55:19 Ma poata grai de rau indata dupa aceea" (Marcu 9,39). Nimeni care in vreun fel se arata prietenos fata de Hristos nu trebuia respins. Ucenicii nu trebuia sa nutreasca un spirit ingust si exclusivist, ci trebuia sa dea pe fata aceeasi simpatie mult cuprinzatoare pe care au vazut-o la Invatatorul lor. Iacov si Ioan au gandit ca, oprind pe acest om, ei urmareau onoarea Domnului; dar ei au inceput sa vada ca, de fapt, erau gelosi pentru ei insisi. Ei si-au recunoscut greseala si au primit mustrarea. Invataturile lui Hristos, care prezinta blandetea, umilinta si iubirea ca fiind esentiale cresterii in har si utile pentru lucrarea Sa, erau de cel mai mare pret pentru Ioan. El a strans ca pe o comoara fiecare invatatura si a cautat continuu sa-si aduca viata in armonie cu modelul divin. Ioan incepuse sa discearna slava lui Dumnezeu - nu fala si puterea lumeasca pentru care fusese invatat sa nadajduiasca, ci "o slava intocmai cu slava singurului nascut din Tatal" plin de har si de adevar" (Ioan 1,14).