53:41 Fusese un timp in experienta lui Petru cand el n-a vrut sa vada crucea in lucrarea lui Hristos. Cand Mantuitorul a facut cunoscut ucenicilor suferintele si moartea ce stateau amenintatoare inaintea Sa, Petru a exclamat: "Sa Te fereasca Dumnezeu, Doamne! Sa nu si se intample asa ceva!" (Mat.16,22). Autocompatimirea care l-a tras inapoi de la partasia cu Hristos in suferinta a fost ceea ce l-a manat pe Petru sa rosteasca dojana. Pentru ucenic, a fost o invatatura amara si una pe care el a invatat-o, dar incet, si anume ca umblarea, calea lui Hristos pe pamant duce prin agonie si umilinta. Dar el avea sa invete lectia ei numai in dogoarea cuptorului de foc. Acum, cand trupul sau care odata fusese plin de ravna se incovoiase sub povara anilor si a muncii, el a putut sa scrie: "Prea iubitilor, nu va mirati de incercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca sa va incerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi: dimpotriva, bucurati-va, intrucat aveti parte de patimile lui Hristos, ca sa va bucurati si sa va veseliti si la aratarea slavei Lui".