5:1 Cap. 3 - Marea insarcinare
5:2 Dupa moartea Domnului Hristos, ucenicii erau aproape biruiti de descurajare. Invatatorul lor fusese respins, osandit si rastignit. Preotii si conducatorii declarasera in mod batjocoritor: "Pe altii i-a mantuit, iar pe Sine nu Se poate mantui! Daca este El Imparatul lui Israel, sa Se pogoare acum de pe cruce, si vom crede in El" (Matei 27,42). Soarele nadejdii ucenicilor apusese, si asupra inimilor lor se lasase noaptea. Deseori, ei repetau cuvintele: "Noi trageam nadejde ca El este Acela care va izbavi pe Israel" (Luca 24,21). Singuri si adanc mahniti, ei isi aminteau cuvintele Lui: "Daca se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?" (Luca 23,31).
5:3 Isus a incercat in mai multe randuri sa dezvaluie ucenicilor Sai viitorul, insa ei au fost nepasatori si astfel n-au cugetat la ceea ce spusese El. Din pricina aceasta, moartea Lui a venit peste ei ca o surpriza; si, mai tarziu, revizuindu-si trecutul si vazand rezultatul necredintei lor, s-au umplut de intristare.
5:4 Cand Hristos a fost rastignit, ei nu credeau ca El va invia. El spusese lamurit ca avea sa invieze a treia zi, insa ei erau nedumeriti, nestiind ce voia sa spuna. Aceasta lipsa de intelegere i-a facut ca, la moartea Lui, ei sa ajunga intr-o totala deznadejde. Ei erau intr-o stare de amara dezamagire. Credinta lor nu trecea dincolo de umbra pe care Satana o aruncase in fata privirii lor. Totul li se parea neclar si tainic. Daca ar fi crezut cuvintele Mantuitorului, de cata intristare n-ar fi fost ei crutati!
5:5 Coplesiti de disperare, durere si deznadejde, ucenicii s-au intalnit cu totii in camera de sus si au incuiat si zavorat usile, temandu-se ca nu cumva soarta iubitului lor Invatator sa fie si soarta lor. Aici li S-a aratat Mantuitorul dupa invierea Sa.
5:6 Timp de patruzeci de zile, Domnul Hristos a ramas pe pamant, pregatindu-i pe ucenici pentru lucrarea ce o aveau de facut si lamurindu-le ceea ce pana atunci nu fusesera in stare sa inteleaga. El le-a vorbit despre profetiile cu privire la venirea Sa, lepadarea Lui de catre iudei si moartea Sa, aratandu-le ca fiecare parte a acestor profetii se implinise. Le-a spus ca ei trebuia sa priveasca aceasta implinire a profetiei ca o asigurare a puterii ce avea sa-i insoteasca in lucrarile lor in viitor. "Atunci le-a deschis mintea, ca sa inteleaga Scripturile. Si le-a zis: 'Asa este scris si asa trebuia sa patimeasca Hristos si sa invieze a treia zi dintre cei morti. Si sa se propovaduiasca tuturor Neamurilor, in Numele Lui, pocainta si iertarea pacatelor, incepand din Ierusalim"
5:7 Si a mai adaugat: "Voi sunteti martori ai acestor lucruri" (Luca 24,45-48).
5:8 In timpul acestor zile, pe care Isus le-a petrecut impreuna cu ucenicii Sai, ei au castigat o noua experienta. Auzind pe iubitul lor Invatator explicand Scripturile in lumina tuturor celor implinite, credinta lor in El s-a fixat pe deplin. Ei au ajuns acolo, incat sa poata spune: "Stiu in cine am crezut" (2 Timotei 1,12). Ei au inceput sa inteleaga natura si intinderea lucrarii lor, sa vada ca aveau de vestit lumii adevarurile incredintate lor. Intamplarile din viata lui Hristos, moartea si invierea Sa, profetiile care aratau spre aceste evenimente, tainele planului de mantuire, puterea lui Isus pentru iertarea pacatelor - la toate aceste lucruri ei fusesera martori si trebuia sa le faca cunoscute lumii. Ei trebuia sa vesteasca Evanghelia pacii si mantuirii prin pocainta si puterea Mantuitorului.
