25:58 vor cadea cu claritate inspaimantatoare cuvintele: "Cantarit in balanta si gasit prea usor." Judecatorul le va spune multor parinti in acea zi: "Ai avut Cuvantul Meu aratandu-ti clar datoria. De ce nu ai ascultat invataturile lui? N-ai stiut ca era vocea lui Dumnezeu? Nu te-am rugat staruitor sa cercetezi Scripturile ca sa nu te ratacesti? Nu numai ca ti-ai distrus propriul suflet, dar prin pretentiile tale de evlavie i-ai ratacit pe multi altii. Tu nu ai parte cu Mine. Departeaza-te. Departeaza-te." O alta categorie sta in picioare, palida si tremuranda, increzandu-se in Hristos dar totusi apasati de un sentiment al propriei nevrednicii. Ei asculta cu lacrimi de bucurie si recunostinta cuvintele de lauda ale Maestrului. Zilele de truda neincetata, de purtat poveri, de teama si de suferinta sunt uitate cand acea voce mai dulce decat muzica harpelor ingerilor, rosteste cuvintele: "Bine, rob bun si credincios, intra in bucuria Domnului tau." Acolo sta oastea celor mantuiti cu ramura de palmier a biruintei in mana si cu coroana pe cap. Acestia sunt aceia care, prin munca staruitoare si credincioasa, au obtinut calificarea pentru cer. Lucrarea vietii lor indeplinita pe pamant, este recunoscuta in curtile ceresti ca o lucrare bine facuta. Cu o bucurie de nedescris, parintii vad coroana, haina si harpa date copiilor lor. Samanta semanata cu lacrimi si rugaciuni se poate sa fi parut semanata in zadar, dar secerisul este cules cu bucurie la sfarsit. Copiii lor au fost mantuiti. Tatilor, mamelor, vor canta vocile copiilor vostri cantarea bucuriei in acea zi? (ST. 1 iulie, 1886)