61:1 Cap. 59 - Parintii in varsta
61:2 "Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta." Obligatia copiilor de a-si cinsti parintii se intinde pe toata durata vietii. Daca parintii sunt slabiti si batrani, atentia pe care trebuie sa le-o acorde copiii trebuie sa fie proportionala cu nevoile tatalui si ale mamei. Cu demnitate si hotarare, copiii trebuie sa actioneze in aceasta privinta, chiar daca este nevoie de tagaduire de sine, astfel ca orice gand de neliniste sau tulburare sa fie indepartat din mintea parintilor...
61:3 Copiii trebuie educati sa-si iubeasca si sa poarte de grija cu duiosie tatalui si mamei lor. Aveti grija de ei voi insiva, copii, caci nici o alta mana nu poate indeplini micile fapte de bunatate pe care voi le puteti face fata de ei. Cautati ocazii prielnice de a imprastia semintele bunatatii. 1
61:4 Obligatia pe care o avem fata de parintii nostri nu inceteaza niciodata. Iubirea noastra fata de ei si a lor fata de noi nu se masoara prin ani sau prin marime, iar raspunderea noastra nu poate fi lasata niciodata deoparte. 2
61:5 Copiii sa nu uite ca parintii in varsta, chiar atunci cand o duc cel mai bine, au doar putine bucurii si mangaieri. Ce ar putea produce mai multa durere parintilor decat neglijarea lor de catre copii? Ce pacat ar putea fi mai grav din partea copiilor decat acela de a aduce durere unui tata si unei mame in varsta, lipsiti de ajutor? 3
61:6 Neteziti cararea. Dupa ce copiii ajung la varsta maturitatii, unii dintre ei gandesc ca si-au indeplinit datoria, daca le-au asigurat o locuinta parintilor lor. Ei le ofera mancare si adapost, insa fara iubire si afectiune. Cand parintii sunt la o varsta inaintata, cand tanjesc dupa exprimarea iubirii si impreunei simtiri, copiii fara inima nu le acorda atentia cuvenita.
61:7 Nu exista perioade de timp cand copiii sa nu dovedeasca respect si iubire fata de tatal si mama lor. Atata timp cat sunt in viata, bucuria copiilor ar trebui sa fie aceea de a-si onora si respecta parintii. Ei trebuie sa le aduca optimism si stralucire atat cat pot. Ei trebuie sa le usureze calea in ultima parte a vietii, cand se apropie de mormant. Nu exista vreo recomandare mai buna in aceasta viata decat aceea ca un copil si-a cinstit parintii si nici in registrele cartilor din ceruri decat aceea ca el si-a iubit si cinstit tatal si mama. 4
61:8 Lipsa de recunostinta fata de parinti. Este oare posibil ca copiii sa devina atat de nesimtitori fata de nevoile tatalui si ale mamei, incat sa nu vrea sa indeparteze, atat cat le sta in putinta, toate motivele de intristare, veghind asupra lor cu grija neobosita si devotiune? E oare posibil ca ei sa nu socoteasca o placere a face din ultimele zile ale parintilor lor cele mai bune zile? Cum poate oare un fiu sau o fiica sa-si lase tatal sau mama pe mainile strainilor pentru a fi ingrijiti? Chiar daca mama ar fi o necredincioasa sau o persoana uracioasa, acest lucru nu-l scuteste pe copil de obligatia pe care Dumnezeu a asezat-o asupra lui de a-si ingriji parintii. 5
61:9 Unii parinti sunt responsabili pentru lipsa de respect. Cand unii parinti ii permit unui copil sa nu ii respecte in copilarie, ingaduind acestuia sa le vorbeasca artagos sau chiar aspru, vor avea de cules o recolta groaznica peste ani. Atunci cand parintii dau gres in a cere ascultare prompta, desavarsita, din partea copiilor lor, ei dau gres in a pune temelia cea dreapta a caracterului copiilor lor. Ei isi pregatesc copiii spre a-i dezonora pe ei insisi cand vor fi batrani si aduc intristare inimilor lor cand se apropie de mormant, afara de cazul cand harul lui Dumnezeu intervine si schimba inimile si caracterele copiilor lor. 6
61:10 Nu folositi razbunarea impotriva parintilor nedrepti. Cineva spunea astfel despre mama sa: "Intotdeauna am urat-o pe mama si ea m-a urat totdeauna pe mine." Aceste cuvinte stau inregistrate in cartile din ceruri, care vor fi deschise si scoase la iveala in ziua judecatii, cand fiecare va fi rasplatit dupa faptele lui.
