64:1 Cap. 62 - Sa se practice economia
64:2 "Strangeti firimiturile". Domnul Hristos a dat o data ucenicilor o lectie referitoare la economie, demna de toata atentia. El facuse o minune pentru a hrani mii de oameni care ascultasera invataturile Lui; totusi, dupa ce au mancat cu totii, si s-au saturat, El nu a lasat sa se piarda firimiturile. El, care a putut, la nevoie, sa hraneasca acea mare multime prin puterea Sa divina, le-a cerut ucenicilor sa adune firimiturile, astfel ca nimic sa nu se piarda. Aceasta lectie a fost data atat pentru folosul acelora din vremea Domnului Hristos, cat si pentru al nostru. Fiul lui Dumnezeu poarta de grija nevoilor noastre vremelnice. El nu a neglijat firimiturile ramase dupa masa, desi El ar fi putut oricand oferi o asemenea masa. 1
64:3 Lectiile Domnului Hristos trebuie puse in practica in toate domeniile vietii. Economia trebuie practicata in toate lucrurile. Strangeti firimiturile, astfel ca nimic sa nu se piarda. Exista o religie care nu atinge inima, si din aceasta cauza devine doar o forma, niste cuvinte rostite. Nu este traita practic. Religia si cel mai inalt grad de prevedere in treburi si afaceri trebuie sa mearga mana in mana. 2
64:4 Urmati exemplul de tagaduire de sine al lui Hristos. Pentru a cunoaste dezamagirile, necazurile si suferintele oamenilor, Domnul Hristos a coborat pana la cele mai de jos adancimi ale durerii si umilintei. El a mers primul pe cararea pe care le-a cerut urmasilor Sai sa mearga. Acestora El le spune: "Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea zilnic si sa Ma urmeze". Insa aceia care pretind a fi crestini nu sunt dispusi intotdeauna sa puna in practica tagaduirea de sine, pe care o cere Mantuitorul. Ei nu vor
64:5 sa-si tina in frau dorintele spre a avea mai mult, ca sa poata da Domnului. De obicei, se spune astfel: "Familia mea are gusturi scumpe si ma costa multa o intretin." Aceasta arata ca si cei care aduc acest argument, si familiile lor trebuie sa invete lectiile privitoare la economie, lasate de viata Domnului Hristos...
64:6 Cu totii suntem ispititi sa ne satisfacem eul si dorintele extravagante, insa ar trebui sa nu uitam ca Domnul vietii si al slavei a venit in aceasta lume pentru a-i invata pe oameni lectia tagaduirii de sine. 3
64:7 Aceia care nu traiesc pentru ei insisi nu vor cheltui orice ban care le cade in mana pentru a-si satisface trebuintele si asa-zisele dorinte, ci vor pastra in minte gandul ca sunt urmasii lui Hristos si ca exista oameni care duc lipsa de hrana si imbracaminte. 4
64:8 Faceti economii pentru a putea ajuta lucrarea lui Dumnezeu. Multe pot fi spuse tinerilor cu privire la privilegiile lor de a contribui pentru lucrarea lui Dumnezeu prin insusirea lectiilor de economie si tagaduire de sine. Multi gandesc ca trebuie sa-si permita si placerea aceasta si pe cealalta si ca, pentru a face acest lucru, ei trebuie sa cheltuiasca tot venitul pe care-l au. Dumnezeu are un plan mai bun in aceasta privinta. Noi pacatuim fata de noi insine cand ne multumim doar sa mancam, sa bem si sa ne imbracam. Dumnezeu are in vedere ceva mai mult pentru noi. Cand noi dorim sa renuntam la dorintele noastre egoiste si sa ne oferim puterile inimii si ale mintii pentru lucrarea si cauza lui Dumnezeu, agentii ceresti vor colabora cu noi, facand din noi o binecuvantare pentru omenire.
