-am teme oare, cand Dumnezeu a zis: "Afara numai daca vor cauta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine." Isaia 27,5. Au fost luate toate masurile pentru a veni in ajutorul neputintei noastre, oferindu-ne tot felul de incurajari pentru a veni la Hristos. 14:25 Domnul Hristos Si-a adus ca jertfa trupul Sau frant, pentru a rascumpara mostenirea lui Dumnezeu si a da celui pacatos o noua sansa. "De aceea si poate sa mantuiasca in chip desavarsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru ca traieste pururea ca sa mijloceasca pentru ei." Evrei 7,25. Prin viata Sa fara pata, prin ascultarea si moartea Sa pe crucea Golgotei, Domnul Hristos a mijlocit pentru neamul omenesc cazut in pacat. Iar acum, Capetenia mantuirii noastre mijloceste pentru noi nu numai ca un simplu petitionar, ci ca un biruitor care isi cere drepturile biruintei Sale. Jertfa sa este completa, iar ca Mijlocitor al nostru, El aduce la indeplinire lucrarea pe care de buna voie S-a legat s-o infaptuiasca, prezentand inaintea lui Dumnezeu cadelnita cuprinzand propriile Sale merite fara pata, cum si rugaciunile, marturisirile si multumirile poporului Sau. Insotite de parfumul neprihanirii Sale, acestea se inalta la Dumnezeu ca o mireasma placuta. Jertfa Domnului Hristos este primita in intregime si iertarea acopera toata vinovatia pacatului. 14:26 Domnul Hristos S-a angajat a fi inlocuitorul si garantul nostru si El nu trece pe nimeni cu vederea. El, care n-a putut sa vada fiintele omenesti expuse ruinei vesnice, fara ca sa nu-si reverse sufletul mergand pana la moarte pentru ele, va privi cu mila si indurare asupra fiecarui suflet care isi da seama ca nu se poate salva singur. 14:27 Domnul nu va privi asupra niciunui om care se roaga, fara sa-l ajute si sa-l ridice. El, care prin propria Sa jertfa a pus la dispozitia omului un inepuizabil tezaur de putere morala, nu va da gres in a folosi aceasta putere in favoarea noastra. Noi putem sa depunem pacatele si necazurile noastre la picioarele Lui, caci El ne iubeste. Fiecare privire si fiecare cuvant ne invita sa avem incredere. El va forma si va modela caracterul nostru dupa voia Sa. 14:28 In intreaga forta satanica nu exista nici o putere care sa infranga un suflet, care in simplitate se arunca in bratele Domnului Hristos. "El da tarie celui obosit si mareste puterea celui care cade in lesin." Isaia 40,29. 14:29 "Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire." Domnul spune: "Recunoaste-ti numai nelegiuirea, recunoaste ca ai fost necredincioasa Domnului, Dumnezeului tau... Va voi stropi cu apa curata, si veti fi fericiti; va voi curati de toate spurcaciunile voastre si de toti idolii vostri", 1 Ioan 1,9; Ieremia 3,13; Ezechiel 36,25. 14:30 Noi insa trebuie sa avem o cunoastere de noi insine, o cunoastere care sa duca la pocainta, mai inainte ca noi sa putem gasi iertare si pace. Fariseii nu aveau nici o convingere despre pacatul lor. Duhul Sfant nu putea lucra cu ei. Sufletul lor era inchis intr-o platosa a indreptatirii de sine, asupra careia sagetile lui Dumnezeu, ascutite si bine tintite de mainile ingerilor, nu pot s-o strapunga. Numai acela care se recunoaste a fi un pacatos poate fi mantuit de Domnul Hristos. El a venit sa tamaduiasca "pe cei cu inima zdrobita, sa propovaduiasca robilor de razboi slobozirea, si orbilor capatarea vederii, sa dea drumul celor apasati." Luca 4,18. "Nu cei sanatosi au trebuinta de doctor, ci cei bolnavi." Luca 5,31. Noi trebuie sa ne cunoastem adevarata noastra stare, altfel, noi nu vom simti nevoia noastra dupa ajutorul Domnului Hristos. Noi trebuie sa intelegem primejdia noastra sau, de nu, nu vom alerga spre un loc de refugiu. Noi trebuie sa simtim durerile cauzate de ranile noastre sau, de nu, nu vom dori sa fim vindecati. 