62:1 Cap. 60 - Ispravnici ai lui Dumnezeu
62:2 Noi trebuie sa recunoastem ca apartinem lui Dumnezeu. Recunoasterea faptului ca apartinem lui Dumnezeu sta la temelia integritatii in afaceri si a adevaratului succes. Creatorul tuturor lucrurilor, El este proprietarul original. Noi suntem ispravnicii Lui. Tot ceea ce avem noi este increderea pe care ne-o acorda El, care sa fie folosita dupa voia Sa.
62:3 Aceasta este o obligatie a fiecarei fiinte omenesti. Aceasta are de-a face cu intreaga sfera a activitatii omului. Fie ca recunoastem sau nu acest lucru, noi suntem ispravnici, carora Dumnezeu le-a incredintat talente si capacitati si pe care El i-a asezat in lume spre a face lucrarea la care El ne-a chemat. 1
62:4 Banii nu ne apartin noua; nici casele, nici pamantul, nici tablourile, nici mobila, nici imbracamintea sau obiectele de lux. Noi suntem straini si calatori. Avem doar acele lucruri care ne sunt necesare pentru sanatate si viata... Binecuvantarile acestea vremelnice ne sunt incredintate pentru a dovedi ca ni se vor putea incredinta bogatii vesnice. Daca trecem proba lui Dumnezeu, atunci noi vom primi acea avutie dobandita, care va fi a noastra - slava, onoare si nemurire. 2
62:5 Va trebui sa dam socoteala. Daca poporul nostru ar oferi pentru cauza lui Dumnezeu banii care i-au fost imprumutati, acordati ca incredere - acea parte pe care o cheltuiesc pentru multumirea de sine, idolatrie - ei si-ar face comori in ceruri si ar face chiar acea lucrare pe care Dumnezeu o cere de la ei. Insa, ca si bogatul din parabola, ei traiesc in lux. Banii pe care Dumnezeu li i-a incredintat, spre a fi folositi pentru slava Numelui Sau, ei ii irosesc
62:6 in extravaganta. Ei nu-si iau timp sa ia in seama socoteala pe care o au de dat lui Dumnezeu, ca in fata le sta o zi a socotelilor, nu prea departe de acum inainte, cand va trebui sa raspunda pentru ispravnicia lor. 3
62:7 Trebuie sa ne amintim intotdeauna ca la judecata vom da socoteala de felul cum am folosit banii lui Dumnezeu. Foarte mult se cheltuie pentru placeri si satisfactii egoiste, lucruri care nu ne fac nici un bine, ci, dimpotriva, ne produc vatamari. Daca noi ne vom da seama ca Dumnezeu este Datatorul tuturor lucrurilor bune, ca banii sunt ai Lui, atunci vom fi intelepti in folosirea lor, in conformitate cu voia Sa cea sfanta. Lumea, obiceiurile ei, moda ei, nu trebuie sa constituie standardul nostru. Nu trebuie sa dorim sa ne conformam practicilor ei; nu trebuie sa ingaduim inclinatiilor noastre firesti sa ne stapaneasca. 4
62:8 Noi putem face din folosirea banilor un mijloc de imbunatatire a celor spirituale, socotindu-i pe acestia ca o incredintare sacra, care sa nu fie intrebuintata pentru a satisface mandria, vanitatea, pofta sau pasiunea. 5
62:9 Mi-a fost aratat ca ingerul raportor inregistreaza cu credinciosie fiecare dar oferit lui Dumnezeu si pus in vistieria Sa si, de asemenea, rezultatele finale ale folosirii acestor mijloace. Ochiul lui Dumnezeu ia cunostinta de fiecare banut consacrat cauzei Sale, cat si de bunavointa sau neplacerea datatorului. Motivul daruirii este de asemenea inregistrat. 6
62:10 Daruirea sistematica in cadrul familiei. "Fiecare dintre voi sa puna deoparte acasa ce va putea, dupa castigul lui". Fiecare membru al familiei, de la cel mai batran pana la cel mai tanar, sa ia parte la aceasta lucrare de daruire... Planul daruirii sistematice [Aici se face referire la obiceiul existent in biserica primara de a pune deoparte in fiecare saptamana zecimi si daruri] va dovedi o siguranta pentru fiecare familie impotriva ispitei de a
62:11 cheltui pe lucruri inutile si in special va fi o binecuvantare pentru cei bogati, pazindu-i de extravaganta.
