21:1 Cap. 19 - Unde sa fie asezata noua locuinta?
21:2 Principii calauzitoare in alegerea asezarii. In alegerea asezarii locuintei, Dumnezeu doreste ca noi sa avem in vedere, inainte de toate, influentele morale si religioase, care vor fi in jurul nostru si al familiei noastre. 1
21:3 Vom alege societatea si locul care sunt cele mai favorabile inaintarii noastre spirituale, cautand sa ne folosim de tot ce se poate din raza noastra de actiune; fiindca Satana ne va pune in fata tot felul de obstacole pentru a face cat mai dificil progresul pe calea catre ceruri. S-ar putea sa locuim in locuri care vor constitui o incercare pentru noi, multi neavand posibilitatea de a sta in locul pe care l-ar dori; insa noi nu trebuie sa ne expunem in mod voit acelor influente care sunt nefavorabile formarii caracterului crestin. Cand vine vremea sa ne ocupam de acest lucru, trebuie sa fim de doua ori atenti, precauti si sa ne rugam pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, sa putem ramane neafectati de un mediu stricacios. 2
21:4 Evanghelia ne invata sa apreciem lucrurile la adevarata lor valoare si sa acordam cea mai mare atentie lucrurilor care au cea mai mare valoare - lucrurile care vor dura. Aceasta lectie trebuie avuta in vedere de cei care au raspunderea de a alege asezarea casei lor. Nu ar trebui sa-si permita sa se abata de la acest tel inalt...
21:5 Cand se cauta un loc pentru asezarea casei, fie ca acest scop sa calauzeasca alegerea. Nu va lasati stapaniti de dorinta dupa bogatii, de moda sau de obiceiurile din societate. Aveti in vedere ceea ce tinde cel mai mult spre simplitate, curatie, sanatate si este de adevarata valoare...
21:6 In loc de a locui intr-un loc unde poate fi vazuta doar lucrarea omului, unde ceea ce se vede si se aude ispiteste la rau, unde agitatia si larma aduc oboseala si framantare, duceti-va acolo unde puteti privi
21:7 lucrarile lui Dumnezeu. Gasiti-va odihna spiritului in frumusetea, linistea si pacea naturii. Lasati ochii sa poata poposi asupra campurilor verzi, a crangurilor si a dealurilor. Priviti cerul albastru, neinnegurat de praful si fumul oraselor si respirati aerul inviorator al cerului. 3
21:8 Primul camin - un model. Caminul primilor nostri parinti avea sa fie un model pentru alte camine, pe masura ce copiii lor aveau sa ocupe pamantul. Caminul acela, infrumusetat de mana lui Dumnezeu Insusi, nu a fost un palat somptuos. Oamenii, in mandria lor, isi gasesc placerea in edificii marete si costisitoare si aduc slava lucrarilor mainilor lor; insa Dumnezeu l-a asezat pe Adam intr-o gradina. Aceasta a fost locuinta lui. Cerul albastru era domul; pamantul cu florile lui delicate si covorul de un verde viu, era pardoseala; iar ramurile verzi ale arborilor maiestuosi erau baldachinul. Peretii erau impodobiti cu cele mai marete ornamente - lucrarea mainilor marelui Artist Maestru. Din locul in care a fost asezata sfanta pereche, invatam o lectie pentru toate timpurile - ca fericirea adevarata nu se gaseste in ingaduirea mandriei si luxului, ci in comuniunea cu Dumnezeu, prin lucrurile create de El. Daca oamenii ar acorda mai putina atentie celor artificiale si ar cultiva mai multa simplitate, s-ar apropia cu mult de scopul intentionat de Dumnezeu, prin crearea lor. Mandria si ambitia nu sunt niciodata satisfacute, insa aceia care sunt cu adevarat intelepti vor gasi adevarata placere, care este inaltatoare, in sursele de bucurie pe care Dumnezeu le-a asezat la indemana tuturor. 4
21:9 Locuinta de pe pamant pe care a ales-o Dumnezeu pentru Fiul Sau. Domnul Isus a venit pe acest pamant pentru a aduce la indeplinire cea mai mare lucrare, care a fost indeplinita vreodata intre oameni. El a venit ca ambasadorul lui Dumnezeu pentru a ne arata cum sa traim cel mai bine. Ce conditii a ales Tatal cel nemarginit
