54:1 Cap. 52 - Statornic pana la moarte
54:2 In a doua epistola adresata de Petru celor care dobandisera "o credinta de acelasi pret" cu a sa, apostolul prezinta planul lui Dumnezeu pentru dezvoltarea caracterului crestin. El scrie:
54:3 "Harul si pacea sa va fie inmultite prin cunoasterea lui Dumnezeu si a Domnului nostru Isus Hristos! Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia, prin cunoasterea Celui ce ne-a chemat prin slava si puterea Lui, prin care El ne-a dat fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe, ca prin ele sa va faceti partasi firii dumnezeiesti, dupa ce ati fugit de stricaciunea, care este in lume prin pofte."
54:4 "De aceea, dati-va si voi toate silintele ca sa uniti cu credinta voastra fapta; cu fapta, cunostinta; cu cunostinta, infranarea; cu infranarea, rabdarea; cu rabdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de frati; cu dragostea de frati, iubirea de oameni. Caci, daca aveti din belsug aceste lucruri in voi,
54:5 ele nu va vor lasa sa fiti nici lenesi, nici neroditori in ce priveste deplina cunostinta a Domnului nostru Isus Hristos".
54:6 Aceste cuvinte sunt pline de invatatura si descopera ideea fundamentala a biruintei. Apostolul infatiseaza credinciosilor scara progresului crestin, fiecare treapta reprezentand inaintarea in cunoasterea lui Dumnezeu si in urcarea careia nu este nici un loc de oprire. Credinta, fapta, cunostinta, infranarea, evlavia, dragostea de frati si iubirea de oameni sunt treptele scarii. Suntem mantuiti urcand treapta dupa treapta, suind pas cu pas, pana la masura idealului lui Hristos pentru noi. In felul acesta, El S-a facut pentru noi intelepciune, neprihanire, sfintire si rascumparare.
54:7 Dumnezeu a chemat pe poporul Sau la slava si virtute si acestea se vor manifesta in viata tuturor acelora care sunt cu adevarat in legatura cu El. Devenind partasi ai darului ceresc, ei trebuie sa mearga spre desavarsire, fiind "paziti de puterea lui Dumnezeu, prin credinta" (1 Petru 1,5). Este spre slava lui Dumnezeu ca sa acorde meritele, virtutile Sale copiilor Sai. El doreste sa-i vada pe barbati si pe femei atingand standardul cel mai inalt si, atunci cand prin credinta ei se prind de puterea lui Hristos, cand solicita fagaduintele Sale sigure si le considera ca fiind ale lor, cand cu o staruinta irezistibila ei cauta puterea Duhului Sfant, ei vor ajunge desavarsiti in El.
54:8 Dupa ce a primit credinta Evangheliei, urmatoarea lucrare a credinciosului este sa adauge la caracterul sau virtutea si aceasta curata inima si pregateste mintea pentru primirea cunoasterii lui Dumnezeu. Cunostinta aceasta este temelia
54:9 oricarei adevarate educatii si a oricarei adevarate slujiri. Ea este singura pavaza adevarata impotriva ispitei; si ea este singura care poate face pe cineva asemenea lui Dumnezeu in caracter. Prin cunoasterea lui Dumnezeu si a Fiului Sau Isus Hristos este dat credinciosului "tot ce priveste viata si evlavia". Nici un dar nu este oprit de la acela care in mod sincer doreste sa dobandeasca neprihanirea lui Dumnezeu".
54:10 "Viata vesnica", spune Hristos, "este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat si pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu" (Ioan 17,3). Si profetul Ieremia declara: "Inteleptul sa nu se laude cu intelepciunea lui, cel tare sa nu se laude cu taria lui, bogatul sa nu se laude cu bogatia lui. Ci cel ce se lauda sa se laude ca are pricepere si ca Ma cunoaste, sa stie ca Eu sunt Domnul, care fac mila, judecata si dreptate pe pamant! Caci in acestea gasesc placere Eu, zice Domnul" (Ier. 9,23.24). Cu greu mintea omeneasca poate sa inteleaga latimea, lungimea si adancimea realizarilor spirituale ale aceluia care dobandeste aceasta cunoastere.
