52:1 Cap. 50 - Osandit la moarte
52:2 In timpul ultimei judecari a lui Pavel inaintea lui Nero, imparatul fusese atat de puternic impresionat de puterea cuvintelor apostolului, incat a amanat luarea unei hotarari in cazul lui, fara sa-l achite sau fara sa-l osandeasca pe acuzatul slujitor al lui Dumnezeu. Dar, nu dupa mult timp, rautatea imparatului impotriva lui Pavel a revenit. Maniat peste masura, fiindca nu era in stare sa impiedice extinderea religiei crestine nici chiar in casa imperiala, el a hotarat ca, atunci cand va gasi un pretext mai temeinic, apostolul sa fie osandit la moarte. Nu mult timp dupa aceea, Nero a pronuntat sentinta care l-a condamnat pe Pavel la moarte. Dar, fiindca un cetatean roman nu putea sa fie supus torturii, el a fost osandit sa fie decapitat.
52:3 Pavel a fost luat pe ascuns si dus la locul executiei. Numai la putine persoane li s-a ingaduit sa fie de fata; caci prigonitorii lui, alarmati de intinderea influentei lui, se temeau ca nu cumva scena mortii sale sa-i castige pe altii la crestinism. Dar, pana si ostasii impietriti, care l-au insotit,
52:4 au ascultat cuvintele sale cu uimire si l-au vazut plin de voie buna si chiar bucuros in fata mortii. Pentru aceia care au luat parte la moartea lui de martir, spiritul sau de iertare fata de executorii sai si increderea sa nesovaielnica in Hristos pana la sfarsit s-au dovedit pentru ei ca o mireasma de viata spre viata. Multi L-au primit pe Mantuitorul predicat de Pavel si nu peste mult timp, plini de curaj, ei au sigilat credinta lor cu propriul lor sange.
52:5 Pana in ultimul ceas, viata lui Pavel a marturisit despre adevarul cuvintelor sale catre corinteni: "Dumnezeu care a zis: 'Sa lumineze lumina din intuneric' ne-a luminat inimile, pentru ca sa facem sa straluceasca lumina cunostintei slavei lui Dumnezeu pe fata lui Isus Hristos. Comoara aceasta o purtam in niste vase de lut, pentru ca aceasta putere nemaipomenita sa fie de la Dumnezeu si nu de la noi. Suntem incoltiti in toate chipurile, dar nu la stramtoare; in grea cumpana, dar nu deznadajduiti; prigoniti, dar nu parasiti; trantiti jos, dar nu omorati. Purtam intotdeauna cu noi, in trupul nostru, omorarea Domnului Isus, pentru ca si viata lui Isus sa se arate in trupul nostru" (2 Cor. 4, 6-10). Destoinicia sa nu era in sine, ci in prezenta si lucrarea Duhului Divin care-i umplea sufletul si aducea fiecare gand in supunere fata de vointa lui Hristos. Profetul declara: "Celui cu inima tare, Tu-i chezasuiesti pacea; da, pacea, caci se increde in Tine" (Is. 26,3). Pacea ce isi avea izvorul in cer, exprimata pe fata lui Pavel, a castigat multe suflete la Evanghelie.
52:6 Pavel purta cu el atmosfera cerului. Toti aceia care erau conlucratori cu el simteau unirea sa
52:7 cu Hristos. Faptul ca propria sa viata era o pilda despre adevarul pe care-l vestea dadea putere convingatoare predicarii sale. In aceasta sta puterea adevarului. Influenta nestudiata si naturala a unei vieti sfinte este predica cea mai convingatoare ce poate fi rostita in favoarea crestinismului. Discutiile, chiar cand se aduc argumente de necontestat, pot duce la impotrivire; dar un exemplu evlavios are o putere careia este cu neputinta sa-i rezisti.
52:8 In marea sa grija fata de aceia pe care avea sa-i paraseasca, ca sa duca singuri lupta cu prejudecata, ura si prigoana, apostolul nu a mai tinut seama de propriile sale suferinte ce se apropiau. Pe putinii crestini care l-au insotit la locul de executie, el a cautat sa-i intareasca si sa-i incurajeze prin repetarea fagaduintelor date pentru cei prigoniti din pricina neprihanirii. El i-a asigurat ca nu avea sa ramana neimplinit nimic din tot ce spusese Domnul cu privire la credinciosii Sai copii incercati. Pentru o scurta vreme, ei poate aveau sa fie intristati din pricina multelor ispite; sau poate ca aveau sa fie lipsiti de un confort pamantesc; insa ei puteau sa-si imbarbateze inimile cu asigurarea credinciosiei lui Dumnezeu, spunand: "Stiu in cine am crezut. Si sunt incredintat ca El are putere sa pazeasca ce I-am incredintat pana in ziua aceea" (2 Tim. 1,12). In curand se va termina noaptea cercarii si a suferintei si apoi se va ivi fericita dimineata a pacii si a zilei depline.
