12:6 Cand a intrat in pustie, Isus era inconjurat de slava Tatalui. Absorbit in comuniunea cu Dumnezeu, Se gasea mai presus de slabiciunile omenesti. Dar slava s-a departat si a fost lasat sa lupte singur cu ispita. Aceasta inainta din toate partile. Natura Sa omeneasca se cutremura in fata luptei care-L astepta. Timp de patruzeci de zile, El postise si Se rugase. Slab si sfarsit de puteri din cauza foamei, obosit si hartuit de ganduri, "atat de schimonosita Ii era fata si atat de mult se deosebea infatisarea Lui de a fiilor oamenilor" (Is. 52,14). Acum era o ocazie pentru Satana. Acum, credea el, va putea sa-L biruie pe Hristos.