53:51 Petru a scris credinciosilor intr-o vreme de o deosebita incercare a bisericii. Multi chiar se si impartasisera de suferintele lui Hristos si in curand biserica avea sa indure o perioada de ingrozitoare prigoana. Intr-o perioada scurta de cativa ani, multi dintre aceia care statusera ca invatatori si conducatori in biserica aveau sa-si dea viata pentru Evanghelie. In curand, lupi cruzi aveau sa patrunda in biserica, necrutand turma. Dar nici unul din aceste lucruri nu trebuia sa-i descurajeze pe aceia a caror nadejde era concentrata in Hristos. Prin cuvinte incurajatoare si de insufletire, Petru a indreptat mintile credinciosilor de la incercarile prezente si de la viitoarele scene de suferinta "la o mostenire nestricacioasa si neintinata, si care nu se poate vesteji". "Dumnezeul oricarui har", se ruga el cu toata caldura sufletului, "care v-a chemat in Hristos Isus la slava Sa vesnica, dupa ce veti suferi putina vreme, va va desavarsi, va va intari, va va da putere si va va face neclintiti. A Lui sa fie slava si puterea in vecii vecilor. Amin!"