57:1 Cap. 55 - Schimbat prin har
57:2 In viata ucenicului Ioan este exemplificata adevarata sfintire. In timpul anilor de stransa legatura cu Hristos, el a fost adesea avertizat si atentionat de Mantuitorul si a primit aceste mustrari. In timp ce caracterul Celui Divin se manifesta inaintea lui Ioan si-a vazut propriile lui lipsuri si a fost umilit prin aceasta descoperire. Zi de zi, in contrast cu firea lui violenta, el a privit blandetea si ingaduinta lui Isus si a auzit lectiile Sale de umilinta si rabdare. Zi de zi, inima lui a fost atrasa catre Hristos pana ce el, din iubire pentru Invatatorul sau, s-a pierdut pe sine din vedere. Puterea si blandetea, maretia si smerenia, taria si rabdarea pe care le-a vazut in viata zilnica a Fiului lui Dumnezeu au umplut sufletul sau de admiratie. El si-a predat firea sa razbunatoare si ambitioasa puterii modelatoare a lui Hristos si iubirea divina a lucrat in el transformarea caracterului.
57:3 Intr-un izbitor contrast cu sfintirea lucrata in viata lui Ioan este experienta lui Iuda, care era impreuna-ucenic cu el.
57:4 Asemenea confratelui sau, Iuda se numea si el ucenic al lui Hristos, insa el nu avea decat o forma de evlavie. El nu era insensibil fata de frumusetea caracterului lui Hristos; si, deseori, cand asculta cuvintele Mantuitorului, sentimentul vinovatiei il stapanea, dar el nu voia sa-si umileasca inima sau sa-si marturiseasca pacatele. Impotrivindu-se influentei divine, el L-a dezonorat pe Invatatorul pe care marturisea ca-L iubeste. Ioan a dus o lupta crunta impotriva defectelor sale; insa Iuda si-a calcat in picioare constiinta si s-a supus ispitei, legandu-se si mai tare de obiceiurile sale rele. Trairea adevarurilor pe care Hristos le-a propovaduit era in contrast cu dorintele si scopurile sale si el nu a putut sa ajunga acolo, incat sa renunte la ideile sale pentru a primi intelepciune din cer. In loc sa umble in lumina, el a ales sa umble in intuneric. Dorintele rele, lacomia, pornirile razbunatoare, gandurile negre si murdare au fost cultivate pana ce Satana a dobandit o deplina stapanire asupra sa.
57:5 Ioan si Iuda ii reprezinta pe aceia care marturisesc ca sunt urmasi ai lui Hristos. Acesti doi ucenici au avut aceleasi ocazii sa studieze si sa urmeze Modelul divin. Amandoi au fost in stransa legatura cu Isus si au avut privilegiul sa asculte invatatura Sa. Fiecare avea serioase defecte de caracter; si fiecare a avut acces la harul divin care transforma caracterul. Dar, in timp ce unul invata in umilinta de la Isus, celalalt s-a dovedit ca nu era un implinitor al Cuvantului, ci numai un auzitor al lui. Unul murea zilnic fata de eu si, biruind pacatul, era sfintit prin adevar; celalalt, impotrivindu-se puterii transformatore a harului si ingaduindu-si dorinte egoiste, a ajuns rob al lui Satana.
57:6 O astfel de transformare a caracterului, asa cum este vazuta in viata lui Ioan, este totdeauna rezultatul comuniunii cu Hristos. In caracterul cuiva pot fi defecte vadite; totusi, atunci cand el devine un adevarat ucenic al lui Hristos, puterea harului divin il transforma si-l sfinteste. Privind ca intr-o oglinda slava Domnului, el este schimbat din slava in slava, pana ce ajunge asemenea Celui pe care Il adora.
