Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Web / Faptele Apostolilor

Faptele Apostolilor, 55


55:1 Cap. 53 - Ioan, apostolul iubit

55:2 Ioan este deosebit printre ceilalti apostoli prin aceea ca era "ucenicul pe care-l iubea Isus" (Ioan 21,20). Se pare ca el se bucurase de o deosebita prietenie din partea lui Hristos si a primit multe dovezi ale increderii si iubirii Mantuitorului. El a fost unul din cei trei carora li s-a ingaduit sa fie martori ai slavei lui Hristos pe muntele schimbarii la fata si a agoniei Sale din Ghetsemani si in grija lui a incredintat Domnul pe mama Sa in acele ultime ceasuri ale chinului Sau.

55:3 Simpatiei Mantuitorului pentru ucenicul iubit acesta i-a raspuns cu toata taria unei calduroase devotiuni. Ioan s-a agatat de Hristos asa cum se agata vita de vie de arac. Pentru Invatatorul sau, el a infruntat curajos primejdia salii de judecata si a zabovit langa cruce; si, la vestea ca Hristos a inviat, el s-a grabit la mormant, si in ravna sa l-a intrecut chiar si pe inflacaratul Petru.

55:4 Iubirea plina de incredere si devotiunea neegoista manifestate in viata si caracterul lui Ioan prezinta lectii de o nespusa valoare

55:5 pentru biserica crestina. Ioan nu poseda din fire frumusetea de caracter pe care a dat-o pe fata in viata sa de mai tarziu. Din fire, el a avut defecte serioase. El nu numai ca era mandru, dornic de afirmare si ambitios dupa onoare, dar si impulsiv, plin de resentimente atunci cand era nedreptatit. El si fratele sau fusesera numiti "fiii tunetului". O fire rea, dorinta dupa razbunare, spirit de critica, toate acestea se aflau in ucenicul iubit. Dar, sub toate acestea, Invatatorul divin a vazut o inima arzatoare, sincera si iubitoare. Isus a mustrat lacomia sa, i-a dezamagit ambitiile si i-a pus la incercare credinta. Dar i-a descoperit cam ce dorea sufletul lui - frumusetea sfinteniei, puterea transformatoare a iubirii.

55:6 Defectele din caracterul lui Ioan au iesit cu putere la iveala in diferitele ocazii in timpul umblarii sale impreuna cu Mantuitorul. Odata, Hristos a trimis soli inaintea Sa intr-un oras al samaritenilor, cerand din partea oamenilor sa pregateasca ceva de-ale mancarii pentru El si ucenicii Sai. Cand Mantuitorul S-a apropiat de oras, El S-a facut ca ar vrea sa mearga mai departe spre Ierusalim. Lucrul acesta a trezit invidia samaritenilor si, in loc sa-L invite sa mai zaboveasca cu ei, s-au retinut sa-I arate bunavointa, asa cum ar fi facut fata de un calator de rand. Niciodata, Isus nu a impus cuiva sa ramana la El si samaritenii au pierdut binecuvantarea care le-ar fi fost data, daca ei L-ar fi rugat sa le fie oaspete.

55:7 Ucenicii stiau ca dorinta lui Hristos era sa-i binecuvanteze pe samariteni prin prezenta Sa; raceala, gelozia si dispretul manifestate fata de Invatatorul lor i-a surprins si indignat. In mod deosebit, Iacov si Ioan

55:8 s-au agitat. Ca Acela caruia ei Ii dadeau atata cinste sa fie tratat in felul acesta li se parea un rau prea mare pentru a putea fi trecut cu vederea, fara o pedepsire imediata. In ravna lor, ei au spus: "Doamne, vrei sa poruncim sa se pogoare foc din cer si sa-i mistuie, cum a facut Ilie?" referindu-se la nimicirea ostasilor samariteni si a ostasilor ce erau cu ei, trimisi sa-l prinda pe profetul Ilie. Ei au fost surprinsi sa vada ca Isus Se mahneste din pricina cuvintelor lor si s-au mirat si mai mult atunci cand au auzit mustrarea: "Nu stiti de ce duh sunteti insufletiti! Caci Fiul omului a venit nu ca sa piarda sufletele oamenilor, ci sa le mantuiasca" (Luca 9,54-56).