61:11 Daca copiii socotesc ca au fost tratati cu asprime in copilarie, le va fi oare de folos in a creste in harul si cunoasterea lui Hristos, in a reflecta chipul Sau, sa nutreasca un spirit de razbunare fata de parintii lor, mai ales cand acestia sunt batranisi slabi? Oare parintii neajutorati nu vor tanji ei dupa iubirea copiilor lor? Oare nevoile tatalui si mamei in varsta nu vor trezi cele mai nobile simtaminte ale inimii si prin harul lui Hristos parintii sa nu fie oare tratati cu bunatate, atentie si respect de catre vlastarele lor? Oh, sa nu fie inima asa de neinduplecata precum otelul impotriva tatalui si mamei! Cum poate oare o fiica, pretinzand ca este o crestina, sa nutreasca ura impotriva mamei sale, in special daca mama este bolnava si batrana? Fie ca bunatatea si iubirea, roadele cele mai scumpe ale vietii de crestin, sa gaseasca loc in inima copiilor spre a fi dovedite fata de parinti. 7
61:12 Fiti rabdatori in caz de neputinta. Cat de ingrozitor este gandul ca un copil sa-si urasca mama, cand aceasta este batrana, slabita si coplesita de neputinta, ca un copil. Cu cata rabdare, cu cata duiosie ar trebui sa se poarte copiii cu o asemenea mama! Trebuie rostite cuvinte duioase, care sa nu irite spiritul. Un adevarat crestin nu va fi niciodata lipsit de bunatate si in nici o imprejurare neglijent fata de tatal sau mama sa, ci va cauta sa acorde atentie poruncii: "Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta." Dumnezeu a
61:13 spus: "Sa te ridici in fata perilor albi si sa cinstesti pe cei batrani..."
61:14 Copii, faceti ca parintii vostri, neputinciosi si neinstare sa-si poarte de grija, sa aiba parte de multumire, pace si iubire in ultimele lor zile. De dragul lui Hristos, atunci cand se indreapta catre mormant, faceti-i sa auda numai cuvinte de bunatate, dragoste, indurare si iertare. Doresti tu oare ca Domnul sa te iubeasca, sa se indure de tine si sa te ierte, sa-ti poarte de grija cand esti bolnav, iar tu sa nu-i tratezi pe altii asa cum ai dori ca tu insuti sa fii tratat? 8
61:15 Planul lui Dumnezeu in legatura cu grija fata de cei in varsta. S-a insistat mereu asupra chestiunii purtarii de grija fata de fratii si surorile noastre in varsta, care nu au camine. Ce poate fi facut pentru ei? Lumina pe care mi-a dat-o Domnul a fost repetata: Nu este cel mai bine a infiinta institutii pentru ingrijirea celor batrani, pentru ca sa poata fi impreuna cu altii. Nu este bine nici sa fie trimisi in afara caminului pentru ingrijire. Ci este bine ca membrii fiecarei familii sa poarte de grija rudelor lor. Cand acest lucru nu este posibil, lucrarea apartine bisericii si ea trebuie acceptata atat ca o datorie, cat si ca un privilegiu. Toti cei care sunt stapaniti de spiritul lui Hristos ii vor privi pe cei neputinciosi si batrani cu deosebit respect si duiosie. 9
61:16 Un privilegiu care aduce satisfactie si bucurie. Gandul ca copiii au lucrat pentru alinarea parintilor lor este un gand care aduce multumire pe toata durata vietii si le vor aduce bucurie, in special atunci cand ei insisi au nevoie de impreuna simtire si iubire. Aceia ale caror inimi sunt pline de iubire vor socoti ca nepretuit privilegiul de a usura calea parintilor in momentele cand acestia se apropie de mormant. Ei se vor bucura ca si-au adus contributia in a produce mangaiere si pace in ultimele zile ale
61:17 parintilor lor iubiti. A face altfel, a-i lipsi pe cei in varsta si neajutorati de serviciul plin de bunatate al fiilor si fiicelor, va duce la umplerea sufletului cu remuscari, a zilelor cu regrete, afara de cazul cand inimile noastre nu s-au impietrit in asa masura si n-au devenit reci ca o piatra. 10
61:18 1. Manuscript 18, 1891.
61:19 2. Review and Herald, 15 noi. 1892.
61:20 3. Review and Herald, 15 noi. 1892.
61:21 4. Review and Herald, 15 noi. 1892.
61:22 5. Review and Herald, 15 noi. 1892.
61:23 6. Manuscript 18, 1891.
61:24 7. Manuscript 18, 1891.
61:25 8. Manuscript 18, 1891.
61:26 9. Testimonies for the Church, Vol. 6, p.272.
61:27 10. Review and Herald, 15 noi. 1892.
61:28 Sectiunea a XIII-a
61:29 INTREBUINTAREA BANILOR