60:1 Cap. 58 - Biserica biruitoare
60:2 Au trecut mai mult de optsprezece secole de cand apostolii se odihnesc de lucrarile lor; dar istoria stradaniilor si sacrificiilor pentru Numele lui Hristos se afla inca si acum printre comorile cele mai de pret ale bisericii. Aceasta istorie, scrisa sub calauzirea Duhului Sfant, a fost pastrata pentru ca prin ea urmasii lui Hristos din fiecare veac sa fie indemnati la un mai mare zel si staruinta pentru cauza Mantuitorului.
60:3 Insarcinarea data de Hristos ucenicilor a fost implinita. Cand acesti soli ai crucii au pornit sa vesteasca Evanghelia, a fost o asa descoperire a slavei lui Dumnezeu cum niciodata pana atunci n-a mai fost intalnita de omul muritor. Prin conlucrare cu Duhul Sfant, apostolii au facut o lucrare ce a zguduit lumea. Intr-o singura generatie, Evanghelia a fost dusa la fiecare neam.
60:4 Rezultatele ce au insotit lucrarea apostolilor alesi ai lui Hristos au fost glorioase. La inceputul lucrarii lor, unii dintre ei erau oameni neinvatati, dar consacrarea
60:5 lor fata de lucrarea Maestrului lor era fara rezerve si, sub indrumarea Sa, ei au dobandit o pregatire pentru marea lucrare incredintata lor. Harul si adevarul domneau in inimile lor, inspirandu-le pornirile inimii si controlandu-le actiunile. Viata lor era ascunsa cu Hristos in Dumnezeu si eul era pierdut din vedere, cufundat in adancurile iubirii nemarginite.
60:6 Ucenicii erau barbati care stiau cum sa vorbeasca si sa se roage cu sinceritate, barbati care puteau sa se prinda de puterea Tariei lui Israel. Cat de aproape au stat ei alaturi de Dumnezeu si cat de strans au legat onoarea lor de tronul Sau! Iehova era Dumnezeul lor. Onoarea Lui era onoarea lor. Adevarul Lui era adevarul lor. Orice atac indreptat impotriva Evangheliei era ca o taietura adanca in sufletul lor si cu toate puterile fiintei lor ei s-au luptat pentru cauza lui Hristos. Ei au putut tine sus Cuvantul vietii, pentru ca au primit ungerea cereasca. Ei au nadajduit mult si de aceea au si incercat mult. Hristos li Se descoperise si la El priveau ei pentru calauzire. Intelegerea adevarului de catre ei si puterea lor de a rezista impotrivirii erau in masura in care se conformau voii lui Dumnezeu. Isus Hristos, intelepciunea si puterea lui Dumnezeu, alcatuia tema oricarei vorbiri. Numele Sau - singurul Nume dat sub cer, prin care oamenii pot fi mantuiti - era inaltat de ei. Cand vesteau desavarsirea lui Hristos, a Mantuitorului inaltat, cuvintele lor miscau inimile si barbati si femei erau castigati la Evanghelie. Multi care au ocarat Numele Mantuitorului si au dispretuit puterea Lui se declarau acum ucenici ai Celui Rastignit.
60:7 Nu in propria lor putere isi indeplineau apostolii misiunea, ci in puterea viului Dumnezeu. Lucrarea lor nu era usoara. Lucrarea de pionierat a bisericii crestine era insotita de greutati si necazuri amare. In lucrarea lor, ucenicii au intalnit mereu lipsuri, defaimari si prigoana; insa ei nu si-au socotit viata ca fiindu-le scumpa si s-au bucurat ca au fost chemati sa sufere pentru Hristos. Nehotararea, sovaiala, slabiciune in urmarirea unei tinte nu si-au gasit loc in stradaniile lor. Ei erau dispusi sa cheltuiasca si sa se cheltuiasca. Constienta raspunderii ce statea asupra lor le curata si imbogatea experienta; si harul cerului se descoperea in biruintele pe care le dobandeau pentru Hristos. Prin taria atotputernica, Dumnezeu lucra prin ei spre a face ca Evanghelia sa triumfe.
60:8 Pe temelia pusa chiar de Hristos, apostolii au cladit biserica lui Dumnezeu. In Scripturi, figura ridicarii unui templu este in mod frecvent folosita spre a ilustra zidirea bisericii. Zaharia se refera la Hristos, ca fiind Odrasla care avea sa cladeasca templul Domnului. El vorbeste despre Neamuri, ca ajutand la aceasta lucrare: "Cei ce sunt departe vor veni si vor lucra la Templul Domnului"; si Isaia declara: "Strainii iti vor zidi zidurile" (Zaharia 6,12.15; Isaia 60,10).