52:9 Apostolul privea spre marea vesnicie, nu cu nesiguranta sau cu teama, ci cu o nadejde plina de bucurie si cu o asteptare plina de dor. Stand la locul martiriului sau, el nu a vazut nici sabia calaului, si nici pamantul ce in curand
52:10 avea sa primeasca sangele sau; el a privit prin linistitul cer albastru al acelei zile de vara pana la tronul Celui Vesnic.
52:11 Acest barbat al credintei a privit scara viziunii lui Iacov, reprezentandu-L pe Hristos, care a legat pamantul cu cerul si pe omul marginit cu Dumnezeu Cel nemarginit. Credinta lui era intarita atunci cand isi amintea cum patriarhii si profetii s-au sprijinit pe Acela care era sustinatorul si mangaierea sa si pentru care el isi dadea viata. Din partea acestor barbati sfinti, care in decursul secolelor au dat marturie despre credinta lor, el primea asigurarea ca Dumnezeu este credincios. Pe acei apostoli, care, pentru a predica Evanghelia lui Hristos, au pornit sa intampine bigotismul si superstitia pagana, prigoana si ocara, care n-au socotit viata lor ca fiind scumpa spre a putea tine sus lumina crucii in mijlocul paienjenisului intunecos al necredintei - pe acestia ii auzea el marturisindu-L pe Isus ca Fiu al lui Dumnezeu, Mantuitorul lumii. De pe scaunul de tortura, de pe rug, din inchisoare, din vizuinile si pesterile pamantului, el auzea strigatele de triumf ale martirilor. El auzea marturia sufletelor statornice, care, desi parasite, lovite si chinuite, totusi transmiteau solia neinfricata si solemna despre credinta, spunand: "Stiu in cine am crezut". Acestia, dandu-si viata pentru credinta, declara inaintea lumii ca Acela in care s-au increzut este in stare sa-i mantuiasca pe deplin.
52:12 Rascumparat prin sacrificiul lui Hristos, spalat de pacat prin sangele Sau si imbracat in neprihanirea Sa, Pavel are in sine marturia faptului ca sufletul lui este pretios inaintea Mantuitorului. Viata sa este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu si el este
52:13 convins ca Acela care a invins moartea este in stare sa pazeasca ceea ce I s-a incredintat. Mintea lui se prinde cu putere de fagaduinta Mantuitorului: "Eu il voi invia in ziua de apoi" (Ioan 6,40). Gandurile si nadejdile lui sunt concentrate asupra celei de a doua veniri a Domnului sau. Si atunci cand sabia calaului coboara si umbrele mortii se aduna asupra martirului, ultimul sau gand care ii strafulgera mintea, gand care va fi si cel dintai in marea dimineata a redesteptarii, a fost de a-L intampina pe Datatorul Vietii, care ii va ura bun venit in bucuria celor binecuvantati.
52:14 Multe secole au trecut de cand batranul Pavel si-a varsat sangele ca martor pentru Cuvantul lui Dumnezeu si marturia lui Isus Hristos. Nici o mana credincioasa nu a insemnat pentru generatiile viitoare ultimele scene din viata acestui barbat sfant; insa Inspiratia a pastrat pentru noi marturia ultimelor sale clipe din viata. Asemenea sunetului de trambita, glasul sau a rasunat de atunci prin toate veacurile, stimuland prin curajul lui pe mii de martori ai lui Hristos si trezind in mii de inimi coplesite de intristare ecoul bucuriei lui triumfatoare. "Eu sunt gata sa fiu turnat ca o jertfa de bautura si clipa plecarii mele este aproape. M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta. De acum ma asteapta cununa neprihanirii, pe care mi-o va da, in 'ziua aceea' Domnul, Judecatorul cel drept. Si nu numai mie, ci si tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui" (2 Tim. 4,6-8).