5:9 Inainte de inaltarea Sa la cer, Domnul Hristos le-a dat ucenicilor Sai insarcinare, spunandu-le ca ei urma sa fie executorii testamentari prin care El lasa lumii comorile vietii vesnice. "Voi ati fost martorii vietii Mele de sacrificiu in favoarea lumii", le-a spus El. "Ati vazut stradaniile Mele pentru Israel. Si, cu toate ca poporul Meu nu a voit sa vina la Mine ca sa poata avea viata, desi preotii si conducatorii au facut cu Mine ce le-a placut, desi ei M-au lepadat, ei vor mai avea inca o ocazie de a primi pe Fiul lui Dumnezeu. Voi ati vazut ca pe toti aceia care vin la Mine, marturisindu-si pacatele, Eu ii primesc bucuros.
5:10 Pe cel care vine la Mine, cu nici un chip nu-l voi da afara. Voua, ucenicilor Mei, va incredintez aceasta solie a indurarii. Ea trebuie sa fie dusa atat la iudei, cat si la Neamuri - mai intai la Israel si apoi tuturor Neamurilor, limbilor si popoarelor. Toti care cred trebuie sa fie stransi intr-o biserica".
5:11 Insarcinarea Evangheliei este marele hrisov misionar al Imparatiei lui Hristos. Ucenicii urmau sa lucreze cu sarguinta pentru suflete, adresand invitatia harului. Nu trebuia sa astepte ca oamenii sa vina la ei, ci ei trebuia sa mearga la oameni cu solia lor.
5:12 Ucenicii aveau sa duca mai departe lucrarea lor in Numele lui Hristos. Fiecare cuvant si fapta a lor trebuia sa indrepte atentia asupra Numelui Sau, care are acea putere vitala prin care pacatosii pot fi mantuiti. Credinta lor trebuia sa se concentreze in El, care este izvorul indurarii si al puterii. In Numele Sau, ei trebuia sa prezinte cererile lor Tatalui si sa primeasca raspuns. Ei trebuia sa boteze in Numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant. Numele lui Hristos trebuia sa constituie parola, cuvantul lor de ordine, semnul prin care sa fie deosebiti, legatura unirii lor, autoritatea activitatii lor, cum si izvorul succesului lor. Nimic nu avea sa fie recunoscut in Imparatia Sa, daca nu purta Numele Sau si semnatura Sa.
5:13 Cand Domnul Hristos le-a spus ucenicilor: Mergeti in Numele Meu spre a aduna in biserica pe toti aceia care cred, El le-a pus in fata, in mod lamurit, nevoia de a ramane la cele simple. Cu cat avea sa fie mai putina parada si spectacol, cu atat influenta lor spre bine avea sa fie mai mare. Ucenicii trebuia sa vorbeasca in acelasi mod simplu in care a vorbit Hristos. Ei trebuia
5:14 sa intipareasca in ascultatorii lor invataturile pe care El ii invatase.
5:15 Hristos nu a spus ucenicilor Sai ca lucrarea lor avea sa fie usoara. El le-a prezentat vasta alianta a raului, desfasurata impotriva lor. Ei aveau sa lupte "impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti" (Efeseni 6,12). Insa ei nu aveau sa fie lasati sa lupte singuri. El i-a asigurat ca avea sa fie cu ei; si ca, daca vor merge inainte in credinta, se vor misca sub pavaza Celui Atotputernic. El i-a indemnat sa fie curajosi si tari; caci in randurile lor avea sa fie Cineva mai puternic decat ingerii - Comandantul ostirilor cerului. El a luat toate masurile pentru aducerea la indeplinire a lucrarii lor si a luat asupra Sa raspunderea succesului. Atata timp cat aveau sa asculte de Cuvantul Sau si sa lucreze in legatura cu El, nu aveau sa dea gres. Mergeti la toate neamurile, le-a poruncit El. Mergeti pana la cele mai indepartate regiuni locuite ale globului si fiti siguri ca prezenta Mea va fi cu voi chiar si acolo. Lucrati cu credinta si incredere, caci niciodata nu va fi un timp cand sa va uit. Voi fi totdeauna cu voi, ajutandu-va sa va aduceti la indeplinire datoria, calauzindu-va, imbarbatandu-va, sfintindu-va, sprijinindu-va si dandu-va succes in rostirea cuvintelor care sa indrepte atentia altora spre cer.
