51:1 Cap. 49 - Ultima epistola a lui Pavel
51:2 Din sala de judecata a cezarului, Pavel s-a intors in celula sa, intelegand ca a castigat pentru sine numai un scurt ragaz. El stia ca vrajmasii lui nu aveau sa-si gaseasca odihna pana ce nu vor duce la capat osandirea lui. Dar el mai stia, de asemenea, ca pentru o vreme adevarul triumfase. Faptul ca a vestit pe Mantuitorul cel rastignit si inviat inaintea unei mari multimi care il ascultase era in sine o biruinta. In ziua aceea, incepuse o lucrare ce avea sa creasca si sa se intareasca si pe care Nero si toti ceilalti vrajmasi ai lui Hristos in zadar aveau sa caute sa o impiedice sau sa o nimiceasca.
51:3 Stand zi de zi in celula sa intunecoasa, stiind ca la un cuvant sau la un semn al lui Nero viata lui putea sa fie sacrificata, Pavel s-a gandit la Timotei si s-a hotarat sa trimita dupa el. Lui Timotei i se daduse in grija biserica din Efes si de aceea el a fost lasat acolo atunci cand Pavel a facut ultima sa calatorie la Roma. Pavel si Timotei erau legati intre ei printr-o dragoste neobisnuit de profunda si puternica.
51:4 De cand se convertise, Timotei impartise munca si suferintele lui Pavel si prietenia dintre cei doi devenise mai tare, mai profunda si mai sfintita, pana cand Timotei a fost fata de batranul si istovitul apostol tot ceea ce poate fi un fiu pentru un parinte iubit si onorat. Nu este de mirare ca, in singuratatea izolarii sale, Pavel a dorit sa-l vada.
51:5 In imprejurarile cele mai favorabile, trebuia sa treaca mai multe luni mai inainte ca Timotei sa poata ajunge din Asia Mica la Roma. Pavel stia ca viata nu-i mai era sigura si s-a temut ca Timotei ar putea ajunge prea tarziu ca sa-l mai vada. El avea sfaturi si indrumari importante pentru tanarul barbat caruia i se incredintase o raspundere asa de mare; si, in timp ce staruia ca el sa vina neintarziat, a dictat marturia sa de muribund, pe care poate nu ar mai fi avut ocazia sa o rosteasca. Cu sufletul plin de o grija iubitoare fata de fiul sau in Evanghelie si fata de biserica ce-i fusese data in grija, Pavel a cautat sa intipareasca in Timotei importanta credinciosiei fata de slujba sa sfanta ce o primise.
51:6 Pavel si-a inceput epistola sa cu salutarea: "Catre Timotei, copilul meu prea iubit: Har, indurare si pace de la Dumnezeu Tatal, si de la Hristos Isus, Domnul nostru! Multumesc lui Dumnezeu caruia Ii slujesc cu un cuget curat, din mosi stramosi, ca neintrerupt te pomenesc in rugaciunile mele, zi si noapte".
51:7 Dupa aceea, apostolul i-a aratat lui Timotei, in mod staruitor, nevoia statorniciei in credinta: "Iti aduc aminte", scria el, "sa inflacarezi darul lui Dumnezeu, care este in tine prin punerea mainilor mele. Caci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frica, ci de putere, de dragoste si
51:8 de chibzuinta. Sa nu-ti fie rusine dar de marturisirea Domnului nostru, nici de mine, intemnitatul Lui. Ci sufera impreuna cu Evanghelia, prin puterea lui Dumnezeu". Pavel staruia pe langa Timotei sa-si aminteasca de faptul ca el fusese chemat cu "o chemare sfanta" spre a vesti puterea Aceluia care "a adus la lumina viata si neputrezirea, prin Evanghelie", careia, declara el, "propovaduitorul si apostolul ei am fost pus eu si invatator al Neamurilor. Si din pricina aceasta sufar aceste lucruri; dar nu mi-e rusine, caci stiu in cine am crezut. Si sunt incredintat ca El are putere sa pazeasca ce I-am incredintat pana in ziua aceea".