60:9 Scriind despre cladirea acestui templu, Petru spune: "Apropiati-va de El, piatra vie, lepadata de oameni, dar aleasa si scumpa inaintea lui Dumnezeu. Si voi, ca niste pietre vii, sunteti ziditi ca sa fiti o casa duhovniceasca, o profetie sfanta, si sa aduceti jertfe duhovnicesti, placute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos" (1 Petru 2,4.5).
60:10 Apostolii au lucrat in cariera lumii iudeilor si Neamurilor, scotand pietre pentru a le pune la temelie. In epistola sa catre credinciosii din Efes, Pavel spunea: "Asadar, voi nu mai sunteti nici straini, nici oaspeti ai casei, ci sunteti toti impreuna cetateni cu sfintii, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind ziditi pe temelia apostolilor si proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. In El toata cladirea, bine inchegata, creste ca sa fie un templu sfant in Domnul. Si prin El si voi sunteti impreuna, ca sa fiti un locas al lui Dumnezeu, prin Duhul" (Efeseni 2,19-22).
60:11 Si corintenilor el le scria: "Dupa harul lui Dumnezeu, care mi-a fost dat, eu, ca un mester-zidar intelept, am pus temelia, si un altul cladeste deasupra. Dar fiecare sa ia bine seama cum cladeste deasupra. Caci nimeni nu poate pune o alta temelie decat cea care a fost pusa si care este Isus Hristos. Iar daca cladeste cineva pe aceasta temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fan, trestie, lucrarea fiecaruia va fi data pe fata: ziua Domnului o va face cunoscut, caci se va descoperi in foc. Si focul va dovedi cum este lucrarea fiecaruia" (1 Cor. 3,10-13).
60:12 Apostolii au cladit pe o temelie sigura, chiar pe Stanca Veacurilor. La aceasta temelie, ei au adus pietrele scoase din cariera lumii. Cei ce au zidit nu au lucrat fara sa intampine greutati. Lucrarea lor a fost nespus de grea din cauza impotrivirii vrajmasilor lui Hristos. Ei aveau de luptat impotriva bigotismului, a prejudecatii si a urii celor care zideau pe o temelie falsa. Multi
60:13 dintre cei care au lucrat ca ziditori ai bisericii pot fi asemuiti ziditorilor zidurilor in vremea lui Neemia, despre care este scris: "Cei ce zideau zidul si cei ce duceau sau incarcau poverile, cu o mana lucrau, iar cu alta tineau arma" (Neemia 4,17).
60:14 Imparati si carmuitori, preoti si conducatori au cautat sa nimiceasca templul lui Dumnezeu. Dar, in ciuda intemnitarii, torturii si mortii, barbati credinciosi au dus mai departe lucrarea, iar constructia a crescut frumoasa si simetrica. Uneori, lucratorii erau aproape orbiti de negura superstitiei care ii inconjura. Alteori, erau aproape coplesiti de furia impotrivitorilor lor. Dar, cu o credinta nesovaielnica si un curaj de nezdruncinat, ei au inaintat cu lucrarea.
60:15 Unul dupa altul, ziditorii cei mai de frunte au cazut de mana vrajmasului. Stefan a fost improscat cu pietre; Iacov - ucis cu sabia; Pavel - decapitat; Petru - rastignit; Ioan - exilat. Cu toate acestea, biserica a crescut. Noi lucratori au luat locul celor cazuti si piatra dupa piatra a fost adaugata la cladire. In felul acesta, incet, incet, s-a ridicat templul bisericii lui Dumnezeu.
60:16 Dupa intemeierea bisericii crestine, au urmat secole de cruda prigoana, dar niciodata nu au lipsit barbati care sa socoteasca lucrarea de zidire a templului lui Dumnezeu mai scumpa decat viata. Despre acestia este scris: "Altii au suferit batjocuri, batai, lanturi si inchisoare; au fost ucisi cu pietre, taiati in doua cu ferastraul, chinuiti; au murit ucisi de sabie, au pribegit
60:17 imbracati cu cojoace si in piei de capre, lipsiti de toate, prigoniti, munciti - ei de care lumea nu era vrednica - au ratacit prin pustiuri, prin munti, prin pesteri si prin crapaturile pamantului" (Evrei 11,36-38).