21:10 pentru Fiul Sau? O casa singuratica pe unul din dealurile Galileii; o gospodarie intretinuta prin munca cinstita, demna; o viata plina de simplitate; lupta zilnica cu greutatile; sacrificiul de sine, chibzuiala si lucrul facut cu bucurie; ora de studiu alaturi de mama sa, avand deschise sulurile Scripturii; linistea zorilor sau a amurgului din vaile inverzite, lucrarile sfinte din natura; studiul creatiunii si al providentei si comuniunea sufleteasca cu Dumnezeu - acestea au fost conditiile si ocaziile pe care le-a avut Domnul Isus in prima parte a vietii Sale. 5
21:11 Casele de la tara in Tara Fagaduita. In Tara Fagaduita, disciplina inceputa in pustie a fost continuata in conditii favorabile pentru formarea de obiceiuri corespunzatoare. Oamenii nu erau ingramaditi in orase, ci fiecare familie avea pamantul sau, asigurand tuturor binecuvantarile aducatoare de sanatate ale unei vieti naturale, nepervertite. 6
21:12 Efectul mediului inconjurator asupra caracterului lui Ioan. Ioan Botezatorul, inainte mergatorul lui Hristos, a fost educat in primii ani de catre parintii sai. Cea mai mare parte a vietii sale a petrecut-o in pustiu... Ioan a preferat sa aleaga, in locul distractiilor si luxului vietii de oras, disciplina aspra a pustiei. Imprejurarile erau favorabile formarii unor obiceiuri ce aveau in vedere simplitatea si tagaduirea de sine. Neintrerupt de larma lumii, el a putut studia aici lectiile din natura, ale revelatiei si providentei... Inca din copilarie, a retinut care este misiunea sa si a acceptat sfanta sarcina incredintata. Pentru el, linistea desertului era o scapare binevenita din societatea in care banuiala, necredinta si necuratia ajunsesera prezente aproape pretutindeni. El nu s-a increzut in propria-i putere pentru a se impotrivi ispitei si s-a ferit sa fie mereu in
21:13 contact cu pacatul, ca sa nu piarda simtul grozavei sale pacatosenii. 7
21:14 Alti oameni de valoare, proveniti din camine situate la tara. Asa stau lucrurile cu marea majoritate a celor mai buni si nobili oameni din toate veacurile. Cititi istoria lui Avraam, Iacov si Iosif; a lui Moise, David si Elisei. Studiati vietile barbatilor de mai tarziu, care au ocupat cu demnitate pozitii de incredere si raspundere.
21:15 Multi dintre acestia au crescut la tara. Ei nu au stiut ce este luxul. Nu si-au petrecut tineretea in distractii. Multi au fost nevoiti sa lupte cu saracia si greutatile. Ei au invatat de timpuriu sa munceasca, iar viata lor activa in aer liber a conferit vigoare si elasticitate tuturor capacitatilor lor. Obligati sa depinda de propriile lor resurse, ei au invatat sa lupte cu greutatile si sa invinga obstacolele, dobandind astfel curaj si perseverenta. Ei au invatat lectia increderii in propriile mijloace si a stapanirii de sine. Fiind la adapost in mare masura de asocierile rele, ei erau multumiti cu placerile naturale si prieteniile sanatoase. Gusturile lor erau simple, iar obiceiurile lor temperate. Erau calauziti de principii si au crescut in curatie, puternici si demni. Cand a sosit momentul inceperii activitatii ce urma sa dureze toata viata, ei aveau putere fizica si mintala, buna dispozitie a spiritului, capacitatea de a planui si executa si taria de a rezista in fata relelor, lucru care i-a facut sa fie o putere pozitiva, spre bine, in lume. 8
21:16 1. Patriarhi si profeti, p.161.
21:17 2. Solii pentru tineret, p.322.
21:18 3. Divina vindecare, p.265, 268.
21:19 4. Patriarhi si profeti, p.34, 35.
21:20 5. Divina vindecare, p.266.
21:21 6. Id., p.200.
21:22 7. Testimonies for the Church, Vol. 8, p.221.
21:23 8. Divina vindecare, p.266-268.