51:9 In timpul indelungii sale slujiri, Pavel nu se clatinase niciodata in devotamentul fata de Mantuitorul sau. Oriunde era - inaintea amenintatorilor farisei sau a autoritatilor romane; inaintea multimii tulburate la Listra sau a pacatosilor convinsi din inchisoarea macedoneana; discutand cu echipajul cuprins de panica de pe vasul naufragiat sau stand singur inaintea lui Nero spre a pleda pentru viata sa - el niciodata nu se rusinase de cauza pe care o apara. Singura mare tinta a vietii sale crestine fusese aceea de a sluji Aceluia al carui nume il umpluse odata pe el de dispret; si de la aceasta tinta nici o impotrivire si nici o prigoana n-a fost in stare sa-l abata. Credinta sa, intarita prin efort si curatita prin sacrificiu, l-a sustinut si l-a intarit.
51:10 "Tu dar, copilul meu", continua Pavel, "intareste-te in harul care este in Hristos Isus. Si ce-ai auzit de la mine, in fata multor martori, incredinteaza
51:11 la oameni de incredere, care sa fie in stare sa invete si pe altii. Sufera impreuna cu mine, ca un bun ostas al lui Hristos".
51:12 Adevaratul slujitor al lui Dumnezeu nu se va teme de greutati sau de raspundere. De la Izvorul care niciodata nu va dezamagi pe cel care, in mod sincer, cauta putere divina, el trage puterea care il face in stare sa intampine si sa invinga ispita si sa-si implineasca datoriile pe care le aseaza Dumnezeu asupra sa. Natura harului pe care el il primeste ii largeste capacitatea de a-L cunoaste pe Dumnezeu si pe Fiul Sau. Sufletul sau arde de dorinta cea mare de a aduce Domnului o slujire bine primita. Si, inaintand pe cararea crestina, el se intareste "in harul care este in Hristos Isus". Harul acesta il face sa fie un martor credincios al lucrurilor pe care el le-a auzit. El nu dispretuieste si nici nu neglijeaza cunoasterea primita de el de la Dumnezeu, dar incredinteaza aceasta cunostinta la oameni credinciosi care, la randul lor, invata pe altii.
51:13 In aceasta ultima epistola catre Timotei, Pavel ridica inaintea tanarului lucrator un ideal inalt, aratandu-i datoria ce-i revine ca slujitor al lui Hristos. "Cauta sa te infatisezi inaintea lui Dumnezeu ca un om incercat", scria apostolul, "ca un lucrator care n-are de ce sa-i fie rusine, si care imparte drept Cuvantul adevarului". "Fugi de poftele tineretii si urmareste neprihanirea, credinta, dragostea, pacea, impreuna cu cei ce cheama pe Domnul dintr-o inima curata. Fereste-te de intrebarile nebune si nefolositoare, caci stii ca dau nastere la certuri. Si robul Domnului nu trebuie sa se certe; ci sa fie bland cu toti, in stare sa-i invete pe toti, plin de ingaduinta rabdatoare, sa indrepte cu blandete pe potrivnici,
51:14 in nadejdea ca Dumnezeu le va da pocainta, ca sa ajunga la cunostinta adevarului".
51:15 Apostolul l-a avertizat pe Timotei impotriva invatatorilor falsi care aveau sa caute sa-si faca loc in biserica. "Sa stiti", declara el, "ca in zilele din urma vor fi vremuri grele. Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara evlavie" avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea. Departeaza-te de oamenii acestia".
51:16 "Oamenii rai si inselatori vor merge din rau in mai rau", continua el, "vor amagi pe altii si se vor amagi si pe ei insisi. Tu sa ramai in lucrurile pe care le-ai invatat si de care esti deplin incredintat, caci stii de la cine le-ai invatat: din pruncie cunosti Sfintele Scripturi, care pot sa-ti dea intelepciunea care duce la mantuire". "Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa dea intelepciune, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna". Dumnezeu S-a ingrijit de o abundenta de mijloace pentru o lupta biruitoare impotriva raului care este in lume. Biblia este arsenalul unde ne putem echipa pentru lupta. Coapsele noastre trebuie incinse cu adevarul. Platosa noastra trebuie sa fie neprihanirea. Scutul credintei trebuie sa-l avem in mana, iar coiful mantuirii pe fruntea noastra; si cu sabia Duhului, care este Cuvantul lui Dumnezeu, noi trebuie sa ne croim drum printre piedicile si incurcaturile pacatului.