5:16 Sacrificiul lui Hristos in favoarea omului a fost deplin si complet. Conditia ispasirii a fost implinita. Lucrarea pentru care El a venit in lume a fost indeplinita. El a castigat imparatia. El a smuls-o de la Satana si a devenit mostenitor al tuturor lucrurilor. El era in drum
5:17 spre tronul lui Dumnezeu, ca sa fie onorat de ostile ceresti. Investit cu autoritate netarmurita, El a dat ucenicilor Sai insarcinarea: "Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului" (Matei 28,19.20).
5:18 Chiar inainte de a-i parasi pe ucenici, Hristos le-a aratat din nou, lamurit, natura Imparatiei Sale. Le-a reamintit lucruri pe care mai inainte El le spusese cu privire la ea. El a declarat ca nu era planul Sau sa stabileasca in lumea aceasta o imparatie pamanteasca. El nu era trimis ca sa domneasca ca un monarh pamantesc pe tronul lui David. Cand ucenicii L-au intrebat: "Doamne, in vremea aceasta ai de gand sa asezi din nou imparatia lui Israel?" El le-a raspuns: "Nu este treaba voastra sa stiti vremurile sau soroacele; pe acestea Tatal le-a pastrat sub stapanirea Sa" (Fapte 1,6.7). Nu era nevoie ca ei sa vada mai departe in viitor decat numai atata cat descoperirile facute de El ii faceau in stare sa vada. Lucrarea lor era aceea de a vesti solia Evangheliei.
5:19 Prezenta vizibila a lui Hristos era pe cale sa fie retrasa din mijlocul ucenicilor, dar ei aveau sa aiba parte de o noua inzestrare cu putere. Duhul Sfant avea sa le fie dat in toata plinatatea lui, sigilandu-i pentru lucrarea lor. "Iata", a zis Mantuitorul, "voi trimite peste voi fagaduinta Tatalui Meu; dar ramaneti in cetate pana veti fi imbracati cu putere de sus" (Luca 24,49). "Caci Ioan a botezat cu
5:20 apa, dar voi, nu dupa multe zile, veti fi botezati cu Duhul Sfant." "Voi veti primi o putere, cand se va pogori Duhul Sfant peste voi, si-Mi veti fi martori in Ierusalim, in toata Iudea, in Samaria si pana la marginile pamantului" (Fapte 1,5.8).
5:21 Mantuitorul stia ca nici un argument, oricat de logic, nu ar fi inmuiat inimile invartosate si nu ar fi putut strapunge crusta egoismului si a spiritului lumesc. El stia ca ucenicii Sai trebuia sa fie inzestrati cu putere cereasca; ca Evanghelia isi va implini lucrarea ei numai atunci cand va fi vestita din inimi incalzite si buze elocvente, printr-o cunoastere vie a Aceluia care este Calea, Adevarul si Viata. Lucrarea incredintata ucenicilor cerea multa destoinicie, caci curentul adanc al rautatii urma sa se pravaleasca cu putere asupra lor. La comanda fortelor intunericului era un conducator foarte ager si hotarat, iar urmasii lui Hristos puteau lupta pentru dreptate numai prin ajutorul pe care Dumnezeu avea sa li-l dea prin Duhul Sfant.
5:22 Hristos le-a spus ucenicilor Sai ca ei trebuia sa-si inceapa lucrarea la Ierusalim. Cetatea aceasta fusese scena uimitorului Sau sacrificiu pentru neamul omenesc. Acolo, imbracat in haina naturii umane, El a umblat si a vorbit cu oamenii si putini au vazut cat de aproape se coborase cerul de pamant. Acolo fusese El osandit si rastignit. In Ierusalim, erau multi care, in taina, credeau ca Isus din Nazaret este Mesia si care fusesera amagiti de preoti si conducatori. Acestora trebuia sa le fie vestita Evanghelia. Ei trebuia sa fie chemati la pocainta. Adevarul minunat, ca
5:23 numai prin Hristos putea fi dobandita iertarea pacatelor, trebuia lamurit. Si, in timp ce intreg Ierusalimul era framantat de zguduitoarele evenimente din ultimele saptamani, predicarea ucenicilor avea sa faca cea mai profunda impresie.