54:11 Nimeni nu ar trebui sa dea gres in a atinge, in sfera lui, desavarsirea caracterului crestin. Prin jertfa lui Hristos, s-a facut posibil pentru credincios sa primeasca toate lucrurile care apartin vietii si evlaviei. Dumnezeu ne cheama sa atingem masura desavarsirii si aseaza inaintea noastra exemplul caracterului lui Hristos. In natura Sa umana, desavarsita printr-o viata de continua impotrivire fata de rau, Mantuitorul a aratat ca, prin conlucrarea cu Divinitatea, fiintele omenesti pot chiar in aceasta viata sa ajunga desavarsirea caracterului. Aceasta este asigurarea lui Dumnezeu data noua, ca noi sa putem dobandi biruinta deplina.
54:12 Inaintea credinciosului este pusa posibilitatea minunata de a fi asemenea lui Hristos, ascultator de toate principiile Legii. Dar, prin sine insusi, omul este incapabil sa atinga aceasta stare. Cuvantul lui Dumnezeu declara ca sfintenia pe care ar trebui sa o aiba credinciosul mai inainte de a putea fi mantuit este rezultatul lucrarii harului divin atunci cand el se supune indrumarii si influentelor infranatoare ale Duhului adevarului. Ascultarea omului poate fi facuta desavarsita numai prin tamaia neprihanirii lui Hristos, care umple cu mireasma fiecare act al ascultarii. Partea crestinului este aceea de a starui in invingerea oricarui defect. El trebuie sa se roage continuu Mantuitorului sa vindece sufletul sau bolnav de pacat. El nu are intelepciunea sau puterea de a invinge; acestea apartin Domnului si El le revarsa asupra acelora care in umilinta si pocainta cauta ajutorul Lui.
54:13 Lucrarea transformarii de la pacat la sfintenie este continua. Zi de zi, Dumnezeu lucreaza in vederea sfintirii omului, iar omul trebuie sa conlucreze cu El, depunand eforturi staruitoare in dezvoltarea obiceiurilor bune. El trebuie sa adauge har dupa har; si, in timp ce el lucreaza astfel dupa planul adunarii, Dumnezeu lucreaza pentru El dupa planul inmultirii. Mantuitorul nostru este totdeauna gata sa auda si sa raspunda rugaciunii inimii zdrobite, si harul si pacea sunt inmultite credinciosilor. Bucuros, El le acorda binecuvantarile de care au nevoie in lupta lor impotriva rautatilor care ii asalteaza.
54:14 Sunt unii care incearca sa urce scara progresului crestin; dar, in timp ce inainteaza, incep sa-si puna increderea in puterea omului si, in curand, pierd din vedere pe Isus,
54:15 Incepatorul si Desavarsitorul credintei lor. Rezultatul este esecul - pierderea a tot ce a fost castigat. In adevar, trista este starea acelora care, obosind pe cale, ingaduie vrajmasului sufletelor sa-i jefuiasca de insusirile crestine ale harului care s-au dezvoltat in inima si viata lor. "Dar cine nu are aceste lucruri", declara apostolul, "este orb, umbla cu ochii inchisi, si a uitat ca a fost curatit de vechile lui pacate".
54:16 Apostolul Petru avusese o lunga experienta in lucrurile lui Dumnezeu. Credinta sa in puterea lui Dumnezeu de a mantui se intarise cu trecerea anilor, pana cand dovedise fara pic de indoiala ca nici o infrangere nu este cu putinta pentru acela care, inaintand prin credinta, suie treapta dupa treapta, totdeauna in sus si inainte, pana la treapta cea mai de sus a scarii ce ajunge pana la portile cerului.
54:17 Timp de multi ani, Petru staruise pe langa credinciosi in legatura cu nevoia unei cresteri continue in har si in cunoasterea adevarului; si acum, stiind ca in curand avea sa fie chemat sa sufere martiriul pentru credinta sa, el atrage inca o data atentia la pretioasele privilegii care pot fi la indemana fiecarui credincios. Deplin asigurat de credinta sa, batranul apostol i-a indemnat pe fratii sai la statornicie in ceea ce priveste tinta vietii crestine. "Cautati cu atat mai mult", staruia el, "sa va intariti chemarea si alegerea voastra; caci, daca faceti lucrul acesta nu veti aluneca niciodata. In adevar, in chipul acesta vi se va da din belsug intrare in Imparatia vesnica a Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos". Pretioasa asigurare! Glorioasa este nadejdea ce sta in fata credinciosului in timp ce inainteaza prin credinta catre inaltimile desavarsirii crestine!