51:17 Pavel stia ca inaintea bisericii statea un timp de mare primejdie. El stia ca
51:18 aceia in grija carora fusesera lasate bisericile aveau de savarsit o lucrare credincioasa si plina de ravna; si el i-a scris lui Timotei: "Te rog fierbinte, inaintea lui Dumnezeu si inaintea lui Hristos Isus, care are sa judece viii si mortii, si pentru aratarea si Imparatia Sa: propovaduieste Cuvantul, staruieste asupra lui la timp si ne la timp, mustra, cearta, indeamna cu toata blandetea si invatatura".
51:19 Aceasta solemna insarcinare data unui lucrator atat de zelos si credincios cum era Timotei este o puternica marturie despre importanta si raspunderea lucrarii slujitorului Evangheliei. Chemandu-l pe Timotei inaintea barei de judecata a lui Dumnezeu, Pavel ii cere staruitor sa predice Cuvantul, nu vorbele si obiceiurile oamenilor; sa fie gata a marturisi pe Dumnezeu ori de cate ori se iveste ocazia - inaintea unei mari multimi sau in cercuri intime, pe cale sau la gura sobei, la prieteni sau la dusmani, in siguranta sau expus greutatii si primejdiei, ocarii si pagubirii.
51:20 Temandu-se ca nu cumva firea blanda si supusa a lui Timotei sa-l faca sa evite o parte importanta a lucrarii sale, Pavel l-a indemnat sa fie credincios in a mustra pacatul si chiar sa certe cu asprime pe cei vinovati de rautati josnice. Totusi, el trebuia sa faca aceasta lucrare "cu toata blandetea si invatatura". El trebuia sa dea pe fata rabdarea si iubirea lui Hristos, lamurind si intarindu-si mustrarile sale prin adevarurile Cuvantului.
51:21 A uri si a mustra pacatul si in acelasi timp a arata mila si blandete fata de pacatos este un lucru greu de realizat. Cu cat vom fi mai staruitori in straduintele noastre de a atinge sfintirea inimii si a vietii, cu atat mai sensibila va fi pentru noi cunoasterea pacatului si cu atat mai hotarata dezaprobarea noastra fata de orice abatere de la dreptate. Noi trebuie sa ne ferim a dovedi o asprime nepotrivita fata
51:22 de un faptuitor de rele; dar, in acelasi timp, trebuie sa avem grija sa nu pierdem din vedere pacatosenia nespus de mare a pacatului. Este nevoie sa se dea pe fata rabdare si iubire, asemenea cu rabdarea si iubirea lui Hristos fata de pacatos, insa este, de asemenea, primejdios sa aratam o asa mare ingaduinta fata de greseala sa, incat acesta sa ajunga sa socoteasca ca nu merita mustrarea si sa o respinga ca neintemeiata si nedreapta.
51:23 Slujitorii Evangheliei fac uneori o mare greseala, ingaduind ca indurarea fata de cel ratacit sa degenereze in ingaduirea pacatelor si chiar sa ia parte la ele. In felul acesta, ei sunt condusi sa scuze si sa ascunda ceea ce Dumnezeu osandeste; si, dupa o vreme, ei ajung asa de orbiti, incat lauda chiar pe aceia pe care Dumnezeu le porunceste sa-i mustre. Cel care si-a tocit simturile sale spirituale, printr-o ingaduinta pacatoasa fata de aceia pe care Dumnezeu ii osandeste, peste putin timp va savarsi un pacat mai mare, fiind aspru si necrutator fata de aceia pe care Dumnezeu ii aproba.