55:9 Silirea oamenilor ca sa-L primeasca nu face parte din misiunea lui Hristos. Satana si oamenii manati de spiritul sau sunt cei care cauta sa sileasca constiinta. Sub pretextul unei ravne dupa neprihanire, oamenii care sunt in legatura cu ingerii rai aduc uneori suferinta asupra semenilor lor, cu scopul de a-i converti la ideile lor despre religie; insa Hristos manifesta intotdeauna mila, cautand mereu sa castige prin descoperirea iubirii Sale. El nu poate ingadui nici un rival in suflet si nici nu primeste o slujire impartita; ci El doreste numai o slujire de bunavoie, o predare liber consimtita a inimii sub lucrarea constrangatoare a iubirii.

55:10 Cu alta ocazie, Iacov si Ioan au prezentat, prin mama lor, o rugaminte, cerand ca sa le fie ingaduit sa ocupe cele mai inalte si cele mai de cinste pozitii in Imparatia lui Hristos. Cu toate ca Hristos a repetat de mai multe ori invatatura cu privire la natura Imparatiei Sale, acesti tineri ucenici mai nutreau inca nadejdea unui Mesia care avea sa-Si ocupe tronul si sa-Si exercite puterea regeasca potrivit dorintelor

55:11 oamenilor. Mama, dorind pentru ei locul de cinste in aceasta imparatie, a cerut: "Porunceste ca, in imparatia Ta, acesti doi fii ai mei sa sada unul la dreapta si altul la stanga Ta!"

55:12 Mantuitorul insa a raspuns: "Nu stiti ce cereti. Puteti voi sa beti paharul pe care am sa-l beau Eu si sa fiti botezati cu botezul cu care am sa fiu botezat Eu?" Ei si-au amintit ca aceste cuvinte tainice vorbeau despre cercare si suferinta, totusi au raspuns plini de incredere: "Putem!". Ei au socotit ca cea mai inalta cinste a-si dovedi loialitatea lor prin impartasirea de tot ce avea sa se intample Domnului.

55:13 "Este adevarat ca veti bea paharul Meu si veti fi botezati cu botezul cu care am sa fiu botezat Eu", a declarat Hristos - in fata Lui fiind o cruce in loc de un tron, doi talhari ca tovarasi ai Sai la dreapta si la stanga Sa. Iacov si Ioan aveau sa aiba parte, ca si Domnul, de suferinta - unul sortit la o moarte fulgeratoare prin sabie; celalalt avand sa urmeze, dintre toti apostolii, cel mai indelung pe Invatatorul Sau in munca, ocara si prigoana. "Dar a sedea la dreapta si la stanga Mea", a continuat El, "nu atarna de Mine s-o dau, ci este pastrata pentru aceia pentru care a fost pregatita de Tatal Meu" (Matei 20,21-23).

55:14 Isus a inteles motivul care a inspirat cererea si a mustrat astfel mandria si ambitia celor doi ucenici: "Stiti ca domnitorii Neamurilor domnesc peste ele, si mai marii lor le poruncesc cu stapanire. Intre voi sa nu fie asa. Ci oricare va vrea sa fie mai mare intre voi, sa fie slujitorul vostru; si oricare va vrea sa fie cel dintai intre voi, sa va fie rob. Pentru ca nici

55:15 Fiul omului n-a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca si sa-Si dea viata ca rascumparare pentru multi" (Matei 20,25-28).

55:16 In Imparatia lui Dumnezeu, locul nu este dobandit prin favoritism. Nu este castigat si nici nu este primit printr-o impartire arbitrara. El este rezultatul caracterului. Cununa si tronul sunt semnele atingerii unei anume stari - semne ale biruintei asupra ta insuti prin harul Domnului nostru Isus Hristos.

55:17 Mult timp dupa aceea, cand Ioan ajunsese sa-L iubeasca pe Hristos prin impartasirea cu suferintele Sale, Domnul Isus i-a descoperit care este conditia apropierii de Imparatia Sa. "Celui ce va birui", a spus Hristos, "ii voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu de domnie, dupa cum si eu am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui de domnie" (Apoc. 3,21). Cel care sta cel mai aproape de Hristos va fi acela care a baut mai din plin din spiritul Sau de sacrificiu de sine plin de iubire - iubire care "nu se lasa, nu se umfla de mandrie" nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau" (1 Cor. 13,4.5) - iubirea aceasta a facut pe ucenic cum a facut si pe Domnul nostru sa dea totul, sa traiasca, sa lucreze si sa se sacrifice chiar pana la moarte, pentru mantuirea omenirii.