54:18 "Voi fi gata sa va aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea", continua apostolul, "macar ca le stiti, si sunteti tari in adevarul pe care-l aveti. Dar socotesc ca este drept, cat voi fi in cortul acesta, sa va tin treji, aducandu-va aminte; caci stiu ca dezbracarea de cortul meu va veni deodata, dupa cum mi-a aratat Domnul nostru Isus Hristos. Imi voi da osteneala dar, ca si dupa moartea mea, sa va puteti aduce totdeauna aminte de aceste lucruri".
54:19 Apostolul era foarte calificat sa vorbeasca despre planurile lui Dumnezeu cu privire la neamul omenesc; caci, in timpul slujirii pamantesti a lui Hristos, el vazuse si auzise multe cu privire la Imparatia lui Dumnezeu. "In adevar", reamintea el credinciosilor, "v-am facut cunoscut puterea si venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu intemeindu-ne pe niste basme mestesugit alcatuite, ci ca unii care am vazut noi insine cu ochii nostri marirea Lui. Caci El a primit de la Dumnezeu Tatal cinste si slava atunci cand, din slava minunata, s-a auzit deasupra Lui un glas, care zicea: 'Acesta este Fiul Meu prea iubit, in care Imi gasesc placerea'. Si noi insine am auzit acest glas venind din cer, cand eram cu El pe muntele cel sfant".
54:20 Oricat de convingatoare era aceasta dovada a certitudinii nadejdii crestinului, totusi era o alta si mai convingatoare in marturia profetiei, prin care credinta tuturor poate fi intarita si in mod sigur ancorata. "Si avem cuvantul prorociei", declara Petru, "facut si mai tare; la care bine faceti ca luati aminte, ca la o lumina care straluceste intr-un loc intunecos, pana se va crapa de ziua si va rasari luceafarul de dimineata
54:21 in inimile voastre. Fiindca, mai intai de toate, sa stiti ca nici o proorocie din Scriptura nu se talcuieste singura. Ca nici o proorocie n-a fost adusa prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, manati de Duhul Sfant".
54:22 In timp ce inalta "cuvantul prorociei facut si mai tare", ca o calauza sigura in vremuri de primejdie, apostolul avertiza in mod solemn impotriva tortei falsei profetii, care urma sa fie inaltata de invatatorii mincinosi, care pe furis aveau sa strecoare "erezii mincinoase" pana acolo, incat sa tagaduiasca chiar pe Domnul. Pe acesti invatatori mincinosi, ridicati in biserica si socotiti credinciosi de catre multi dintre fratii lor in credinta, apostolul ii asemuie cu "niste fantani fara apa, niste nori, alungati de furtuna: lor le este pastrata negura intunericului". "Starea lor de pe urma", declara el, "se face mai rea decat cea dintai. Ar fi fost mai bine pentru ei sa nu fi cunoscut calea neprihanirii, decat dupa ce au cunoscut-o, sa se intoarca de la porunca sfanta, care le fusese data".
54:23 Privind inainte prin veacuri catre incheierea vremii, Petru a fost inspirat sa descrie starile care vor exista in lume chiar inainte de a doua venire a Domnului Hristos. "Sa stiti ca in zilele din urma vor veni batjocoritori plini de batjocuri", scria el, "care vor trai dupa poftele lor, si vor zice: 'Unde este fagaduinta venirii Lui? Caci de cand au adormit parintii nostri, toate raman asa cum erau de la inceputul zidirii!'". Dar, "cand vor zice: 'Pace si liniste!', atunci o prapadenie neasteptata va veni peste ei" (1 Tes. 5,3). Insa nu toti vor fi prinsi in lanturile amagirilor vrajmasului. Cand sfarsitul tuturor lucrurilor pamantesti se va apropia,
54:24 se vor ridica persoane credincioase in stare sa discearna semnele timpului. In timp ce un mare numar de pretinsi credinciosi isi vor tagadui credinta prin faptele lor, va fi o ramasita care va rabda pana la sfarsit.