60:18 Vrajmasul neprihanirii nu a lasat nimic nefacut in stradania lui de a curma lucrarea incredintata ziditorilor Domnului. Dar Dumnezeu "nu S-a lasat fara marturie" (Fapte 14,17). S-au ridicat lucratori care au aparat cu iscusinta credinta data sfintilor odata pentru totdeauna. Istoria pastreaza raportul despre taria si eroismul acestor barbati. Asemenea apostolilor, multi dintre ei au cazut la posturile lor, insa cladirea templului a mers inainte. Lucratorii erau ucisi, dar lucrarea inainta. Valdenzii, John Wycliff, Hus si Jeronim, Martin Luther si Zwingli, Cranmer, Latimer si Knox, Hughenotii, John si Charles Wesley si o ostire de multi altii au adus la temelie un material care va dainui in vesnicie. Si, in anii de mai tarziu, aceia care in chip atat de nobil s-au straduit sa promoveze raspandirea Cuvantului lui Dumnezeu, cum si aceia care, prin slujirea lor in tarile pagane, au pregatit calea pentru vestirea ultimei mari solii au ajutat, de asemenea, la ridicarea constructiei.
60:19 In decursul veacurilor care au trecut, din zilele apostolilor, zidirea templului lui Dumnezeu nu a incetat niciodata. Putem privi inapoi prin secole si putem vedea pietrele vii din care este alcatuit, stralucind asemenea unor faruri luminoase prin intunericul ratacirii si superstitiei. In toata vesnicia, aceste giuvaere pretioase vor lumina cu o stralucire crescanda, marturisind despre puterea adevarului lui Dumnezeu. Lumina stralucitoare
60:20 a acestor pietre slefuite da pe fata puternicul contrast dintre lumina si intuneric, dintre aurul adevarului si zgura ratacirii.
60:21 Pavel si ceilalti apostoli, cum si toti dreptii care au trait de atunci incoace si-au adus la indeplinire partea lor la zidirea templului. Dar constructia nu este inca terminata. Noi, cei care traim in acest veac, avem o lucrare de facut, o parte de indeplinit. Noi trebuie sa aducem la temelie un material care sa reziste la proba focului - aur, argint si pietre pretioase, ""care fac podoaba caselor imparatesti" (Ps. 144,12). Celor care cladesc in felul acesta pentru Dumnezeu, Pavel le adreseaza cuvinte de incurajare si avertizare: "Daca lucrarea zidita de cineva pe temelia aceea ramane in picioare, el va primi o rasplata. Daca lucrarea lui va fi arsa, isi va pierde rasplata. Cat despre el, va fi mantuit, dar ca prin foc" (1 Cor. 3,14.15). Crestinul care prezinta Cuvantul vietii cu credinciosie, conducand pe barbati si pe femei pe calea sfinteniei si a pacii, aduce la temelie material care va dainui, iar in Imparatia lui Dumnezeu el va fi onorat ca un ziditor intelept.
60:22 Despre apostoli este scris: "Ei au plecat si au propovaduit pretutindeni. Domnul lucra impreuna cu ei, si intarea Cuvantul prin semnele care-i insoteau" (Marcu 16,20). Asa dupa cum Hristos i-a trimis pe ucenicii Sai, tot la fel si astazi El ii trimite pe membrii bisericii Sale. Aceeasi putere pe care au avut-o apostolii o au si ei. Daca ei vor face din Dumnezeu taria lor, El va lucra cu ei, si lucrarea lor nu va fi in zadar. Fie ca ei sa-si dea seama ca Domnul Si-a pus semnatura asupra lucrarii in care sunt prinsi. Dumnezeu i-a zis lui
60:23 Ieremia: "Nu zice: 'Sunt un copil', caci te vei duce la toti aceia la care te voi trimite, si vei spune tot ce-ti voi porunci. Nu te teme de ei; caci Eu sunt cu tine ca sa te scap". Apoi Domnul Si-a intins mana si a atins gura servului Sau, zicand: "Iata, pun cuvintele Mele in gura ta" (Ier. 1,7-9). Si El ne cere sa mergem si sa spunem cuvintele pe care ni le-a dat, simtind pe buzele noastre atingerea Sa sfanta.
60:24 Hristos a dat bisericii o insarcinare sfanta. Fiecare membru trebuie sa fie un canal prin care Dumnezeu poate impartasi lumii comorile harului Sau, bogatiile nepatrunse ale lui Hristos. Mantuitorul doreste asa de mult ca slujitorii Sai sa prezinte lumii Spiritul si caracterul Sau. Nu exista nimic de care lumea sa aiba atata nevoie ca de manifestarea prin oameni a iubirii Mantuitorului. Intreg cerul asteapta barbati si femei prin care Dumnezeu sa poata descoperi puterea crestinismului.