51:24 Datorita mandriei omenesti, dispretuirii influentei Duhului Sfant, dezgustului fata de adevarurile Cuvantului lui Dumnezeu, multi care marturisesc a fi crestini si se socotesc in masura sa-i invete pe altii vor ajunge sa se indeparteze de la cerintele lui Dumnezeu. Pavel ii spunea lui Timotei: "Va veni vremea cand oamenii nu vor putea sa sufere invatatura sanatoasa; ci ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute, si isi vor da invatatori dupa poftele lor. Isi vor intoarce urechea de la adevar, si se vor indrepta spre istorisiri inchipuite".
51:25 Apostolul nu se refera aici la aceia care pe fata arata ca nu sunt religiosi, ci la aceia care marturisesc ca sunt crestini, dar care fac din inclinatia firii calauza lor si ajung astfel robiti eului. Unii ca acestia sunt dispusi sa asculte numai acele invataturi care nu le mustra pacatele
51:26 si nu le osandesc umblarea lor iubitoare de placeri. Ei sunt jigniti de cuvintele cele lamurite ale credinciosilor slujitori ai lui Hristos si isi aleg invatatori care ii lauda si ii lingusesc. Si printre cei care se numesc slujitori ai Evangheliei sunt unii care predica parerile oamenilor, in loc sa predice Cuvantul lui Dumnezeu. Necredinciosi insarcinarii lor, ei abat pasii celor care astepta de la ei calauzire spirituala.
51:27 In preceptele Sfintei Sale Legi, Dumnezeu a dat o desavarsita regula de viata; El a declarat ca, pana la sfarsitul timpului, Legea aceasta, neschimbata in nici o iota sau frantura a literei, avea sa-si mentina cerintele fata de fiintele omenesti. Hristos a venit sa o preamareasca si sa o faca demna de cinste. El a aratat ca ea este intemeiata pe temelia cea intinsa a iubirii fata de Dumnezeu si a iubirii fata de om, si ca ascultarea de preceptele ei cuprinde intreaga datorie a omului. In propria sa viata, El a dat un exemplu de ascultare fata de Legea lui Dumnezeu. In Predica de pe Munte, El a aratat cum cerintele ei se extind dincolo de faptele exterioare care se vad si cuprind cugetele si izvodirile inimii.
51:28 Legea, daca este ascultata, duce pe oameni acolo, incat sa o rupa "cu paganatatea si cu poftele lumesti" si sa traiasca "in veacul de acum cu cumpatare, dreptate si evlavie" (Tit 2,12). Insa vrajmasul oricarei neprihaniri si-a facut lumea roaba lui si i-a facut pe barbati si pe femei sa nu asculte de Lege. Asa cum a prevazut Pavel, multi s-au abatut de la adevarurile limpezi si cercetatoare ale Cuvantului lui Dumnezeu si si-au ales invatatori care sa le prezinte istorisirile inchipuite, dorite de ei. Multi, atat dintre slujitorii Evangheliei, cat si dintre membri, calca in picioare poruncile lui Dumnezeu. In felul acesta, Creatorul lumii este batjocorit si Satana rade triumfator din pricina izbandirii inselaciunilor sale.
51:29 O data cu cresterea dispretului fata de Legea lui Dumnezeu, exista si un dezgust crescand fata de religie, o crestere a mandriei, a iubirii de placeri, a neascultarii de parinti si a ingaduirii de sine; si mintile celor ce gandesc, de pretutindeni, se intreaba nelinistite: Ce se poate face pentru a indrepta aceste rele ingrozitoare? Raspunsul se gaseste in indemnul dat de Pavel lui Timotei: "Propovaduieste Cuvantul". In Biblie se gasesc numai principii sigure de actiune. Ea este o transcriere a vointei lui Dumnezeu, o expresie a intelepciunii divine. Ea deschide intelegerii omului marile probleme ale vietii; si pentru toti aceia care iau aminte la preceptele ei, ea se va dovedi o calauza sigura, ferindu-i ca sa nu-si iroseasca viata in stradanii rau indrumate.
51:30 Dumnezeu a facut cunoscut vointa Sa si este o nebunie din partea omului sa puna sub semnul intrebarii, sa se indoiasca de cele ce au iesit de pe buzele Sale. Dupa ce intelepciunea Nemarginita a vorbit, omul nu trebuie sa mai puna intrebari indoielnice si nu exista nici posibilitatea indoielnica ca el sa mai indrepte ceva. Tot ce se cere din partea lui este o sincera si calduroasa consimtire fata de vointa exprimata a lui Dumnezeu. Ascultarea este cea mai inalta porunca atat a ratiunii, cat si a constiintei.
