52:11 Acest barbat al credintei a privit scara viziunii lui Iacov, reprezentandu-L pe Hristos, care a legat pamantul cu cerul si pe omul marginit cu Dumnezeu Cel nemarginit. Credinta lui era intarita atunci cand isi amintea cum patriarhii si profetii s-au sprijinit pe Acela care era sustinatorul si mangaierea sa si pentru care el isi dadea viata. Din partea acestor barbati sfinti, care in decursul secolelor au dat marturie despre credinta lor, el primea asigurarea ca Dumnezeu este credincios. Pe acei apostoli, care, pentru a predica Evanghelia lui Hristos, au pornit sa intampine bigotismul si superstitia pagana, prigoana si ocara, care n-au socotit viata lor ca fiind scumpa spre a putea tine sus lumina crucii in mijlocul paienjenisului intunecos al necredintei - pe acestia ii auzea el marturisindu-L pe Isus ca Fiu al lui Dumnezeu, Mantuitorul lumii. De pe scaunul de tortura, de pe rug, din inchisoare, din vizuinile si pesterile pamantului, el auzea strigatele de triumf ale martirilor. El auzea marturia sufletelor statornice, care, desi parasite, lovite si chinuite, totusi transmiteau solia neinfricata si solemna despre credinta, spunand: "Stiu in cine am crezut". Acestia, dandu-si viata pentru credinta, declara inaintea lumii ca Acela in care s-au increzut este in stare sa-i mantuiasca pe deplin.