57:7 Ioan a fost un invatator al sfinteniei si, in epistolele sale catre biserica, el a stabilit a ce nu gresesc pentru purtarea crestinilor. "Oricine are nadejdea aceasta in El", scria el, "se curateste, dupa cum El este curat". "Cine zice ca ramane in El, trebuie sa traiasca si el cum a trait Isus" (1 Ioan 3,3; 2,6). El a invatat ca crestinul trebuie sa aiba inima si viata curate. El n-ar trebui sa fie niciodata multumit cu o marturisire de credinta goala. Dupa cum Dumnezeu este sfant in sfera Sa, tot asa si omul cazut, prin credinta in Hristos, trebuie sa fie sfant in sfera lui.
57:8 "Voia lui Dumnezeu", scria apostolul Pavel, "este sfintirea voastra" (1 Tes.4,3). Sfintirea bisericii este tinta urmarita de Dumnezeu in toata purtarea Sa fata de poporul Sau. El i-a ales din vesnicie, pentru ca sa fie sfinti. El a dat pe Fiul Sau sa moara pentru ei, pentru ca ei sa poata fi sfintiti prin ascultare de adevar, dezgoliti de cea mai mica urma de egoism. Din partea lor, El cere atat o lucrare personala, cat si o predare personala. Dumnezeu poate fi onorat de catre aceia care marturisesc a crede in El numai daca ei sunt asemenea chipului Sau si sunt calauziti de Spiritul Sau. Atunci, ca martori pentru Mantuitorul, ei pot face cunoscut ceea ce a facut harul divin pentru ei.
57:9 Adevarata sfintire vine prin punerea in practica a principiului iubirii. "Dumnezeu este iubire; si cine ramane in iubire, ramane in Dumnezeu, si Dumnezeu ramane in el" (1 Ioan 4,16). Viata aceluia in a carui inima dainuieste Hristos va da pe fata o evlavie practica. Caracterul va fi curatit, inaltat, innobilat si glorificat. Invatatura curata se va contopi impreuna cu lucrarile neprihanirii, preceptele ceresti se vor intretese cu practicile sfinte.
57:10 Cei care vor sa dobandeasca binecuvantarea sfintirii trebuie sa invete mai intai ce inseamna sacrificiul de sine. Crucea lui Hristos este stalpul central de care atarna "o greutate vesnica de slava". "Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa Ma urmeze" (2 Cor. 4,17; Matei 16,24). Mireasma iubirii noastre fata de semenii nostri este aceea care dezvaluie iubirea noastra pentru Dumnezeu. Rabdarea in slujire este factorul care aduce odihna sufletului. Prin munca umila, plina de ravna si credinciosie este dezvoltata buna stare a lui Israel. Dumnezeu il sustine si intareste pe acela care este binevoitor sa urmeze calea lui Hristos.
57:11 Sfintirea nu este lucrarea unei clipe, a unei ore, a unei zile, ci a unei vieti intregi. Ea nu este dobandita printr-o fericita strafulgerare a sentimentelor, ci este rezultatul unei continue morti fata de pacat si al unei neintrerupte trairi pentru Hristos. Relele nu pot fi indreptate si nici schimbari nu pot fi savarsite in caracter prin sfortari slabe, facute din cand in cand. Noi vom birui numai printr-un efort indelung si staruitor, cum si printr-o disciplina aspra si o lupta darza. In nici o zi nu stim cat de crancena va fi lupta a doua zi. Atata timp cat domneste Satana, avem de supus eul si de invins pacate obisnuite; atata timp cat va dainui viata, nu va fi
57:12 loc de oprire si nici punct pe care, atingandu-l, sa spunem: Am atins desavarsirea. Sfintirea este rezultatul ascultarii unei vieti intregi.
57:13 Nici unul dintre apostoli sau profeti nu a pretins vreodata a fi fara pacat. Barbati care au trait cel mai aproape de Dumnezeu, barbati care mai degraba ar fi fost dispusi sa-si sacrifice viata decat sa savarseasca cu buna stiinta o fapta rea, barbati pe care Dumnezeu i-a onorat cu lumina si putere divina au marturisit pacatosenia firii lor. Ei nu si-au pus increderea in bratul de carne, nu au pretins ca au o neprihanire a lor, ci s-au increzut in totul in neprihanirea lui Hristos.