62:12 In fiecare saptamana, cerintele lui Dumnezeu fata de fiecare familie sunt aduse in minte de membrii acesteia, care aduc la indeplinire acest plan; si, in timp ce ei au hotarat sa se lipseasca de orice lucru de prisos pentru a putea avea resurse pe care sa le puna in vistierie, in inima sunt intiparite lectii de valoare in ce priveste tagaduirea de sine pentru slava lui Dumnezeu. O data pe saptamana, fiecare este adus fata in fata cu faptele sale din saptamana trecuta - venitul pe care l-ar fi avut daca ar fi fost mai econom si banii pe care nu-i are din cauza ingaduintei de sine. Constiinta sa este trezita, si aceasta ori il recomanda inaintea lui Dumnezeu, ori il acuza. El invata ca, daca vrea pace in suflet si favoarea lui Dumnezeu, trebuie sa manance, sa bea si sa se imbrace spre slava Lui. 7
62:13 Puneti pe primul loc cerintele lui Dumnezeu. Cerintele lui Dumnezeu trebuie puse pe primul loc. Noi nu facem voia Lui, daca Ii consacram ceea ce a ramas din venitul nostru, dupa ce am cheltuit pentru tot ce si-a dorit inchipuirea noastra. Inainte de orice cheltuiala, noi trebuie sa punem deoparte si sa-I prezentam acea parte pe care El o cere. In vechea dispensatiune, pe altar ardea in mod continuu o jertfa de multumire, aratand astfel ca obligatia omului fata de Dumnezeu nu are sfarsit. Daca ne bucuram de succes in afacerile noastre vremelnice, acest lucru este pentru ca Dumnezeu ne binecuvanteaza. O parte din acest venit trebuie pus deoparte pentru saraci si o parte mai mare pentru cauza lui Dumnezeu. Cand se inapoiaza lui Dumnezeu ceea ce Ii apartine, ceea ce ramane va fi sfintit si binecuvantat pentru propriul nostru folos. Insa atunci cand un om Il jefuieste pe Dumnezeu, retinand ceea ce El cere, blestemul Sau va fi asupra intregului pe care il are. 8
62:14 Nu uitati de cei saraci in nevoie. Daca reprezentam caracterul lui Hristos, fiecare particica de egoism trebuie sa fie indepartata din suflet. Pentru a aduce la indeplinire lucrarea pe care El a incredintat-o mainilor noastre, va fi necesar sa economisim orice iota, orice lucru cat de mic. Vom auzi de familii sarace si in suferinta care trebuie alinate. Noi cunoastem prea putin in legatura cu suferinta umana, care exista pretutindeni in jurul nostru; insa atat cat avem ocazia, noi trebuie sa fim gata sa acordam ajutor grabnic acelora care sunt in mare nevoie. 9
62:15 Irosirea banilor pe lucruri de lux ii lipseste pe cei saraci de mijloacele necesare pentru asigurarea hranei si imbracamintei. Ceea ce se cheltuie pentru satisfacerea mandriei in imbracaminte, casa, mobila si in impodobire ar putea usura situatia din multe familii ruinate, in suferinta. Ispravnicii lui Dumnezeu trebuie sa lucreze pentru cei in nevoie. 10
62:16 Remediul lui Dumnezeu pentru egoism si lacomie. Daruirea, care este roada tagaduirii de sine, este un ajutor minunat pentru datator. Ne confera acea educatie care ne face in stare sa intelegem pe deplin lucrarea Lui, care a facut numai bine, a alinat pe cei in suferinta si a acoperit nevoile celor lipsiti. 11
62:17 Daruirea constanta, tagaduitoare de sine, constituie remediul randuit de Dumnezeu impotriva pacatelor nefaste ale egoismului si lacomiei. Dumnezeu a randuit daruirea sistematica pentru sustinerea cauzei Sale si pentru usurarea nevoilor celor in suferinta si in nevoie. El a randuit ca daruirea sa devina un obicei care sa contracareze pacatul periculos si amagitor al lacomiei. Daruirea continua nimiceste lacomia. Daruirea sistematica are rolul desemnat de Dumnezeu de a lua de la cei lacomi comorile cat mai repede
62:18 dupa ce sunt castigate si a le consacra Domnului, caruia ele apartin de fapt...
62:19 Obiceiul neintrerupt al planului lui Dumnezeu prin daruire sistematica slabeste lacomia si intareste bunavointa de a darui. Daca bogatiile sporesc, oamenii, chiar cei care se socotesc evlaviosi, isi leaga inimile de ele, si cu cat au mai mult, cu atat dau mai putin pentru vistieria Domnului. Astfel bogatiile ii fac pe oameni egoisti, strangandu-si bunuri cu lacomie, si aceste rele se intaresc prin exersare activa. Dumnezeu cunoaste primejdia in care ne aflam si a pus bariere imprejurul nostru, prin care vrea sa ne salveze din ruina. El ne cere exersare continua a daruirii, astfel ca puterea obisnuintei in ce priveste faptele bune sa zadarniceasca puterea obisnuintei in directia opusa. 12
62:20 1. Educatie, p.127.
62:21 2. Letter 8, 1889.
62:22 3. Letter 21, 1898.
62:23 4. Letter 8, 1889.
62:24 5. Letter 8, 1889.
62:25 6. Testimonies for the Church, Vol. 2, p.518, 519.
62:26 7. Id., Vol. 3. p.412.
62:27 8. Id., Vol. 4, p.477.
62:28 9. Manuscript 25, 1894.
62:29 10. Review and Herald, 8 dec. 1896.
62:30 11. The Youth's Instructor, 10 sep. 107.
62:31 12. Testimonies for the Church, Vol. 3, p.548.