55:18 Altadata, in primele lor lucrari evanghelistice, Iacov si Ioan au intalnit pe cineva care, desi nu era recunoscut ca urmas al lui Hristos, scotea draci in Numele Sau. Ucenicii l-au oprit pe acest barbat sa mai lucreze si au gandit ca erau indreptatiti sa faca lucrul acesta. Dar, cand au prezentat problema inaintea lui Hristos, El i-a mustrat, spunand: "Nu-l opriti, caci nu este nimeni care sa faca minuni in Numele Meu si sa

55:19 Ma poata grai de rau indata dupa aceea" (Marcu 9,39). Nimeni care in vreun fel se arata prietenos fata de Hristos nu trebuia respins. Ucenicii nu trebuia sa nutreasca un spirit ingust si exclusivist, ci trebuia sa dea pe fata aceeasi simpatie mult cuprinzatoare pe care au vazut-o la Invatatorul lor. Iacov si Ioan au gandit ca, oprind pe acest om, ei urmareau onoarea Domnului; dar ei au inceput sa vada ca, de fapt, erau gelosi pentru ei insisi. Ei si-au recunoscut greseala si au primit mustrarea. Invataturile lui Hristos, care prezinta blandetea, umilinta si iubirea ca fiind esentiale cresterii in har si utile pentru lucrarea Sa, erau de cel mai mare pret pentru Ioan. El a strans ca pe o comoara fiecare invatatura si a cautat continuu sa-si aduca viata in armonie cu modelul divin. Ioan incepuse sa discearna slava lui Dumnezeu - nu fala si puterea lumeasca pentru care fusese invatat sa nadajduiasca, ci "o slava intocmai cu slava singurului nascut din Tatal" plin de har si de adevar" (Ioan 1,14).

55:20 Profunzimea si caldura iubirii lui Ioan fata de Invatatorul sau nu alcatuiau motivul iubirii lui Hristos fata de el, ci efectul acestei iubiri. Ioan a dorit sa ajunga asemenea lui Isus si, sub influenta transformatoare a iubirii lui Hristos, el a devenit bland si smerit. Eul era ascuns in Isus. Mai presus de oricare dintre tovarasii sai, Ioan s-a supus puterii acelei vieti uimitoare. El spune: "Viata a fost aratata si noi am vazut-o". "Si noi toti am primit din plinatatea Lui si har dupa har" (1 Ioan 1,2; Ioan 1,16). Ioan cunostea pe Mantuitorul dintr-o experienta practica. Invataturile Maestrului

55:21 sau erau sapate in sufletul lui. Cand marturisea despre harul Mantuitorului, vorbirea lui simpla era convingatoare datorita iubirii de care era patrunsa intreaga lui fiinta.

55:22 Iubirea profunda a lui Ioan pentru Hristos era ceea ce il facea totdeauna sa doreasca sa fie cat mai aproape de El. Mantuitorul ii iubea pe toti cei doisprezece, dar Ioan era spiritul cel mai primitor. El era mai tanar decat ceilalti si, cu o incredere mult mai mare ca aceea a unui copil, si-a deschis inima lui Isus. In felul acesta, a ajuns sa fie cel mai iubit de Hristos, si prin el au fost vestite oamenilor cele mai profunde invataturi spirituale ale Mantuitorului.

55:23 Isus ii iubeste pe aceia care Il reprezinta pe Tatal, si Ioan putea vorbi despre iubirea Tatalui, asa cum nu o putea face nici unul dintre ceilalti apostoli. El a descoperit semenilor sai ceea ce simtea in propriul sau suflet, reprezentand in caracterul sau atributele lui Dumnezeu. Slava Domnului era aratata pe fata lui. De pe fata sa, frumusetea sfinteniei care il transformase stralucea cu o stralucire asemanatoare celei a lui Hristos. In adorare si iubire, el L-a privit pe Mantuitorul pana ce asemanarea cu Hristos si partasia cu El au devenit singura lui dorinta, iar in caracterul sau s-a reflectat caracterul Invatatorului sau.

55:24 "Vedeti", spunea el, "ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu. Prea iubitilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Si ce vom fi nu s-a aratat inca. Dar stim ca atunci cand se va arata El, vom fi ca El; pentru ca Il vom vedea asa cum este" (1 Ioan 3,1.2).