14:31 Domnul spune: "Pentru ca zici: 'Sunt bogat, m-am imbogatit si nu duc lipsa de nimic', si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol; te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur curatit prin foc, ca sa te imbogatesti; si haine albe, ca sa te imbraci cu ele, si sa nu ti se vada rusinea goliciunii tale; si doftorie pentru ochi, ca sa-ti ungi ochii si sa vezi." Apocalips 3,17-l8. Aurul curatit prin foc este credinta care lucreaza prin dragoste. Numai aceasta ne poate aduce in armonie cu Dumnezeu. Noi putem fi activi, noi putem depune o activitate intensa; dar fara o asemenea iubire ca aceea care se afla in inima Domnului Hristos, noi nu vom putea niciodata sa fim socotiti printre cei care fac parte din familia cerului. 14:32 Nimeni nu poate prin sine sa-si dea seama, sa-si recunoasca greselile. "Inima este nespus de inselatoare si deznadajduit de rea; cine poate s-o cunoasca?" Ieremia 17,9. Buzele pot marturisi o saracie a sufletului pe care inima n-o recunoaste, in timp ce vorbim lui Dumnezeu despre saracia noastra spirituala, inima se poate umfla de mandria superioritatii propriei noastre umilinte si a indreptatirii proprii. Numai intr-un singur fel se poate obtine adevarata cunoastere de sine. Noi trebuie sa privim la Hristos. Ceea ce face pe oameni sa se inalte atat de mult in propria lor dreptate este necunoasterea Lui. Cand contemplam curatia si desavarsirea Lui, atunci noi vom vedea propria noastra slabiciune, saracie si propriile noastre defecte, asa cum sunt ele in realitate. Atunci ne vom vedea pierduti si fara de nadejde, imbracati in hainele indreptatirii de sine asemenea oricarui alt pacatos. Noi vom vedea atunci ca,daca vreodata vom fi mantuiti, aceasta nu se va datora bunatatii noastre, ci harului nemarginit al lui Dumnezeu. 14:33 Rugaciunea vamesului a fost ascultata deoarece ea a fost manifestarea dependentei ce cauta sa se prinda de cel Atotputernic. Eul personal nu era decat o rusine pentru vames. Tot asa trebuie vazut de toti aceia care cauta pe Dumnezeu. Prin credinta - credinta care renunta la orice incredere in sine - cel ce se roaga trebuie sa se prinda bine de puterea Celui vesnic. 14:34 Nici o forma exterioara nu poate lua locul unei credinte si al unei complete recunoasteri de sine. Dar nimeni nu se poate goli pe sine de eul sau. Noi nu putem decat sa fim de acord ca Domnul Hristos sa faca aceasta lucrare. Atunci, limbajul nostru va fi: Doamne, ia-mi inima; caci eu nu ti-o pot da. Ea este proprietatea Ta. Pastrez-o Tu curata, caci eu n-o pot pastra pentru Tine. Mantuieste-ma in ciuda mea insumi, in ciuda eului meu slab si neasemenea lui Hristos. Modeleaza-ma, slefuieste-ma, inalta-ma intr-o atmosfera curata si sfanta, in care curentul cel bogat al dragostei Tale sa poata curge din sufletul meu. 14:35 Aceasta lepadare de sine nu trebuie facuta numai la inceputul vietii de crestin, ci ea trebuie reinnoita la fiecare pas facut spre cer. 14:36 Toate faptele noastre bune sunt dependente de o putere ce se afla in afara noastra. De aceea trebuie sa aiba loc o continua inaltare a inimii catre Dumnezeu, o continua, serioasa si zdrobitoare marturisire si parasire a pacatului, cu o umilire a sufletului inaintea Lui. Numai printr-o continua lepadare de sine si o permanenta dependenta de Domnul Hristos, numai asa vom putea fi siguri in umblarea noastra. 