50:1 Cap. 48 - Pavel inaintea lui Nero
50:2 Cand Pavel a fost chemat sa se infatiseze inaintea imparatului Nero pentru a fi judecat, se intrezarea in mod sigur apropierea mortii sale. Seriozitatea naturii crimei de care era invinuit, cum si dusmania ce domnea fata de crestini dadeau putin temei pentru a nadajdui intr-o sentinta favorabila.
50:3 La greci si romani era obiceiul ca unui invinuit sa i se acorde favoarea de a folosi un avocat care sa pledeze cauza sa inaintea tribunalului. Prin puterea argumentarii, printr-o elocventa plina de caldura, ori prin cereri staruitoare, rugaminti si lacrimi, un asemenea aparator obtinea deseori o hotarare in favoarea intemnitatului sau, daca nu izbutea aceasta, castiga cel putin indulcirea pedepsei. Dar cand Pavel a fost chemat inaintea lui Nero, nimeni nu a riscat sa fie sfatuitorul sau avocatul lui; nici un prieten nu s-a gasit cel putin pentru a insemna invinuirile ce i-au fost aduse sau argumentele prezentate in apararea sa. Dintre crestinii
50:4 din Roma nu s-a gasit nici unul care sa paseasca inainte si sa stea alaturi de el in acest ceas al incercarii.
50:5 Singurul raport vrednic de incredere despre ocazia aceea este cel prezentat chiar de Pavel in a doua sa Epistola catre Timotei. "La intaiul meu raspuns de aparare", scria apostolul, "nimeni n-a fost cu mine, toti m-au parasit. Sa nu li se tina in socoteala lucrul acesta! Insa Domnul a stat langa mine si m-a intarit, pentru ca propovaduirea sa fie vestita pe deplin prin mine, si s-o auda toate neamurile. Si am fost izbavit din gura leului" (2 Tim. 4,16.17).
50:6 Pavel inaintea lui Nero - ce contrast izbitor! Mandrul imparat, inaintea caruia barbatul lui Dumnezeu avea sa raspunda pentru credinta sa, atinsese atat culmea puterii, a autoritatii si a bogatiei sale pamantesti, cat si adancurile cele mai afunde ale crimei si nelegiuirii. In putere si marire era neegalat. Nu era nimeni care sa puna la indoiala autoritatea sa, nimeni care sa se impotriveasca vointei sale. Imparatii isi depuneau coroanele la picioarele sale. Ostiri puternice marsaluiau la porunca sa si steagurile corabiilor sale vesteau biruinte. Statuia lui era asezata in salile de judecata, iar decretele senatorilor si hotararile judecatorilor nu erau decat ecoul vointei sale. Milioane se plecau in ascultare in fata imputernicitilor sai. Numele lui Nero facea ca lumea sa tremure. A atrage disgratia sa insemna pierderea averii, a libertatii, a vietii; iar incruntarea fruntii sale era mai de temut decat o ciuma.
50:7 Fara bani, fara prieteni, fara aparator, batranul intemnitat a stat inaintea lui Nero - figura imparatului purtand marturia rusinoasa a patimilor ce clocoteau inauntru; fata acuzatului vorbea despre o inima impacata
50:8 cu Dumnezeu. Experienta vietii lui Pavel fusese una de saracie, renuntare de sine si suferinta. Cu toata continua prezentare inexacta, defaimare si maltratare a lui, prin care vrajmasii sai s-au straduit sa-l intimideze, neinfricat, el a tinut sus stindardul crucii. Asemenea Domnului sau, el fusese un ratacitor fara camin si, la fel ca si El, traise spre binecuvantarea omenirii. Cum ar fi putut Nero, un tiran capricios, ros de patimi si destrabalat, sa inteleaga sau sa aprecieze caracterul si motivele ce-l manau pe acest fiu al lui Dumnezeu?
50:9 Sala cea vasta era plina pana la refuz de o multime nerabdatoare si nelinistita, care se agita si se inghesuia tot mai in fata, pentru a vedea si auzi tot ce avea sa aiba loc. De rang inalt sau de jos, bogat si sarac, invatat si nestiutor, mandru si umil, toti erau la fel de lipsiti de o adevarata cunoastere a caii vietii si mantuirii.
50:10 Iudeii au adus impotriva lui Pavel vechile lor invinuiri de razvratire si erezie, si atat iudeii, cat si romanii il invinuiau de a fi pus la cale aprinderea cetatii. In timp ce aceste invinuiri erau aruncate asupra lui, Pavel a pastrat o liniste continua. Poporul si judecatorii priveau la el cu surprindere. Ei luasera parte la multe judecati si vazusera multi criminali; dar niciodata n-au vazut un om avand o privire atat de linistita, sfanta ca intemnitatul dinaintea lor. Ochii cei ageri ai judecatorilor, obisnuiti a citi pe fetele intemnitatilor, au cercetat in zadar fata lui Pavel spre a gasi unele dovezi ale vinovatiei lui. Cand i s-a ingaduit sa vorbeasca in apararea sa, toti au ascultat cu un interes plin de nerabdare.