51:31 Pavel si-a continuat indemnul: "Tu fii treaz in toate lucrurile, rabda suferintele, fa lucrul unui evanghelist si implineste-ti bine slujba". Pavel era aproape sa-si sfarseasca umblarea si el a dorit ca Timotei sa-i ia locul, pazind bisericile de povestirile mestesugit alcatuite si de ratacirile prin care dusmanii, in diferite feluri, aveau sa se straduiasca sa-i abata de la simplitatea Evangheliei. El il indemna sa se fereasca de orice preocupari si legaturi trecatoare, care l-ar impiedica sa se consacre cu totul lucrarii sale pentru Dumnezeu; sa sufere cu voie buna impotrivirea, ocara si prigoana
51:32 la care va fi expus din pricina credinciosiei sale; sa-si dovedeasca pe deplin slujba sa de evanghelist prin folosirea oricarui mijloc ce-i statea la indemana, spre a face bine acelora pentru care a murit Hristos.
51:33 Viata lui Pavel a fost o exemplificare a adevarurilor pe care el le invata; si in aceasta statea puterea lui. Inima lui era plina cu un simtamant adanc si dainuitor cu privire la raspunderea sa si el a lucrat in stransa comuniune cu Acela care este Izvorul dreptatii, milei si adevarului. El s-a agatat de crucea lui Hristos ca fiind singura garantie a succesului. Iubirea Mantuitorului era motivul nemuritor care l-a sustinut in luptele sale cu sine, in bataliile sale impotriva raului, ca si in slujirea lui Hristos si el s-a avantat inainte impotriva unei lumi neprietenoase si a impotrivirii vrajmasilor sai.
51:34 In aceste zile primejdioase, biserica are nevoie de o armata de lucratori care, asemenea lui Pavel, s-au autoeducat pentru a fi de folos, care au o profunda experienta in lucrurile lui Dumnezeu si care sunt plini de sinceritate si zel. Este nevoie de oameni sfintiti si gata de sacrificiu de sine; oameni care nu vor ocoli incercarile si responsabilitatea; oameni care sunt curajosi si devotati; oameni in a caror inima Hristos este "nadejdea slavei" si care, cu buzele atinse de focul sfant vor "predica Cuvantul". Lucrarea lui Dumnezeu duce lipsa de astfel de lucratori si greseli fatale, asemenea unei otravi de moarte, manjeste morala si intuneca sperantele unei mari parti a neamului omenesc.
51:35 Si in timp ce credinciosi stegari ai principiilor, istoviti, isi dau viata pentru cauza adevarului, cine se va ridica sa le ia locul? Vor primi tinerii insarcinarea cea sfanta din mana parintilor lor? Sunt ei pregatiti sa ocupe locurile ramase goale prin moartea celor credinciosi? Va fi
51:36 luata in seama porunca apostolului si va fi auzita chemarea la datorie, in mijlocul atatarilor la egoism si ambitie ce-i amagesc pe tineri?
51:37 Pavel isi incheie epistola cu solii personale catre diferite persoane si repeta cererea urgenta ca Timotei sa vina la el curand, daca este cu putinta inaintea iernii. El vorbeste de singuratatea sa din cauza parasirii lui de catre unii dintre prietenii sai si absenta necesara a altora; si, ca nu cumva Timotei sa ezite, temandu-se ca nu cumva biserica din Efes sa aiba nevoie de el, Pavel ii aminteste ca l-a trimis pe Tihic sa-i tina locul.
51:38 Dupa ce vorbeste despre scena judecarii sale inaintea lui Nero, parasirea din partea fratilor sai si despre harul sustinator al unui Dumnezeu pastrator al legamantului, Pavel isi incheie epistola incredintandu-l pe iubitul sau Timotei ocrotirii Arhipastorului, care, va purta mai departe de grija turmei Sale, chiar daca sub-pastorii ar putea fi doborati.