64:9 Chiar daca este sarac, tanarul care este harnic si econom poate strange cat de putin pentru cauza lui Dumnezeu. 5
64:10 Cand suntem ispititi spre cheltuieli inutile. Cand sunteti ispititi sa cheltuiti bani pe podoabe, ar trebui sa va aduceti
64:11 aminte de tagaduirea de Sine si sacrificiul de Sine pe care le-a indurat Mantuitorul pentru salvarea neamului omenesc cazut. Copiii nostri trebuie invatati sa puna in practica tagaduirea de sine si stapanirea de sine. Motivul pentru care atat de multi pastori considera ca au greutati financiare este ca nu isi tin in frau gusturile, poftele si inclinatiile. Motivul pentru care atat de multi barbati devin faliti si ajung sa-si insuseasca in mod necinstit diferite lucruri este datorita faptului ca ei cauta sa multumeasca gusturile extravagante ale sotiilor si copiilor lor. Cat de atenti ar trebui sa fie tatii si mamele, ca sa-si invete copiii, prin cuvant si exemplu personal, sa fie economi. 6
64:12 As vrea sa pot intipari in fiecare minte grozavul pacat al cheltuielii banilor Domnului pe dorinte capricioase. Cheltuirea unor sume care par mici poate declansa un sir de imprejurari care sa tina pana in vesnicie. Cand va fi judecata si cand se vor deschide cartile, in fata ochilor nostri va fi prezentat tot ceea ce s-a pierdut - binele pe care l-ati fi putut face cu banutii stransi si sumele mari de bani pe care le-ati folosit in scopuri cu totul egoiste. 7
64:13 Atentie la maruntis. Nu irositi monedele de mica valoare, cumparand lucruri care nu sunt necesare. Poate ganditi ca nu e mult, insa, adunate, acestea fac o suma mare. Daca putem, noi ne aparam, sustinand ceea ce cheltuim pe lucruri care nu sunt necesare pentru imbracaminte si ingaduinta egoista. Saracia in toate formele este la tot pasul. Iar Dumnezeu ne-a lasat datori sa alinam suferinta omenirii pe orice cale posibila.
64:14 Domnul doreste ca poporul Sau sa fie cu luare aminte in aceasta privinta si sa poarte de grija. El doreste ca sa fim economi si sa nu irosim nimic. 8
64:15 Sumele cheltuite zi de zi pe lucruri inutile, cu gandul: "Nu e mare lucru, doar cativa centi", par mici; insa inmultiti aceste maruntisuri cu zilele anului si, pe masura ce anii trec, cifrele care se obtin par incredibile. 9
64:16 Nu va luati la intrecere cu vecinii in privinta modei. Nu este cel mai bine sa pretindem ca suntem bogati, ori mai presus de ceea ce suntem - urmasii umili ai blandului si smeritului Mantuitor. Nu trebuie sa fim tulburati, daca vecinii nostri isi cladesc si mobileaza casele intr-un mod in care noi nu ne putem permite. Cum priveste oare Domnul Isus la atentia pe care o acordam in mod egoist ingaduirii poftei, spre a place musafirilor nostri sau multumirii propriilor noastre inclinatii? Aceasta este o capcana atat pentru noi, cat si pentru copiii nostri, care sunt in raspunderea noastra, sa ne facem o tinta din etalare. 10
64:17 Experienta personala a Ellenei White in perioada copilariei. Cand aveam doar doisprezece ani, stiam deja ce inseamna sa faci economie. Impreuna cu sora mea, am invatat o meserie si, desi nu castigam decat douazeci si cinci de centi pe zi, din aceasta suma puteam economisi ceva spre a oferi pentru lucrarea misionara. Am economisit incetul cu incetul, pana am avut treizeci de dolari. Apoi, cand am primit solia ca Domnul va veni curand si ca este nevoie de barbati si mijloace pentru lucrare, am simtit ca este un privilegiu pentru noi sa dam cei treizeci de dolari tatalui nostru, cerandu-i sa ii investeasca in reviste si brosuri pentru raspandirea soliei catre cei care se aflau in intuneric...
64:18 Cu banii obtinuti din practicarea meseriei noastre, sora mea si cu mine ne puteam procura haine. Noi ii dadeam banii mamei si ii spuneam: "Cumpara in asa fel incat, dupa ce ne cumperi haine, sa mai ramana ceva si pentru lucrarea misionara". Si ea facea asa, incurajand astfel in noi spiritul misionar. 11
64:19 Practicati economia din principiu. Cei ale caror maini sunt deschise pentru a raspunde apelurilor pentru mijloace, in vederea sustinerii cauzei lui Dumnezeu, si de a-i alina pe cei in suferinta si in nevoie nu se numara printre cei neglijenti si nepriceputi, stangaci in lucrul lor vremelnic. Ei sunt totdeauna atenti sa-si mentina cheltuielile in cadrul venitului lor. Ei sunt economi din principiu; ei simt ca este de datoria lor sa faca economie pentru a putea avea ce darui. 12
64:20 1. Testimonies for the Church, Vol. 4, p.572, 573.
64:21 2. Manuscript 31, 1897.
64:22 3. Letter 4a, 1902.
64:23 4. Review and Herald, 21 aug. 1894.
64:24 5. The Youth's Instructor, 10 sep. 1907.
64:25 6. Letter 11, 1888.
64:26 7. Review and Herald, 11 aug. 1891.
64:27 8. Letter 21, 1898.
64:28 9. Christian Temperance and Bible Hygiene, p.63.
64:29 10. Letter 8, 1889. .
64:30 11. The Youth's Instructor, 10 sep. 1907.
64:31 12. Testimonies for the Church, Vol. 4, p.573.