14:37 Cu cat ne apropiem mai mult de Domnul Hristos si cu cat vom vedea mai clar curatia caracterului Sau, cu atat mai limpede ne vom da seama de nespus de marea pacatosenie a pacatului si cu atat mai putin vom cauta sa ne inaltam pe noi insine. Aceia pe care cerul ii recunoaste ca fiind sfinti, sunt ultimii care sa faca parada de propria lor bunatate. Apostolul Petru a devenit un credincios slujitor al Domnului Hristos si a fost foarte mult onorat cu lumina si putere divina; el a avut o parte activa in zidirea Bisericii lui Hristos; dar Petru n-a uitat niciodata experienta teribila a umilintei sale; pacatul sau a fost iertat; si totusi, el stia foarte bine ca numai harul Domnului Hristos putea sa faca fata slabiciunii sale de caracter, care a pricinuit caderea sa. In sine insusi, el n-a gasit nimic cu care sa se laude. 14:38 Nici unul dintre apostoli sau dintre profeti n-a pretins ca este fara de pacat. Cei care au trait aproape de Dumnezeu, cei care si-ar fi sacrificat mai degraba viata decat, cu buna stiinta, sa savarseasca vreun rau, barbati pe care Dumnezeu i-a onorat cu lumina si putere divina, au marturisit pacatosenia propriei lor firi. Ei nu si-au pus increderea in carne, n-au pretins ca au o neprihanire a lor, ei s-au increzut in totul in neprihanirea Domnului Hristos. Tot asa vor sta lucrurile cu toti aceia care privesc la Hristos. 14:39 La fiecare pas de inaintare in experienta crestina, pocainta noastra va fi tot mai profunda. Acelora pe care Domnul i-a iertat, pe care El ii recunoaste ca fiind poporul Sau, El le spune: "Atunci va veti aduce aminte de purtarea voastra rea si de faptele voastre care nu erau bune; va va fi scarba de voi insiva, din pricina nelegiuirilor si uraciunilor voastre". Ezechiel 36, 31. 14:40 El spune de asemenea: "Voi face legamantul Meu cu tine, si vei sti ca Eu sunt Domnul, ca sa-ti aduci aminte de trecut si sa rosesti, sa nu mai deschizi gura de rusine cand iti voi ierta tot ce ai facut", zice Dumnezeu. Ezechiel 16,62-63. Atunci, buzele noastre nu se vor mai deschide pentru a rosti cuvintele de lauda la adresa noastra. Vom sti, atunci, ca, puterea noastra este numai Hristos. Si vom marturisi, atunci, impreuna cu apostolul: "Stiu ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca, pentru ca, ce-i drept, am vointa sa fac binele, dar n-am puterea sa-l fac". Romani 7,18. "in ceea ce ma priveste, departe de mine gandul sa ma laud cu altceva decat cu crucea Domnului nostru Isus Hristos prin care lumea este rastignita fata de mine, si eu fata de lume." Galateni 6,14. 14:41 In armonie cu aceasta experienta este si porunca: "... duceti pana la capat mantuirea voastra, cu frica si cutremur, nu numai cand sunt eu de fata, ci cu mult mai mult acum, in lipsa mea. Caci Dumnezeu este Acela care lucreaza in voi, si va da, dupa placerea Lui, si vointa si infaptuirea." Filipeni 2,12.13. Dumnezeu nu-ti cere sa te temi de faptul ca El nu va implini fagaduintele Sale, ca rabdarea Lui se va sfarsi, sau ca mila Lui se va epuiza. Teme-te mai degraba de faptul ca vointa ta nu se va supune vointei lui Dumnezeu si ca nu cumva trasaturile de caracter mostenite sau cultivate sa stapaneasca in viata ta. "Caci Dumnezeu este Acela care lucreaza in voi si va da, dupa placerea Lui, si vointa si infaptuirea." Sa te temi ca nu cumva eul sa se interpuna intre tine si Mantuitorul tau. Teme-te mai degraba ca nu cumva vointa ta personala sa strice planurile cele mari pe care Dumnezeu vrea sa le aduca la indeplinire prin tine. Teme-te a te increde in propria ta putere, teme-te a trage mana ta din mana Domnului Hristos si a incerca sa mergi pe drumurile vietii fara continua Sa prezenta. 