5:2 Dupa moartea Domnului Hristos, ucenicii erau aproape biruiti de descurajare. Invatatorul lor fusese respins, osandit si rastignit. Preotii si conducatorii declarasera in mod batjocoritor: "Pe altii i-a mantuit, iar pe Sine nu Se poate mantui! Daca este El Imparatul lui Israel, sa Se pogoare acum de pe cruce, si vom crede in El" (Matei 27,42). Soarele nadejdii ucenicilor apusese, si asupra inimilor lor se lasase noaptea. Deseori, ei repetau cuvintele: "Noi trageam nadejde ca El este Acela care va izbavi pe Israel" (Luca 24,21). Singuri si adanc mahniti, ei isi aminteau cuvintele Lui: "Daca se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?" (Luca 23,31).