50:11 Din nou, Pavel a avut ocazie sa ridice
50:12 steagul crucii inaintea unei multimi doritoare sa afle ce avea el de spus. Privind asupra multimii dinaintea lui - iudei, greci, romani, impreuna cu straini din multe tari - sufletul lui a fost rascolit de o arzatoare dorinta de mantuire a lor. Nu a mai tinut seama de situatia in care se afla, de primejdiile ce-l inconjurau, de soarta grozava ce parea sa fie atat de aproape. El L-a vazut numai pe Isus, Mijlocitorul, pledand inaintea lui Dumnezeu in favoarea oamenilor pacatosi. Cu o elocventa si o putere mai mult decat omeneasca, Pavel a prezentat adevarurile Evangheliei. El a aratat ascultatorilor sai sacrificiul facut pentru omenirea cazuta. El a declarat ca un pret infinit a fost platit pentru rascumpararea omului si ca au fost luate masuri ca el sa fie partas la tronul lui Dumnezeu. Prin soli ingeresti, pamantul este legat de cer si toate faptele oamenilor, fie bune, fie rele, sunt descoperite ochiului Dreptatii Nemarginite.
50:13 In felul acesta a pledat aparatorul adevarului. Credincios intre necredinciosi, loial intre neloiali, el statea ca reprezentantul lui Dumnezeu si glasul sau era asemenea unui glas din cer. Nu exista nici teama, nici intristare si nici descurajare, nici in cuvant, nici in privire. Tare in constienta nevinovatiei, imbracat in armura adevarului, el se bucura de faptul ca este fiul lui Dumnezeu. Cuvintele lui erau asemenea unui strigat de biruinta mai presus de vuietul luptei. Cauza, declara el, careia si-a consacrat viata era singura care nu va suferi niciodata infrangere. Desi el poate sa piara, Evanghelia nu va pieri. Dumnezeu traieste si adevarul Sau va triumfa.
50:14 Multi dintre cei care in ziua aceea au privit la el au vazut ca "fata lui li s-a aratat ca o fata de inger" (Fapte 6,15).
50:15 Niciodata pana acum oamenii aceia n-au ascultat cuvinte ca acestea. Ele au lovit o coarda care vibra chiar
50:16 si in inimile cele mai invartosate. Adevarul, clar si convingator, a rasturnat ratacirea. Lumina a stralucit in mintea multora care, dupa aceea, au urmat cu bucurie razele ei. Adevarurile rostite in ziua aceea erau sortite sa zguduie neamuri si sa traiasca in decursul tuturor veacurilor, influentand inimile oamenilor atunci cand buzele care le rostisera aveau sa fie aduse la tacere intr-un mormant de martir.
50:17 Niciodata mai inainte Nero nu auzise adevarul asa cum l-a auzit de data aceasta. Niciodata mai inainte nu-i fusese dezvaluita vina grozav de mare a vietii sale. Lumina cerului a strabatut camarile sufletului sau manjite de pacat si el s-a cutremurat plin de groaza la gandul unui tribunal inaintea caruia el, stapanitorul lumii, avea sa fie acuzat, iar faptele sale aveau sa-si primeasca pe drept rasplata meritata. El s-a temut de apostolul lui Dumnezeu si nu a indraznit sa rosteasca vreo osandire asupra lui Pavel, impotriva caruia nu fusese sustinuta nici o invinuire. Un simtamant de teama plina de respect a retinut, pentru o vreme, spiritul sau setos de sange.
50:18 Pentru o clipa, cerul s-a deschis in fata vinovatului si Nero cel impietrit se parea ca doreste pace si curatie. In clipa aceea, invitatia harului era adresata si lui. Dar numai pentru o clipa a fost primit gandul iertarii. Dupa aceea, a dat ordin ca Pavel sa fie dus inapoi la inchisoarea lui; si, atunci cand usa s-a inchis in urma solului lui Dumnezeu, usa pocaintei s-a inchis pentru totdeauna in fata imparatului Romei. Nici o raza de lumina din cer nu mai avea sa patrunda iarasi intunericul ce-l invaluia. In curand, el avea sa sufere judecatile rasplatitoare ale lui Dumnezeu.
50:19 Nu mult timp dupa aceea, Nero s-a imbarcat pentru rusinoasa sa expeditie in Grecia, unde s-a injosit pe sine si a injosit si imperiul sau
50:20 printr-o frivolitate josnica si degradanta. Intorcandu-se la Roma cu mare pompa, el s-a inconjurat de curtenii sai si s-au pornit pe desfrauri revoltatoare. In timpul acestei orgii, s-a auzi un vuiet de rascoala pe strazi. Un sol care a fost trimis sa afle motivul acestei zarve s-a intors cu inspaimantatoarea veste ca Galba, in fruntea unei ostiri, marsaluia in graba spre Roma, ca rascoala a izbucnit deja in cetate si ca strazile erau pline cu o multime infuriata, care, amenintand cu moartea pe imparat si pe sprijinitorii lui, se apropia in graba de palat.
50:21 In aceasta vreme de pericol, Nero nu a avut, asemenea credinciosului Pavel, un Dumnezeu puternic si indurator pe care sa se sprijine. Temandu-se de suferinta si posibila chinuire pe care poate ar fi fost silit sa o indure din partea multimii, ticalosul tiran s-a gandit sa-si puna capat vietii sale cu propria sa mana, dar, in momentul hotarator, curajul l-a parasit. Cu totul descurajat, el a fugit pe ascuns din cetate si a cautat adapost la o resedinta de tara, la o departare de cativa kilometri; dar fara folos. Locul ascunzisului sau a fost descoperit in curand si, pe cand calaretii urmaritori se apropiau, el a chemat un sclav in ajutorul sau si si-a pricinuit o rana mortala. In felul acesta a pierit tiranul Nero, la varsta tanara de numai treizeci si doi de ani.