59:17 Acest ucenic iubit a fost foarte mult favorizat. El vazuse pe Domnul sau in Ghetsemani, cu fata patata de stropii de sange ai chinului de moarte si "atat de schimonosita Ii era fata si atat de mult se deosebea infatisarea Lui de a fiilor oamenilor" (Is. 52,14). El Il vazuse in mainile ostasilor romani, imbracat cu o veche mantie purpurie si purtand pe cap o cununa de spini. Il vazuse atarnand pe crucea de pe Golgota, ca obiect de cruda batjocura si deradere. Acum, din nou i s-a ingaduit lui Ioan sa priveasca pe Domnul sau. Dar cat de schimbata Ii era infatisarea! El nu mai era nicidecum un om al durerii, dispretuit si umilit de oameni. El era imbracat in vesmantul stralucirii ceresti. "Capul si parul Lui erau albe ca lana alba, ca zapada; ochii Lui erau ca para focului; picioarele Lui erau ca arama aprinsa, si arsa intr-un cuptor" (Apoc. 1,14.15.17). Glasul Lui este ca muzica unor ape. Figura Lui straluceste ca soarele. In mana Sa sunt sapte stele si din gura Sa iese o sabie cu doua taisuri, insemnul puterii Cuvantului Sau. Patmosul straluceste de slava Domnului Cel inviat.