71:12 Definitia adevaratei politeti. Este mare nevoie de cultivarea rafinamentului autentic in camin. Aceasta constituie o marturie puternica in favoarea adevarului. La oricine s-ar manifesta, vulgaritatea in vorbire si purtare dovedeste o inima stricata. Adevarul de origine divina nu degradeaza niciodata pe cel care il primeste si nici nu face din el o persoana grosolana, dura. Adevarul imblanzeste si rafineaza. Cand este primit in inima, el face din tanar un om respectuos si politicos. Politetea crestina se dobandeste numai prin lucrarea Duhului Sfant. Aceasta nu consta intr-o stare afectata, in manifestari emotionale sau gesturi artificiale - plecaciuni sau zambete fortate. Acest fel de politete se intalneste la cei lumesti,