57:14 Tot asa va fi cu toti aceia care privesc la Hristos. Cu cat ne vom apropia mai mult de Isus si cu cat vom vedea mai clar curatia caracterului Sau, cu atat mai clar vom vedea imensa pacatosenie a pacatului si cu atat mai putin vom fi dispusi sa ne inaltam pe noi insine. Va fi o continua alergare a sufletului dupa Dumnezeu, o continua, serioasa si zdrobitoare de inima marturisire a pacatului si o smerire a inimii inaintea Lui. Cu fiecare pas facut in experienta noastra crestina, pocainta noastra va fi mai profunda. Vom recunoaste ca satisfactia, implinirea noastra este numai in Hristos si ne vom insusi marturisirea apostolului: "Stiu, in adevar, ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca". "Departe de mine gandul sa ma laud cu altceva decat cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este rastignita fata de mine, si eu fata de lume!" (Rom. 7,18; Gal. 6,14).
57:15 Fie ca ingerii raportori sa scrie istoria sfanta a luptelor si conflictelor poporului lui Dumnezeu; fie ca ei sa scrie rugaciunile si lacrimile lor; dar Dumnezeu sa nu fie dezonorat prin rostirea de pe buze omenesti a cuvintelor: "Sunt fara pacat; sunt
57:16 sfant". Buzele sfintite nu vor rosti niciodata asemenea cuvinte semete.
57:17 Apostolul Pavel fusese rapit pana la al treilea cer si vazuse si auzise lucruri care nu puteau fi rostite, si totusi declaratia sa modesta era: "Nu ca am si castigat premiul, sau ca am si ajuns desavarsit; dar alerg inainte, cautand sa-l apuc" (Filip. 3,12). Fie ca ingerii cerului sa scrie biruintele lui Pavel luptand lupta cea buna a credintei. Sa se bucure cerul de mergerea sa statornica catre cer si de faptul ca, avand inaintea ochilor premiul, el socotea toate celelalte ca o zgura. Ingerii se bucurau sa spuna izbanzile lui, insa Pavel nu se mandrea cu realizarile lui. Atitudinea lui Pavel era atitudinea pe care fiecare urmas al lui Hristos trebuie sa o ia in timp ce isi croieste drum inainte in lupta pentru coroana vesnica.
57:18 Aceia care se simt inclinati sa faca mare caz de sfintenie sa priveasca in oglinda Legii lui Dumnezeu. Vazand cerintele ei mult cuprinzatoare si intelegand lucrarea ei de judecare a gandurilor si simtamintelor inimii, ei nu se vor fali cu starea lor de nepacatosenie. "Daca zicem ca n-avem pacat", spune Ioan, fara a se separa de fratii sai, "ne inselam singuri, si adevarul nu este in noi". "Daca zicem ca n-am pacatuit, Il facem mincinos, si Cuvantul Lui nu este in noi". "Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire" (1 Ioan 1,8.10.9).
57:19 Exista oameni care pretind a fi sfinti, care declara ca sunt cu totul ai Domnului, care pretind a avea dreptul la fagaduintele lui Dumnezeu, in timp ce nu vor sa asculte de
57:20 poruncile Sale. Acesti calcatori ai Legii pretind tot ce este fagaduit copiilor lui Dumnezeu, dar aceasta este o indrazneala din partea lor, caci Ioan ne spune ca adevarata iubire fata de Dumnezeu se va descoperi prin ascultarea de toate poruncile Sale. Nu este indeajuns a crede teoria adevarului, a face declaratie de credinta in Hristos, a crede ca Isus nu este un inselator si ca religia nu este un basm mestesugit alcatuit. "Cine zice: 'Il cunosc', si nu pazeste poruncile Lui", scria Ioan, "este un mincinos, si adevarul nu este in el. Dar cine pazeste Cuvantul Lui, in el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desavarsita; prin aceasta stim ca suntem in El". "Cine pazeste poruncile Lui ramane in El, si El in el" (1Ioan 2,4.5; 3,24).