60:25 Biserica este instrumentul lui Dumnezeu pentru vestirea adevarului, imputernicita de El sa faca o lucrare deosebita; si, daca ea este loiala fata de El, ascultatoare de toate poruncile Sale, atunci inauntrul ei va dainui maretia harului divin. Daca ea va fi credincioasa indatoririlor ei, daca va cinsti pe Domnul Dumnezeul lui Israel, atunci nu exista putere care sa-i stea impotriva.
60:26 Ravna pentru Dumnezeu si pentru cauza Sa i-a facut pe ucenici sa dea cu o mare putere marturie pentru Evanghelie. Oare nu ar trebui ca o asemenea ravna sa arda si in inimile noastre cu hotararea de a spune istoria iubirii rascumparatoare a lui Hristos si El rastignit? Este privilegiul fiecarui crestin nu numai sa nadajduiasca, dar sa si grabeasca venirea Mantuitorului.
60:27 Daca biserica va imbraca haina neprihanirii lui Hristos, indepartandu-se de la orice supunere fata de lume, atunci inaintea ei stau zorile unei zile stralucite si glorioase. Fagaduinta lui Dumnezeu facuta ei va sta nezdruncinata pentru vesnicie. Ea o va face de o maretie vesnica, o bucurie a multor generatii. Adevarul, lasand in urma pe cei care il dispretuiesc si il leapada, va triumfa. Desi uneori pare intarziat, progresul ei nu a fost impiedicat. Cand solia lui Dumnezeu intampina impotrivire, El ii da noi puteri, pentru ca ea sa poata exercita o si mai mare influenta. Inzestrat cu o putere divina, ea isi va croi drum printre cele mai puternice bariere si va birui orice obstacol.
60:28 Ce L-a sustinut pe Fiul omului in timpul vietii Sale de truda si sacrificiu? El a vazut rezultatele muncii sufletului Sau si a fost multumit. Privind in vesnicie, El a vazut fericirea acelora care prin umilinta Sa au primit iertare si viata vesnica. Urechea Sa a prins strigatul de bucurie al celor rascumparati. El i-a auzit pe cei mantuiti cantand cantarea lui Moise si a Mielului.
60:29 Noi putem avea o viziune asupra viitorului, asupra fericirii ceresti. In Biblie, sunt descoperite viziunile gloriei viitoare, scene zugravite de mana lui Dumnezeu, si acestea sunt scumpe bisericii Sale. Prin credinta, noi putem sta pe pragul cetatii vesnice si auzi placuta urare de bun venit, adresata acelora care, in viata aceasta, au conlucrat cu Hristos, socotind ca o cinste sa sufere pentru Numele Sau. Atunci cand sunt rostite cuvintele: "Veniti binecuvantatii Tatalui Meu", ei isi arunca la picioarele Rascumparatorului coroanele lor, exclamand: "Vrednic este Mielul care a fost junghiat, sa primeasca puterea, bogatia, intelepciunea, taria, cinstea, slava si lauda"
60:30 A Celui ce sade pe scaunul de domnie si a Mielului sa fie lauda, cinstea, slava si stapanirea in vecii vecilor" (Matei 25,34; Apoc. 5,12.13).
60:31 Acolo, cei mantuiti vor saluta pe cei care i-au condus la Mantuitorul si toti se vor uni in a lauda pe Acela care a murit pentru ca fiintele omenesti sa poata avea viata care se masoara cu viata lui Dumnezeu. Lupta se va sfarsi. Necaz si lupte nu vor mai fi. Cantece de biruinta vor umple intreg cerul atunci cand rascumparatii intoneaza fericiti melodia: "Vrednic, vrednic este Mielul care a fost junghiat, dar care traieste iarasi ca un triumfator biruitor."
60:32 "M-am uitat, si iata ca era o mare gloata, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice semintie, din orice norod si de orice limba, care statea in picioare inaintea scaunului de domnie si inaintea Mielului, imbracati in haine albe, cu ramuri de finic in maini; si strigau cu glas tare si ziceau: 'Mantuirea este a Dumnezeului nostru, care sade pe scaunul de domnie si a Mielului'" (Apoc. 7,9.10).
60:33 "Acestia vin din necazul cel mare; ei si-au spalat hainele si le-au albit in sangele Mielului. Pentru aceasta stau ei inaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu si-I slujesc zi si noapte in Templul Lui. Cel ce sade pe scaunul de domnie Isi va intinde peste ei cortul Lui. Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori soarele, nici vreo alta arsita. Caci Mielul, care sta in mijlocul scaunului de domnie, va fi Pastorul lor, ii va duce la izvoarele apelor vietii si Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii lor". "Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut" (Apocalips 7,14-17; 21,4).