14:42 Noi trebuie sa ne ferim de tot ceea ce ar incuraja mandria si increderea in sine; de aceea ar trebui sa ne ferim a lauda pe cineva, sau sa primim din partea cuiva laude. Este lucrarea lui Satana aceea de a maguli. El se ocupa cu lingusirea in aceeasi masura in care se ocupa cu acuzarea si condamnarea cuiva. In acest fel, el lucreaza la ruinarea sufletului. Acei care 14:43 aduc laude oamenilor sunt folositi de catre Satana, ca agenti ai sai. Toti cei care lucreaza pentru Hristos sa indeparteze de la ei orice cuvant de lauda. Eul trebuie sa fie scos din atentia noastra. Numai Domnul Hristos trebuie sa fie proslavit. "Spre cel care ne iubeste, care ne-a spalat pacatele noastre cu sangele Sau" Apocalips 1:5, trebuie sa ne indreptam privirea si catre El trebuie sa se inalte din inimi laudele noastre. 14:44 Viata in care este nutrita temerea de Dumnezeu nu va fi o viata trista si mohorata. Absenta Domnului Hristos face ca fata sa fie trista, iar viata, un sir neintrerupt de oftaturi. Cei care sunt plini de inaltare si iubire de sine nu simt nevoia unei comuniuni vii, personale, cu Hristos. Inima care n-a cazut pe Stanca este mandra de integritatea ei. Oamenii doresc o religie impunatoare, maiestoasa. Ei doresc sa mearga pe o cale destul de larga ca sa poata lua cu ei toate apucaturile lor. Iubirea lor de sine, iubirea de popularitate cum si placerea de a fi laudati, toate acestea indeparteaza pe Mantuitorul din inimile lor si, fara El, este intuneric si tristete. Dar Domnul Hristos locuind in suflet este un izvor de bucurie. Caci, pentru toti cei care il primesc, nota dominanta a Cuvantului lui Dumnezeu este bucuria. 14:45 "Caci asa vorbeste Cel Prea inalt, a carui locuinta este vecinica si al carui Nume este sfant. Eu locuiesc in locuri inalte si in sfintenie; dar sunt cu omul zdrobit si smerit, ca sa inviorez duhurile smerite, si sa imbarbatez inimile zdrobite." Isaia 57,15. 14:46 Moise a putut privi slava lui Dumnezeu numai cand a fost ascuns in crapatura Stancii. Numai cand vom fi ascunsi in despicatura Stancii, Domnul Hristos ne va acoperi cu palmele Sale strapunse si vom auzi cele ce Domnul spune slujitorilor Sai. Ca si lui Moise, Dumnezeu ni Se va descoperi ca fiind "plin de indurare si milostiv, incet la manie, plin de bunatate si credinciosie, care isi tine dragostea pana in mii de neamuri de oameni, iarta faradelegea, razvratirea si pacatul" Exodul 34,7-7. 14:47 Lucrarea mantuirii implica urmari ce 14:48 sunt greu de inteles de catre om. "Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc." 1 Corinteni 2,9. Cand pacatosul, atras de puterea lui Hristos, se apropie de crucea inaltata a Domnului si se pleaca inaintea ei, el devine o faptura noua. Atunci, ii este data o inima noua. El devine o faptura noua in Isus Hristos. Sfintenia nu mai cere nimic de la el. Dumnezeu insusi socoteste "neprihanit pe cel ce crede in Isus." Romani 3,26. "Iar pe aceia pe care i-a socotit neprihaniti, i-a si proslavit." Romani 8,30. Cat de mare este rusinea si decaderea cauzata de pacat, dar cinstea si inaltarea datorata iubirii rascumparatoare va fi si mai mare. Tuturor fiintelor omenesti, care se straduiesc sa ajunga asemenea chipului divin, le sunt puse la dispozitie comorile cerului, o putere deosebita care ii va aseza intr-o pozitie chiar mai inaltata decat cea a ingerilor care n-au pacatuit niciodata. 14:49 "Asa vorbeste Domnul, Rascumparatorul, Sfantul lui Israel, catre cel dispretuit si urat de popor, catre Robul celor puternici: imparatii vor vedea lucrul acesta si se vor scula, si voievozii se vor arunca la pamant si se vor inchina, din pricina Domnului, care este credincios, din pricina Sfantului lui Israel care Te-a ales." Isaia 49,7. 14:50 "Caci oricine se inalta, va fi smerit; si oricine se smereste, va fi inaltat." Matei 18,14. 14:51 Partea superioara a machetei 14:52 Partea inferioara a machetei 14:53 Partea superioara a machetei 14:54 Partea inferioara a machetei |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: