72:1 Cap. 70 - Voiosia
72:2 Crestinul adevarat va fi voios. Nu ingaduiti ca ingrijorarile si incurcaturile vietii de zi cu zi sa va tulbure mintea si sa va innegureze chipul. Caci altfel va exista intotdeauna cate ceva care sa va nelinisteasca, sa va tulbure. Viata este asa cum ne-o facem si vom gasi ceea ce cautam. Daca vom cauta tristete si tulburare, daca mintea ticluieste numai exagerarea micilor dificultati inerente, vom gasi din acestea din belsug, ca sa umplem cu ele gandurile si conversatiile noastre. Insa, daca vom cauta partea luminoasa a lucrurilor, vom gasi suficiente lucruri care sa ne faca voiosi si fericiti. Daca oferim zambete, acestea ne vor fi inapoiate; daca rostim cuvinte placute, optimiste si noua, la randul nostru, ne vor fi adresate astfel de cuvinte.
72:3 Cand crestinii sunt mohorati si deprimati, ca si cand ar fi lipsiti de prieteni, parasiti, ei dau o impresie gresita despre religie. In unele cazuri, s-a sustinut ideea ca voiosia nu se potriveste cu demnitatea caracterului crestin, insa acest lucru este o greseala; cerul este numai bucurie; iar daca noi adunam in sufletele noastre bucuriile cerului si, pe cat posibil, le manifestam prin cuvinte si comportament, vom fi mai placuti Tatalui nostru ceresc decat daca am fi mohorati si tristi.
72:4 Datoria fiecaruia este sa cultive voiosia in loc sa zaboveasca mereu asupra necazurilor si supararilor. Multi nu doar ca ajung de compatimit in acest fel, insa ajung chiar sa-si sacrifice sanatatea si fericirea unei imaginatii bolnave. Imprejurul lor sunt lucruri care nu sunt placute, iar infatisarea lor este mereu posomorata si, mai mult decat cuvintele, aceasta exprima o stare de nemultumire.
72:5 Aceste simtaminte deprimante le sunt foarte daunatoare pentru sanatate, deoarece, ingreunand digestia, ei isi dau peste cap alimentatia. Intristarea si nelinistea nu pot remedia nici un singur rau, insa pot provoca multe rele; dar voiosia si optimismul, in timp ce lumineaza calea altora, "sunt viata pentru cei ce le gasesc si sanatate pentru intregul trup." 1
72:6 In vremuri grele, Ellen White a fost optimista. [ In 1867, fratele James White, care a fost intr-o stare critica in urma unui atac de paralizie, a fost internat la "Our Home" in Dansville, New York. Medicul respectivei institutii privea religia ca pe ceva ce aduce descurajare si isi indemna pacientii sa participe la diferite distractii pentru a-i inveseli. Ellen White a fost invitata de unul dintre participanti sa se inscrie la un dans si a fost invitata sa-si inece necazul prin aceasta participare. Cuvintele de mai sus au constituit raspunsul dansei la sugestia repectiva.] Ma vedeti voi vreodata mohorata, abatuta, descurajata sau plangandu-ma de ceva? Eu am o credinta si nu pot face acest lucru. O intelegere gresita a idealului adevarat, cu privire la caracterul crestin si serviciul crestin, este cea care ne conduce la aceste concluzii. Lipsa religiei autentice produce intristare, descurajare si mahnire. Crestinii seriosi cauta sa-L imite pe Domnul Isus, caci a fi crestin inseamna a fi asemenea lui Hristos. Este intr-adevar esential sa avem conceptii corecte in legatura cu viata lui Hristos, obiceiurile Lui, pentru ca principiile Sale sa poata fi respectate in noi, care vom fi asemenea Lui.
72:7 O slujire pe jumatate, iubind lumea, eul, distractiile frivole, il fac pe slujitor sa fie timid, las; el Il urmeaza pe Hristos o mare parte din cale de la distanta mare. O slujire din inima, binevoitoare fata de Isus, produce o religie luminoasa. Cei care Il urmeaza pe Hristos indeaproape nu sunt mohorati. In Hristos este lumina, pace si bucurie pentru totdeauna. Avem mai multa nevoie de Hristos, nu de atata vorbarie, mai multa nevoie de Hristos si mai putin egoism. 2
72:8 Umblati ca niste copiii ai luminii. Nu este voia lui Dumnezeu ca noi sa fim posomorati sau nerabdatori si nici usuratici si superficiali. Este planul bine ticluit al lui Satana de a-i impinge pe oameni cand intr-o extrema, cand intr-alta. Ca niste copiii ai luminii, Dumnezeu doreste ca noi sa cultivam un spirit voios, fericit, pentru a-I putea aduce laude Lui, care ne-a chemat din intuneric la lumina Sa minunata. 3
72:9 Sa castigam afectiunea copiilor. Zambiti, parinti! Zambiti, profesori! Daca inima va este trista, nu lasati ca fata sa exprime acest lucru. Faceti ca stralucirea ce vine dintr-o inima iubitoare, multumitoare, sa va lumineze expresia fetei. Debarasati-va de demnitatea de fier, adaptati-va nevoilor copiilor si faceti-i sa va iubeasca. Trebuie sa le castigati atasamentul, daca doriti sa le imprimati in inima adevarul cu privire la religie. 4
72:10 Mentineti o infatisare placuta si o voce melodioasa. Parintilor, fiti voiosi, nu usuratici, ci multumitori, ascultatori si supusi Tatalui ceresc. Nu aveti libertatea de a va manifesta simtamintele, daca se ivesc lucruri care va enerveaza. A castiga iubirea in educatia copiilor nostri inseamna a fi asemenea apelor adanci care curg mereu. Ei sunt mieluseii turmei lui Dumnezeu. Aduceti-i pe cei micuti la Hristos. Daca parintii vor sa-si educe copiii pentru a fi placuti, ei n-ar trebui sa le vorbeasca niciodata pe un ton de cearta. Educati-va pe voi insiva sa aveti o infatisare placuta si puneti toata dulceata si melodia posibila in voce. Ingerii lui Dumnezeu sunt intotdeauna langa cei micuti ai vostri, dar tonurile vocilor voastre aspre, tari si irascibile nu sunt placute pentru urechile lor. 5
72:11 Mama trebuie sa cultive o atitudine voioasa, multumitoare, fericita. Orice efort in aceasta directie va fi rasplatit cu imbelsugare atat in ce priveste bunastarea fizica, cat si
72:12 caracterul moral al copiilor ei. Un spirit vesel va aduce fericire in familia ei si va imbunatati intr-o mare masura propria ei sanatate. 6
72:13 Indepartati umbrele si usurati povara. Priviti lucrurile intr-o maniera luminoasa, cautand sa indepartati umbrele care, daca ne concentram asupra lor, vor invalui sufletul. Cultivati simpatia fata de semeni. Faceti ca in camin sa domneasca voiosia, bunatatea si iubirea. Aceasta va spori dragostea pentru exercitiul religios, iar datoriile, mari si mici, vor fi indeplinite cu o inima senina. 7
72:14 Voiosia care nu are de-a face cu usuratatea este un har crestin. Noi putem avea adevarata demnitate crestina si in acelasi timp putem fi voiosi si placuti in purtarea noastra. Voiosia, care nu are de-a face cu usuratatea, este unul dintre harurile crestine. 8
72:15 1. Signs of the Times, 12 feb. 1885.
72:16 2. Manuscript 1, 1867.
72:17 3. Australian Union Conference Record, 1 noi. 1904.
72:18 4. Fundamentals of Christian Education, p.68.
72:19 5. Manuscript 126, 1897.
72:20 6. Divina vindecare, p.272.
72:21 7. Signs of the Times, 1 sep. 1898.
72:22 8. Testimonies for the Church, Vol. 4, p.62.