54:25 Petru a pastrat vie in inima sa nadejdea revenirii lui Hristos si el a asigurat biserica de sigura implinire a fagaduintei: "Dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine" (Ioan 14,3). Pentru cei incercati si credinciosi, venirea ar putea sa para ca intarzie, dar apostolul ii asigura: "Domnul nu intarzie in implinirea fagaduintei Lui, cum cred unii; ci are o indelunga rabdare pentru voi, ci doreste ca nici unul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta. Ziua Domnului insa va veni ca un hot. In ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile ceresti se vor topi de mare caldura si pamantul, cu tot ce este pe el, va arde."
54:26 "Deci, fiindca toate aceste lucruri au sa se strice, ce fel de oameni ar trebui sa fiti voi, printr-o purtare sfanta si evlavioasa, asteptand si grabind venirea zilei lui Dumnezeu, in care cerurile aprinse vor pieri, si trupurile ceresti se vor topi de caldura focului? Dar noi, dupa fagaduinta Lui, asteptam ceruri noi si un pamant nou, in care va locui neprihanirea."
54:27 "De aceea, prea iubitilor, fiindca asteptati aceste lucruri, siliti-va sa fiti gasiti inaintea Lui fara prihana, fara vina, si in pace. Sa credeti ca indelunga rabdare a Domnului nostru este mantuire, cum v-a scris si prea iubitul nostru frate Pavel, dupa intelepciunea
54:28 data lui" Voi deci, prea iubitilor, stiind mai dinainte aceste lucruri, paziti-va ca nu cumva sa va lasati tarati de ratacirile acestor nelegiuiti, si sa va pierdeti taria".
54:29 In providenta Sa, Dumnezeu i-a ingaduit lui Petru sa-si incheie lucrarea sa in Roma, unde intemnitarea sa a fost poruncita de imparatul Nero, cam in timpul ultimei arestari a lui Pavel. Astfel, cei doi apostoli veterani, care multi ani fusesera foarte departe unul de altul in lucrarile lor, aveau sa dea ultima lor marturie pentru Hristos in metropola lumii, si pe pamantul ei sa-si verse sangele ca o samanta a unui vast seceris de sfinti si martiri.
54:30 Dupa reprimirea sa, care a urmat tagaduirii lui Hristos, in mod nesovaitor, Petru, plin de curaj, a dat piept cu primejdia si a manifestat un deosebit curaj in predicarea unui Mantuitor rastignit, inviat si inaltat. Stand in celula sa, el si-a amintit de cuvintele pe care Hristos i le spusese: "Adevarat, adevarat, iti spun ca, atunci cand erai mai tanar, singur te incingeai si te duceai unde voiai; dar cand vei imbatrani, iti vei intinde mainile si altul te va incinge, si te va duce unde nuvei voi" (Ioan 21,18). In felul acesta, Isus i-a facut cunoscut ucenicului chiar modul in care avea sa moara, prezicandu-i chiar si intinderea mainilor sale pe cruce.
54:31 Petru, ca evreu si strain, a fost osandit, biciuit si rastignit. Cu perspectiva acestei morti groaznice inaintea sa, apostolul si-a amintit de pacatul sau mare prin tagaduirea lui Isus in ceasul incercarii Sale. Atat de nedispus candva sa recunoasca
54:32 crucea, acum a socotit ca o bucurie sa-si dea viata pentru Evanghelie, considerand numai ca, pentru el, care tagaduise pe Domnul, era o onoare prea mare sa moara in acelasi fel ca Invatatorul Sau. Petru se caise sincer de pacatul acela si fusese iertat de Hristos, dupa cum se vede din marea insarcinarea data lui de a hrani oile si mieluseii turmei. Dar el nu-si putea ierta niciodata gestul sau. Nici chiar gandul la agonia groaznica a ultimelor clipe ale vietii nu putea micsora amaraciunea acestei intristari si pocainte a sa. Ca ultima favoare, el i-a rugat pe cei care-l executau sa-l pironeasca pe cruce cu capul in jos. Cererea i-a fost indeplinita si in felul acesta a murit marele apostol Petru.