9:16 Dumnezeu a randuit ca vestirea Evangheliei sa depinda de stradaniile si darurile poporului Sau. Darurile de bunavoie, ca si zecimile, alcatuiau veniturile lucrarii Domnului. Din mijloacele incredintate omului, Dumnezeu pretinde o anumite parte - zecimea. El lasa tuturor libertatea alegerii, sa dea sau sa nu dea mai mult decat aceasta. Dar, cand inima este miscata de influenta Duhului Sfant si este facut un vot de a da o anumita suma, cel care a facut votul nu mai are nici un drept fata de partea aceea pe care el a consacrat-o. Fagaduinte de felul acesta, facute oamenilor, sunt privite ca o obligatie; oare cele facute lui Dumnezeu nu sunt mult mai obligatorii? Fagaduintele facute in forul constiintei sunt oare mai putin obligatorii decat invoielile scrise dintre oameni?