57:21 Ioan nu a invatat ca mantuirea putea fi dobandita prin ascultare; ci ca ascultarea este rodul credintei si al iubirii. "Stiti ca El S-a aratat ca sa ia pacatele; si in El nu este pacat. Oricine ramane in El, nu pacatuieste; oricine pacatuieste, nu L-a vazut, nici nu L-a cunoscut" (1 Ioan 3,5.6). Daca ramanem in Hristos, daca iubirea lui Dumnezeu salasluieste in inima, simtamintele, gandurile si actiunile noastre vor fi in armonie cu vointa lui Dumnezeu. Inima sfintita este in armonie cu preceptele Legii lui Dumnezeu.
57:22 Sunt multi aceia care, desi se lupta sa asculte de poruncile lui Dumnezeu, totusi au putina pace si bucurie. Aceasta lipsa in experienta lor este rezultatul unei lipse in trairea credintei. Ei umbla ca si cum ar fi intr-un pamant sarat, intr-o pustie parjolita de soare. Ei cer putin, in timp ce ar putea cere mult; caci nu exista nici
57:23 o limita pentru fagaduintele lui Dumnezeu. Unii ca acestia nu reprezinta in mod corect sfintirea ce vine prin ascultarea de adevar. Dumnezeu ar dori ca toti fiii si fiicele Sale sa fie fericiti, in pace si ascultatori. Prin exercitarea credintei, credinciosul ajunge in posesia acestor binecuvantari. Prin credinta poate fi implinita orice lipsa a caracterului, poate fi curatita orice manjitura, poate fi corectata orice greseala si poate fi dezvoltata orice insusire aleasa.
57:24 Rugaciunea este mijlocul randuit de cer pentru a avea izbanda in lupta cu pacatul si pentru dezvoltarea caracterului crestin. Influenta divina, care vine ca raspuns la rugaciunea credintei, va implini in sufletul celui care se roaga tot ce a cerut el. Noi putem cere: iertarea pacatului, Duhul Sfant, o fire asemenea lui Hristos, intelepciune si tarie pentru a face lucrarea Sa si orice dar pe care El l-a promis, si fagaduinta este: "Veti primi".
57:25 Pe munte, impreuna cu Dumnezeu, Moise a privit modelul acelei minunate constructii care urma sa fie locul in care avea sa se manifeste slava Sa. Pe munte, cu Dumnezeu - in locul tainic al comuniunii - noi trebuie sa contemplam gloriosul Sau ideal pentru omenire. In toate veacurile, prin mijlocul legaturii cu cerul, Dumnezeu a adus la indeplinire planul Sau pentru copiii Sai, descoperind in mod treptat mintii lor invataturile harului. Felul Sau de a impartasi adevarul este ilustrat in cuvintele: "El Se iveste ca zorile diminetii" (Osea 6,3). Cel care se aseaza acolo unde Dumnezeu il poate lumina inainteaza, ca de la intunericul partial al zorilor pana la deplina stralucire a miezului zilei.
57:26 Adevarata sfintire inseamna iubire desavarsita, ascultare desavarsita, o desavarsita conformare fata de vointa lui Dumnezeu. Noi trebuie sa fim sfintiti pentru Dumnezeu prin ascultare de adevar. Constiinta noastra trebuie curatita de faptele moarte spre a servi viului Dumnezeu. Si totusi, noi nu suntem inca desavarsiti, dar este privilegiul nostru sa ne desprindem de legaturile egoismului si ale pacatului si sa inaintam spre desavarsire. Posibilitati mari, realizari inalte si sfinte sunt la indemana tuturor.