5:24 In timpul lucrarii Sale, Isus a prezentat continuu inaintea ucenicilor faptul ca ei trebuia sa fie una cu El in lucrarea Sa de rascumparare a lumii din sclavia pacatului. Cand i-a trimis pe cei doisprezece si, mai tarziu, pe cei saptezeci sa vesteasca Imparatia lui Dumnezeu, El i-a invatat datoria pe care o aveau - sa impartaseasca si altora ceea ce El le facuse cunoscut. In toata lucrarea Sa, El ii instruia pentru o lucrare individuala si aceasta urma sa se intinda pe masura ce numarul membrilor crestea, ajungand pana la cele mai indepartate colturi ale pamantului. Ultima lectie pe care a dat-o urmasilor Sai a fost aceea ca ei aveau in pastrare, spre a fi dusa lumii, vestea cea buna a mantuirii.
5:25 Cand a sosit timpul ca Hristos sa Se inalte la Tatal, El i-a condus pe ucenici afara din oras, pana in Betania. Aici, El S-a oprit, iar ei s-au adunat in jurul Sau. Cu mainile intinse spre binecuvantare, ca o asigurare a grijii Lui ocrotitoare, El S-a inaltat incet din mijlocul lor. "Pe cand ii binecuvanta, S-a despartit de ei si a fost inaltat la cer" (Luca 24,51).
5:26 In timp ce ucenicii priveau inmarmuriti in sus spre a prinde cea din urma privire a Domnului lor care Se inalta, El era primit in randurile ingerilor ceresti care se bucurau. In timp ce ingerii acestia Il escortau spre curtile de sus, ei cantau triumfator: "Cantati lui Dumnezeu, imparatiile pamantului, si laudati
5:27 pe Domnul! Cantati Celui ce calareste pe cerurile cerurilor. Dati slava lui Dumnezeu, a carui maretie este peste Israel si a carui putere este in ceruri" (Psalmul 68,32-34).
5:28 Ucenicii inca mai priveau cu ardoare spre cer cand, "iata ca li s-au aratat doi barbati imbracati in alb si au zis: 'Barbati Galileeni, de ce stati si va uitati spre cer? Acest Isus, care S-a inaltat la cer din mijlocul vostru, va veni in acelasi fel cum L-ati vazut mergand la cer'" (Fapte 1,10.11).
5:29 Fagaduinta celei de a doua veniri a lui Hristos trebuia sa fie pastrata mereu proaspata in mintea ucenicilor Sai. Acelasi Isus, pe care ei Il vazusera inaltandu-Se la cer, urma sa vina iarasi spre a-i lua la Sine pe aceia care pe acest pamant s-au consacrat servirii Lui. Acelasi glas care le-a spus: "Iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului", le va ura in curand bun venit inaintea fetei Sale, in Imparatia cereasca.
5:30 Dupa cum in serviciul preinchipuitor marele preot dezbraca haina pontificala si slujea in vesmantul alb de in al preotului de rand, tot astfel Hristos Si-a dezbracat hainele Sale imparatesti, S-a imbracat cu haina naturii omenesti si a oferit sacrificiu, El Insusi fiind si preot si victima. Asa cum marele preot, dupa ce-si indeplinea slujba in Sfanta Sfintelor, iesea afara, in hainele sale pontificale, inaintea intregii adunari care il astepta, tot la fel Hristos va veni a doua oara imbracat in cele mai albe haine, cum "nici un nalbitor de pe pamant n-o poate da" (Marcu 9,3). El va veni in propria Sa slava, cum si in slava Tatalui Sau si in drumul Sau va fi insotit de toata oastea ingerilor.
5:31 In felul acesta, va fi implinita fagaduinta data de Hristos ucenicilor Sai: "Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine" (Ioan 14,3). Pe cei care L-au iubit si L-au asteptat, El ii va incununa cu slava, cinste si nemurire. Mortii cei drepti vor iesi din mormintele lor si aceia care vor fi in viata vor fi rapiti impreuna cu ei spre a intampina pe Domnul in vazduh. Ei vor auzi glasul lui Isus, mai dulce decat orice muzica ce a ajuns vreodata la vreo ureche muritoare, zicandu-le: "Veniti binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti imparatia care v-a fost pregatita de la intemeierea lumii" (Matei 25,34).
5:32 Pe buna dreptate, ucenicii se puteau bucura in nadejdea revenirii Domnului lor.