57:27 Motivul pentru care multi din acest veac nu fac progrese mai mari in viata spirituala este acela ca ei inteleg ca voia lui Dumnezeu nu este altceva decat aceea ce vor ei sa faca. In timp ce isi urmeaza propriile lor dorinte, ei se mangaie cu gandul ca se conformeaza vointei lui Dumnezeu. Ei nu duc nici o lupta cu eul lor. Sunt altii care pentru o vreme au succes in lupta impotriva dorintei lor egoiste dupa placere si viata usoara. Ei sunt sinceri si zelosi, dar obosesc din pricina efortului indelungat, a mortii zilnice si a hartuielilor neintrerupte. Indolenta pare ca se invita, iar moartea fata de eu ajunge ceva respingator; si ei isi inchid ochii lor adormiti si cad sub puterea ispitei in loc de a-i tine piept.
57:28 Indrumarile aratate in Cuvantul lui Dumnezeu nu lasa nici un loc pentru compromis cu raul. Fiul lui Dumnezeu S-a descoperit pentru ca El sa-i poata atrage pe toti oamenii la Sine. El nu a venit pentru a legana lumea ca sa adoarma, ci spre a arata calea cea stramta pe care toti trebuie sa mearga, ca sa ajunga in cele din urma la portile cetatii lui Dumnezeu. Copiii Sai trebuie sa urmeze calea randuita de El; cu pretul sacrificarii unei vieti lesnicioase sau ingaduirii de sine, cu pretul oricarei trude si suferinte, ei trebuie sa mentina o continua lupta cu eul.
57:29 Cea mai mare lauda pe care oamenii o pot aduce lui Dumnezeu este aceea de a deveni canale consacrate prin care El sa poata lucra. Timpul se scurge repede in vesnicie. Sa nu retinem de la a-I da lui Dumnezeu ceea ce este al Lui. Sa nu-I refuzam ceea ce, desi nu ne creeaza merite, nu poate fi retinut fara sa ne aduca ruina. El cere o inima intreaga; da-I-o; este a Lui, atat prin creatiune, cat si prin rascumparare. El cere mintea ta; da-I-o; este a Lui. El cere banii tai; da-I-i; sunt ai Lui. "Voi nu sunteti ai vostri; caci ati fost cumparati cu un pret" (1 Cor. 6,19.20). Dumnezeu cere inchinarea din partea unui suflet sfintit, care s-a pregatit prin exercitarea credintei ce lucreaza prin iubire, spre a-I sluji. El prezinta inaintea noastra idealul cel mai inalt, chiar desavarsirea. El ne cere sa fim totul si in mod desavarsit pentru El in aceasta lume, dupa cum El este totul pentru noi inaintea lui Dumnezeu.
57:30 "Voia lui Dumnezeu" cu privire la voi "este sfintirea voastra" (1 Tes. 4,3). Este si vointa voastra la fel? Pacatele voastre pot fi ca un munte inaintea voastra; dar, daca va umiliti inima si va marturisiti pacatele, increzandu-va in meritele unui Mantuitor rastignit si inviat, el va va ierta si va va curati de orice nelegiuire. Dumnezeu cere din partea voastra o totala conformare fata de Legea Sa. Legea aceasta este ecoul glasului Sau care va spune: "Mai sfant, tot mai sfant". Doriti plinatatea harului lui Hristos! Inimile voastre sa fie umplute cu o arzatoare dorinta dupa neprihanirea Sa, a carei lucrare, spune Cuvantul lui Dumnezeu, este pace si al carei rod este seninatatea si increderea pentru vecie.
57:31 Cand sufletul vostru suspina dupa Dumnezeu, veti gasi mai mult si tot mai mult din bogatiile nepatrunse ale harului Sau. Contempland aceste bogatii, veti ajunge sa le stapaniti si veti descoperi meritele jertfei Mantuitorului, ocrotirea neprihanirii Sale, plinatatea intelepciunii Sale si puterea Sa de a va infatisa inaintea Tatalui "fara prihana, fara vina" (2 Petru 3,14).